O legendă de dinaintea internetului și a sateliților spunea că doar două lucruri construite de om se văd din spațiul cosmic: Marele Zid chinezesc și autostrăzile belgiene.
În realitate, nu Belgia are cea mai mare densitate de autostrăzi, ci Germania și Olanda și -- potrivit ultimului studiu al Biroului de Statistică al UE, Eurostat -- regiunea capitalei Ungariei, Budapesta. România se află însă la capătul celălalt, cel mai de jos.
Majoritatea capitalelor europene și a orașelor mari sunt înconjurate de un inel de autostrăzi pentru a răspunde cererii mari de transport rutier. Rețele dense de autostrăzi se găsesc în jurul capitalelor precum Budapesta (120 km/1 000 km²), Viena (109 km/1 000 km²), Madrid (96 km/1 000 km²), Praga (91 km/1 000 km²) și Berlin (91 km/1 000 km²).
Sigur, trebuie precizat că dimensiunile regiunilor variază în UE, unele capitale fiind desemnate ca regiuni în sine, cum ar fi Viena, în timp ce alte capitale fac parte dintr-o regiune mai mare, cum ar fi Parisul, parte a regiunii Île-de-France. În consecință, regiunile mici cu capitală în majoritatea cazurilor au densități de autostrăzi mai mari în comparație cu regiunile mai mari care includ o capitală. De exemplu, densitatea autostrăzilor din mica regiune Viena este mai mare decât densitatea marii regiuni Île-de-France, chiar dacă Parisul are o rețea de autostrăzi mai mare decât Viena.
Dar transportul este și o preocupare colectivă a Uniunii Europene. Cu toate astea, și cu tot zelul lăudabil de crea un continent interconectat, există și reversul medaliei: Curtea Europeană de Conturi, care s-a aplecat asupra cheltuielilor și subvențiilor din anul 2000 încoace, a dedus că s-au construit prea multe autostrăzi, la costuri mult prea ridicate, ba chiar că unele, precum în unele părți ale Spaniei, sunt absolut inutile.
Cu totul, între 2000 și 2013, perioada verificată de Curtea de Conturi, UE a finanțat 8000 de proiecte de autostrăzi, însumând 75.000 de km de asfalt, pentru care UE a plătit peste 65 de miliarde de euro.
60% din fondurile europene au mers spre autostrăzi din patru țări: Germania, Polonia, Grecia și Spania. Din cele 20 de proiecte analizate în detaliu de Curtea de Conturi, 14 s-au arătat a fi fost inutile, cu un trafic inferior celui anunțat. Media europeană a costului unui kilometru de autostradă este de 11 milioane de euro, față de 6 milioane pentru o șosea rapidă.
În sfârșit, trebuie văzut și care țări își oferă astăzi rețeaua de autostrăzi absolut gratuit. Ele sunt în număr de 12, principala fiind Germania, unde de altfel, pe tronsoanele lungi dintre localități nu există limită de viteză.
De asemenea, țările cu rețele dense de autostrăzi, care sunt Olanda și Belgia, le oferă gratuit, în Belgia autostrăzile fiind chiar, în majoritate și până la criza energetică actuală, iluminate noaptea... de unde și legenda populară... că se văd din spațiu.
Privatizarea rețelelor de autostrăzi
Privatizarea transporturilor —iar aici Marea Britanie este un exemplu perfect— prin simplul fapt că permite sub-contractarea, poate duce și la o diminuare a responsabilității în caz de accident sau disfuncționare.
Franța este un alt exemplu de privatizare contestată a unei părți a transportului. Autostrăzile franceze au fost privatizate și sunt relativ scumpe, având de altfel în față exemplul gratuității pe autostrăzile din țările vecine, Germania și cele din Benelux. Pe deasupra, într-o țară de tranzit cum e Belgia, autostrăzile, administrate de stat, mai sînt și iluminate noaptea, la scară națională, ceea ce o companie privată nu ar putea face.
Dovada că transportul are o mare dimensiune politică e și faptul că politiciana socialistă franceză Ségolène Royal, fostă candidată prezidențială împotriva lui Nicolas Sarkozy și fosta soție a fostului președinte François Hollande, și-a făcut din gratuitatea autostrăzilor un întreg program politic. În țări în care automobilul încă mai e un simbol de reușită sau inserție socială, gratuitatea autostrăzilor reprezintă un mare gest al puterii, care, de orice tendință politică ar fi ea, poate marca prin asta o mare lovitură strategică.
