Pe măsură ce invazia rusă continuă în Ucraina, localnicii din regiunea autonomă Găgăuzia din R. Moldova se opun războiului, dar își păstrează loialitatea fermă față de Moscova.
Într-o după-amiază a zilei de 18 martie, Nicolai Dudoglo, fostul primar al orașului Comrat și acum candidat pentru funcția de guvernator al regiunii găgăuze, s-a oprit din salutarea susținătorilor pentru a răspunde la o întrebare.
„Nimic nu s-a schimbat”, a spus el pentru RFE/RL când a fost întrebat dacă invazia rusă a Ucrainei vecine a afectat societatea.
„Găgăuzia întodeauna a susținut și va susține Rusia”, a spus el, înainte de a adăuga - „suntem împotriva războiului. Iubim Ucraina, dar nu putem accepta că Rusia este agresorul”.
Această contradicție pare să fie larg răspândită în Găgăuzia, unde există sprijin pentru refugiații ucraineni care fug de război, chiar dacă și sprijinul pentru Rusia a rămas la fel de mare.
Ana Statova este una dintre numeroșii găgăuzi care au ajutat ucrainenii fugiți din calea războiului în februarie și martie 2022. După ce fiicele antreprenoarei au desenat un semn care indica „ajutor pentru refugiați”, sute de ucraineni refugiați au venit în curtea Anei Statova chiar din primele zile ale atacului rusesc, unde li s-au oferit locuri de dormit gratuit.
„Cădeam de epuizare”, își amintește Statova. Ea și fiicele ei au pornit încălzirea și s-au apucat să gătească ceva la aragaz și asta, în cele din urmă, le va costa câteva mii de euro, după ce vor primi factura la gaz.
„De îndată ce un grup [de refugiați ucraineni] plecau, alții veneau imediat să le ia locul”, spune ea.
Statova condamnă invazia Ucrainei, dar susține ferm Rusia.
„În fiecare a doua casă de aici [din Găgăuzia] cineva are o rudă în Rusia. Cum putem fi împotriva Rusiei în această situație?” se întreabă ea.
Găgăuzia este o regiune autonomă din sudul R. Moldova cu o populație de aproximativ 160.000 de oameni, majoritatea creștini ortodocși de origine turcă. Găgăuzii au scăpat de persecuția turcilor musulmani otomani și s-au adăpostit pe teritoriile actualei R. Moldova la începutul anilor 1800 - atunci parte a Imperiului Rus.
În 1990, regiunea a devenit un punct de foc, deoarece în timp ce Uniunea Sovietică se prăbușea, găgăuzii și-au declarat independența, luând exemplul regiunii separatiste Transnistria.
A urmat un conflict, în timp ce mii de naționaliști moldoveni s-au îndreptat spre regiune, ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „marșul către Găgăuzia”.
După ce vehiculele blindate sovietice s-au îndreptat spre Comrat, Chișinăul a fost efectiv forțat să discute cu separatiștii.
S-a ajuns în cele din urmă la un compromis care i-a acordat Găgăuziei autonomie și dreptul de a se separa de Moldova independentă dacă Chișinăul s-ar alătura vreodată României.
De la începutul invaziei Rusiei în Ucraina, atitudinea pozitivă față de Rusia s-a prăbușit la nivel internațional, dar în Găgăuzia, un sondaj din februarie 2023 a arătat că 93% dintre respondenți sunt în continuare în favoarea unor relații mai strânse cu Rusia.
În schimb, un sondaj recent la nivel național a arătat că aproape jumătate dintre toți cetățenii moldoveni văd „acțiunile Rusiei” ca o sursă de insecuritate, fiind printre principalele îngrijorări.
Mihail Sirkeli, jurnalist și manager al site-ului de știri Nokta.md, axat pe Găgăuzia, a declarat pentru RFE/RL că sprijinul continuu al Găgăuziei pentru Kremlin, în contextul războiului din Ucraina, este rezultatul „propagandei ruse”, adăugând că „[Găgăuzii] au fost supuși acestui lucru [propagandei] din 1944. Mai întâi a fost propaganda sovietică, apoi a fost rusă”.
Sirkeli spune că autonomia Găgăuză a fost prezentată în anii 1990 „ca un instrument de conservare a limbii și culturii găgăuze. A fost perceput ca atare la Chișinău și de comunitatea internațională, dar în Găgăuzia a fost perceput cu totul diferit, ca o modalitate de a păstra o rămășiță a Uniunii Sovietice”.
În pensiunea ei, înconjurată de arhitectură și țesături tradiționale găgăuze, Ana Statova este dornică mai degrabă să renunțe la subiectul despre politică. Ea spune că a fost internată în spital din cauza stresului și că încă ia medicamente, ca urmare a faptului că s-a confruntat cu poveștile sfâșietoare ale refugiaților ucraineni pe care i-a adăpostit.
„Aștept cu nerăbdare ca oamenii să vină aici să se odihnească, nu să plângă”, spune ea.