În capitala Sudanului, civilii se ghemuiesc în spatele zidurilor temându-se de geamurile făcute țăndări sau de gloanțele rătăcite.
În Khartoum toate afacerile au înghețat. Apa și electricitatea se opresc mai tot timpul. Lângă aeroport și în alte părți ale orașului de cinci milioane de suflete au izbucnit lupte de stradă, iar avioane de luptă vuiesc deasupra orașului.
Două facțiuni militare, cândva aliate, acum adversare se luptă nu doar pentru controlul orașului, ci și pentru exporturile profitabile de resurse minerale ale țării, în special aur.
Violența izbucnește în alte părți ale țării din nord-estul Africii. La patru zile după un spasm inițial de violență, Khartoum, capitala sudaneză, alunecă și mai mult spre război civil.
În timp ce cele două facțiuni aflate în luptă sunt conduse de generali sudanezi rivali, există un alt jucător care pândește de ani de zile în jurul umbrei politicii și comerțului sudanez, o țară străină care a avut de mult inspirația să securizeze un port pe coasta Sudanului Mării Roșii: Rusia.
Pentru moment, nu există nicio dovadă că Moscova ar juca vreun rol în violențele de la Khartoum sau din altă parte a Africii. Este valabil și pentru gruparea Wagner, renumita companie de mercenari al cărei proprietar are legături strânse cu Kremlinul și cu Ministerul rus al Apărării și ai cărei angajați ar fi lucrat la minele de aur sudaneze.
Dar experții au indicii că Rusia ar putea avea un rol în aceste tulburări și că ar putea contribui la scufundarea țării în haos.
Cum a început haosul?
Sudanul a fost condus timp de aproape trei decenii de dictatorul Omar al-Bashir, care a preluat puterea după ce a orchestrat o campanie de violuri, jafuri și crime în masă în Darfur, regiune din vestul Sudanului.
În 2009 al-Bashir a devenit primul șef de stat în exercițiu inculpat de Curtea Penală Internațională de la Haga (al doilea fiind Vladimir Putin).
În 2019, protestele în masă care au cerut înlăturarea lui au dus la o lovitură de stat militară, iar în aprilie conspiratorii l-au dat jos pe Bashir și au preluat controlul țării. Apoi aceștia au fost înlocuiți de un comitet de tranziție civil-militar. Însă peste alți doi ani mai târziu, adică în octombrie 2021, armata a preluat controlul asupra guvernului în întregime.
Cei doi ofițeri din spatele acelei lovituri au fost generalul Abdel Fattah al-Burhan, șeful armatei sudaneze, și adjunctul lui, generalul Mohamed Hamdan Dagalo, care conduce puternicul grup paramilitar Forțele de sprijin rapid sau RSF. Dagalo este cunoscut sub porecla Hemedti.
Forțele lui Hemedti au jucat un rol esențial în atrocitățile din Darfur care au dus la acuzarea lui Bashir, potrivit lui Alex de Waal, specialist în probleme ale Sudanului, acum director executiv al World Peace Foundation la The Fletcher School de la Universitatea Tufts din Statele Unite.
„Au devenit – în doar un deceniu – puterea dominantă în Khartoum”, spune Waal într-o analiză . „Iar Hemedti a devenit fața pieței politice violente din Sudan”.
În decembrie anul trecut, sub presiunea națiunilor occidentale și a altor țări africane, cei doi au convenit asupra unui acord-cadru care va trece în cele din urmă guvernul înapoi sub control civil.
Acest lucru a dus la incertitudine în rândul agenților de putere și a liderilor civili ai Sudanului și la creșterea tensiunilor între facțiunile militare până când în dimineața zilei de 15 aprilie au izbucnit lupte între unitățile loiale lui Burhan și cele ale lui Hemedti.
În ce măsură e implicată gruparea de mercenari Wagner?
Trupele lui Hemedti au preluat controlul minelor de aur situate în districtul Jebel Amer din Darfur, în noiembrie 2017. Aceste mine sunt cea mai importantă sursă de venituri din export a Sudanului, potrivit World Peace Foundation.
Aproximativ cinci luni mai târziu, pe 24 aprilie 2018, fondatorul și proprietarul grupării de mercenari Wagner, Evgheni Prigojin, a zburat de la Moscova la Khartoum, însoțit de doi agenți de securitate Wagner.
Zborul, despre care a scris pentru prima dată de Novaia Gazeta, a fost unul dintre multele făcute de Prigojin de-a lungul anilor în mai multe țări africane în care au apărut soldații Wagner și alte companii legate de Prigojin: Republica Centrafricană, Mozambic, Libia și altele.
În august 2018, potrivit ziarului francez Le Monde, Prigojin a zburat din nou la Khartoum, de data aceasta pentru a se întâlni cu liderii mai multor grupuri armate din Republica Centrafricană.
Pe 31 august, Ministerul rus de Externe a emis „Declarația de la Khartoum” și „crearea unei asociații de opoziție din Africa Centrală pentru a obține o pace durabilă și pe termen lung în Republica Centrafricană”.
De atunci, soldații Wagner ai lui Prigojin și-au sporit constant vizibilitatea și impunitatea, potrivit Națiunilor Unite, în Republica Centrafricană, oferind securitate conducerii țării sărace primind în schimb acces la imensele sale resurse minerale.
În Sudan, prezența Wagner a fost mai puțin vizibilă, dar constituie o sursă de îngrijorare tot mai mare pentru țările occidentale.
Companiile lui Prigojin au câștigat probabil accesul la cele mai profitabile mine de aur din Sudan pem când Bashir se întâlnea cu președintele rus Vladimir Putin la sfârșitul anului 2017, potrivit C4ADS, o organizație de cercetare cu sediul la Washington.
Mihail Potepkin, angajat de Agenția de Cercetare pe Internet a lui Prigojin – organizația cunoscută în mod obișnuit ca fabrica de troli a Rusiei – a fost numit șef al operațiunilor sale în Sudan.
Între timp, grupul rus de cercetare open-source CIT, a strâns dovezi că agenții de securitate Wagner au contribuit la suprimarea protestelor publice din Khartoum la sfârșitul anului 2018 – proteste care au dus, până la urmă, la înlăturarea lui Bashir.
Potrivit documentelor obținute de The New York Times de la Dossier Center, o organizație de cercetare a opoziției din Londra, finanțată de magnatul petrolului rus exilat Mihail Hodorkovski, consilierii lui Wagner l-au sfătuit pe Bashir să lanseze o campanie de propagandă și manipulare pe rețelele sociale pentru a-i submina pe protestatarii antiguvernamentali.
Între timp, un fost comandant Wagner de rang înalt, pe nume Alexandr Kuznețov, a fost identificat de CNN ca fiind un lider-cheie al operațiunilor miniere de aur ale lui Prigojin din Sudan.
Kuznețov a fost trecut pe lista de sancțiuni a Uniunii Europene și Marii Britanii pentru presupusele legături cu Prigojin.
La aproximativ o săptămână după ce Bashir a fost înlăturat, mai mulți oficiali militari ruși de rang înalt au zburat la Khartoum cu un avion înregistrat la o companie afiliată lui Prigojin, potrivit Novaia Gazeta. Nu este clar dacă și Prigojin se afla în acel zbor.
Același avion a fost folosit, însă, pentru a transporta mai mulți oficiali sudanezi de rang înalt la Moscova nu mult timp după aceea, inclusiv pe un frate al lui Hemedti.
În iunie 2019, forțele de securitate sudaneze, inclusiv membri ai RSF a lui Hemedti, au dispersat cu focuri de armă și gaze lacrimogene o demonstrație din Khartoum. Au murit cu această ocazie peste 100 de persoane.
Compania din Sudan a lui Prigojin, Meroe Gold, a importat, de asemenea, 13 tone de scuturi anti-revoltă, precum și căști și bastoane de poliție pentru o companie controlată de familia lui Hemedti, a scris Times.
În 2020, Departamentul de Trezorerie al SUA a sancționat mai multe companii și angajați ai lui Prigojin pentru activitatea din Sudan și din alte țări, printre care și Meroe Gold și Mihail Potepkin.
„Rolul lui Prigojin în Sudan evidențiază interacțiunea dintre operațiunile paramilitare ale Rusiei, sprijinul pentru menținerea regimurilor autoritare și exploatarea resurselor naturale”, a spus departamentul într-un comunicat. Companiile vizate „au facilitat direct operațiunile globale ale lui Prigojin și au încercat să suprime și să discrediteze protestatarii care doresc reforme democratice în Sudan”.
Răspunzând la întrebarea unui reporter despre prezența Wagner în Sudan, Prigojin a spus într-o declarație publicată pe canalul său Telegram pe 18 aprilie: „Pot să vă spun cu certitudine absolută, absolut exact, și puteți introduce cuvintele mele în orice înregistrare. Astăzi, niciun luptător Wagner, subliniez că niciunul, nu se află în Sudan. Și așa este de peste doi ani”, a spus el.
Port naval?
Coasta de 850 de kilometri a Mării Roșii a Sudanului este nedezvoltată, în mare măsură, cu excepția Portului Sudan, care este cea mai importantă poartă a țării pentru comerțul internațional. Aproximativ 90% din exporturile și importurile țării trec prin acest port.
În noiembrie 2020, Putin a anunțat că Rusia va construi o instalație pentru nave în Portul Sudan, în baza unui contract de leasing pe 25 de ani.
Acordul, care ar oferi Moscovei un al doilea port în afara Rusiei, a supărat Statele Unite și alte națiuni occidentale. Celălalt port străin al Rusiei este situat în Tartus, Siria.
Un anunț separat preciza că instalația va avea spațiu de lucru pentru până la 300 de persoane și docuri pentru pentru nave de război, inclusiv nave cu propulsie nucleară. Acordul mai prevedea că Rusia va furniza Sudanului arme pentru a ajuta la apărarea instalației.
Tulburările politice din Sudan au suspendat acordul până în 2022.
Cu o zi înainte ca Rusia să invadeze Ucraina, Hemedti a călătorit la Moscova pentru discuții nedezvăluite, însoțit de un grup de miniștri ai guvernului sudanez. Întors la Khartoum aproximativ o săptămână mai târziu, el le-a spus reporterilor că sprijină continuarea acordului.
Hemedti declara cu acest prilej că „Dacă vreo țară dorește să deschidă o bază și este în interesul nostru și nu ne amenință securitatea națională, nu avem nicio problemă să avem de-a face cu nimeni, rus sau de altă natură”.
Între timp, în februarie 2022, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a călătorit la Khartoum, ca parte a unei călătorii cu mai multe etape în mai multe națiuni africane.
La scurt timp, doi miniștri sudanezi au semnalat că acordul cu baza navală se apropie de finalizare.
Impactul unei prezențe navale rusești la Port Sudan ar fi substanțial, a spus Joseph Siegle, director de cercetare la Centrul Africa de Studii Strategice, o organizație de cercetare cu sediul la Washington.
„Ar fi un pas semnificativ pentru influența Rusiei în regiune”, a spus el pentru RFE/RL, pentru că dă Moscovei, cel puțin teoretic, capacitatea de a controla comerțul maritim de la sau înspre Canalul Suez, pe unde trece până la 10% din petrolul mondial.
Este sau nu Rusia implicată în lovitura de stat?
Puțin probabil, spuse Siegle. „Nu cred că Rusia a declanșat aceste evenimente și nu cred că Rusia vede un avantaj în izbucnirea ostilităților”. „Rusia ar putea lucra cu ambele părți. Ei nu vor tranziție democratică. Rusia încearcă să depășească asta. Au fost mulțumiți de felul în care erau lucrurile sub guvernul militar”, mai spune Siegle.
„Nu vor să schimbe lucrurile, dar acum că se întâmplă asta, vor ca o parte să iasă în frunte și apoi să mențină puterea. Există temeri reale că, dacă un guvern democratic, civil, va stăpâni, atunci influența Rusiei se va disipa rapid.
„Rusia se descurcă mai puțin bine atunci când există guverne transparente, bazate pe reguli”, a spus el. „De aceea Rusia nu vrea ca lucrurile să se schimbe. Acest lucru poate fi destabilizator pentru Sudan și regiune, dar acesta este un lucru secundar pentru Rusia.”
