Partidul te vrea tuns. Partidul te vrea supus: să stai în pătrățica ta, să dai bani la buget, voturi pentru cei mai importanți reprezentanți ai clasei politice, să-ți iubești țara și pe conducătorii ei sau cel puțin să ți-o sacrifici pentru ei. Acest mesaj este în continuare funcțional și atrage tot mai mulți tineri, au observat membrii asociației Forum Apulum.
Sunt tineri care au aflat la mâna a doua, pe nevăzute, ce înseamnă comunismul. Le-au spus părinții sau bunicii, rudele sau vecinii nemulțumiți de sensul în care curge istoria. Acești tineri au devenit vârfurile de lance și cozile de topor ale conservatorismului și fundamentalismelor de orice tip, îi găsim manifestând alături de bunicii pentru ajutoare sociale sau îngroșând rândurile protestelor homofobe. Sunt niște tineri dezorientați care, chiar dacă nu ar recunoaște în ruptul capului că alunecă pe toboganul istoriei în gura mișcărilor totalitare, ar avea nevoie de o busolă.
Este și motivul pentru care membrii Asociației Forum Apulum au decis să redacteze un ghid ilustrat al comunismului pe care l-au lansat, pare-se neîntâmplător, chiar pe 2 martie, la a 29 comemorare a sacrificiului lui Liviu Babeș pe o pârtie de la Poiana Brașov.
Un ghid ilustrat al comunismului român
Ghidul conține istoria comunismului, geografia și traseele acestuia, mituri fondatoare pe care autorii le deconstruiesc rând pe rând. Astfel aflăm de ce România nu a avut o economie puternică, așa cum susțin politrucii, cum se face că toată lumea avea locuință însă, de fapt, locuiau în niște cocioabe proprietate de stat pentru că proprietăți nu aveau decât privilegiații, de ce, dacă nu exista șomaj, toată lumea o ducea prost și munca era o ficțiune, cât s-a construit și cât s-a demolat în comunism și cum au devenit românii analfabeți funcționali într-o perioadă în care partidul se lăuda că educația e gratuită.
Ghidul este însoțit de o revistă de benzi desenate dedicată Experimentului Pitești. Un experiment selectat de autori pentru că, în mic, ilustrează procesul prin care s-a încercat și s-a reușit, cel puțin parțial, mancurtizarea întregii țări. Odată înțeles mecanismul prin care oamenilor li se ștergea memoria, erau condiționați și controlați prin teroare, foame, șocuri psihologice - este mai simplu să identifici elementele acestor procedee în viața de toate zilele.
Celor de la Forum Apulum s-au alăturat alte câteva organizații printre care și Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului sau Funky Citizens, profesori de istorie din Alba Iulia, jurnaliști de la RISE Project și nenumărați artiști grafici (Dan Perjovski, Andreea Ilisăi, Ana Kun, Bogdan Topârceanu etc.) care au contribuit la ghidul comunismului și la benzile desenate dedicate Experimentului Pitești.
„Am pornit de la observația că tot mai mulți adolescenți și tineri sunt atrași de comunism, fără ca să fi trăit măcar o zi în acea perioadă,” spune Diana Filimon, președinta organizației Forum Apulum. S-ar părea, atrage ea atenția, că oamenii sunt predispuși la uitare și tăcere, mai ales atunci când este vorba despre trecutul imediat, cel care ne-a desfigurat în atâtea feluri prezentul. „Istoria noastră nu e formată doar din victorii, sunt și părți în care românii nu au fost cei mai pacifiști oameni.” Partidul promitea ordine, disciplină, o lume mai pe înțelesul tuturor pălmașilor în care câștigurile să fie sigure, statul să întindă o plasă de siguranță pentru toată lumea chiar dacă pentru asta trebuia să cedezi o parte din libertățile individuale. Acesta este și azi mirajul propagandistic care trebuie deconstruit pentru ca tinerii să-i nu-i cadă victime.
Ciprian Cucu, colegul Dianei Filimon, spune că „mitul superiorității comuniste revine tot mai des în discursul public. Am auzit cu toții oameni care spuneau că înainte era mai bine, aveai o casă, un loc de muncă.” S-au focalizat pe tineri,au organizat tot soiul de seminare de cultură civică și i-au auzit repetând aceste idei și „ne-am zis că e important că contracarăm această nostalgie periculoasă.” Nu e prima inițiativă a Forumului. Asociația a organizat anul trecut, vreme de patru zile, o sesiune de colocvii, lucrări și întâlniri cu profesori de istorie, tineri și supraviețuitori ai gulagului comunist. Pentru mulți, spune Ciprian Cucu, a fost un moment de cotitură, pentru elevi, pentru profesori dar și pentru noi care am decis că acest ghid este necesar.
La rândul său, istoricul Lucian Vasile de la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului consideră că resurgența comunismului fără comuniștii din zilele de aur, prezentă în atâtea aspecte ale vieții de zi cu zi, devine o amenințare la adresa zilei de mâine, mai ales că mulți cad în capcanele retoricii conform căreia sistemul nu ar fi rău în sine, ci doar greșit aplicat. Ar fi o deficiență destul de des întâlnită mai ales în rândul intelectualității care consideră că democrația este garantată și nu mai e necesar să lupți pentru ea. Degeaba facem câte un proiect punctual, spunea istoricul Lucian Vasile, e nevoie de o strategie continuă de explicare a comunismului. Altminteri va părea că nu ne mai amenință cu nimic și se va putea repeta totul fără să ne dăm seama.
Dar până la strategie, organizațiile nonguvernamentale care au pus umărul la erdactarea ghidului sunt de părere că sunt eficient și aceste proiecte punctuale, măcar pentru că scutură tineretul din amorțeală. Biro Attila, de la RISE Project, și-a dedicat ani buni vânătorii de torționari, documentând multe cazuri de foști gardieni de pușcării comuniste (printre care și dosarele Ficior și Vișinescu). El crede că buturuga mică răstoarnă carul mare. Nu poate uita că s-a născut și a crescut în Sighet, dar că până în colegiu nu știa ce s-a petrecut dincolo de zidurile pușcăriei din oraș. După ce a scris și a publicat o parte din anchetele dedicate torționarilor, foștii lui colegi de școală au început să-l oprească pe stradă să-i spună că habar nu avuseseră ce atrocități s-au petrecut la doar câțiva pași de locul lor de joacă și educație. În cartea de istorie după care am învățat, îmi spune el, comunismului și represiunilor din acea perioadă le era dedicată o pagină. Asta m-a convins de necesitatea unui proiect dedicat tinerilor și comunismului.
Organizația nu vrea să se oprească la lansarea bucureșteană ci să străbată țara cu pasul și cu ghidul. Au zeci de mii de exemplare și vor să ajungă și la Timișoara, Brașov sau Constanța. „Vom dona ghidul liceenilor pentru că ei au cea mai mare nevoie de ei.” Până una alta pe lângă prezentarea ghidului, membrii asociației au organizat o cameră din comunismul cel de toate zilele care poate fi vizitată la sediul Colivia pe Pache Protopopescu. Acolo sunt aliniate pe mileuri zeci de bibelouri, peștișori de sticlă, felicitări și bijuteriile de tablă care se găseau în talciocurile comuniste. Ziare și afișe, medalii și decorații, carnet de membru UTC, de partid sau de sindicate, ba chiar și sifoane, sticle de lapte și borcane de iaurt, pentru cumpărarea cărora multe ori am irosit în copilăria mea.
Și pentru ca spectatorii să vadă că organizatorii sunt bine orientați politic, seara de prezentare a Ghidului comunismului s-a terminat în mod oficial cu capturarea jurnalistului Biro Attila, unul dintre susținătorii cei mai importanți ai proiectului, și tunderea lui la chelie. Iar protestele lui tot mai firave erau potolite cu strigătele tovărășești: Partidul te vrea tuns! Neoficial, seara a continuat pe stridențele muzicii comuniste, la un sandvici cu un parizer cam dubios la culoare și la o bere capitalistă.
