Gheorghe Cojocaru: „Un val de demisii ale guvernelor se atestă în ultimele luni în spațiul învecinat Republicii Moldova. După înlăturarea executivului în frunte cu Maia Sandu la mijlocul lunii noiembrie a anului trecut, s-au produs remanieri în Guvernul de la Kiev, la Moscova Guvernul Medvedev a fost înlocuit într-un timp record cu Guvernul Mișustin, iar ieri la București printr-un vot parlamentar a fost demis Guvernul liberal al premierului Ludovic Orban. În acest context, în mass-media de la Chișinău tot mai des este abordată chestiunea privind durata mandatului actualului Guvern în frunte cu Ion Chicu.”
Aceste critici ale președintelui probabil nu sunt întâmplătoare...
Europa Liberă: Printre cei care bat șaua ca să priceapă calul este însuși președintele Dodon. El a început să vorbească deja despre necesitatea remanierii unor miniștri, cu reverența de rigoare că o sută de zile ar trebui să fie lăsați în pace. Cum credeți, ce urmărește șeful statului?
Gheorghe Cojocaru: „Guvernul actual încă n-a ajuns la cele o sută de zile tradiționale în care presa este, de regulă, tentată să-l menajeze și să-i acorde un credit de încredere, dar iată că primele note critice în adresa unor membri ai executivului, fără a fi numiți, au fost date, într-adevăr, de președintele Dodon. Aceste critici ale președintelui probabil nu sunt întâmplătoare, Igor Dodon purtând o responsabilitate directă pentru formarea și performanța actualului guvern. Într-un an electoral, președintele nu-și poate permite să tolereze o guvernare neperformantă, care să-i pună în pericol șansele de a fi reales în toamnă. Totodată, prin criticile care vizează activitatea unor miniștri aparte se poate admite că președintele ar urmări să pregătească terenul pentru o remaniere guvernamentală, cu atragerea directă în actul guvernării a partenerului său nedeclarat la putere – Partidul Democrat.”
Europa Liberă: Numai că democrații tocmai au declarat că preferă să rămână în opoziție.
Gheorghe Cojocaru: „Într-o opoziție „constructivă”, ca să cităm din declarația Partidului Democrat, în care sunt prezentate obiectivele fracțiunii sale parlamentare înainte de noua sesiune a instituției legislative. „Constructivismul” democraților presupune susținerea oricăror inițiative care vor pleda în sensul priorităților de etapă ale partidului. Între acestea, continuarea proiectelor sociale, inițiate anterior de guvernarea democrată, reforma justiției, integrarea europeană și edificarea unor relații de bună vecinătate cu România și Ucraina și aprofundarea parteneriatului strategic cu Statele Unite ale Americii.”
Fructul încă nu s-a copt, deși iarna aceasta e aproape ca vara...
Europa Liberă: Și totuși, de ce pediștilor le este pe plac să rămână în opoziție „constructivă” în loc să intre în pâine?
Gheorghe Cojocaru: „Da, la o primă privire această ezitare a democraților ar părea stranie: acum mai puțin de un an se țineau cu ambele mâini de fotoliile guvernamentale, iar astăzi preferă să stea pe băncile opoziției. Din câte se poate înțelege, după despărțirea de Vlad Plahotniuc, democrații sunt într-un proces de redefinire identitară, deloc simplu, urmărind, înainte de toate, să păstreze unitatea partidului și a fracțiunii sale parlamentare. Păstrându-și rândurile unite, democrații rămân o forță politică importantă care, după o perioadă scurtă de blamare și înfierare publică, începe să fie curtată tot mai intens și de socialiștii președintelui Dodon, și de blocul bicefal astăzi al celor de la ACUM. Dar, după cum se vede, ofertele nu sunt pe măsura așteptărilor, iar fructul încă nu s-a copt, deși iarna aceasta e aproape ca vara.”
