Moderatorul unei emisiuni incitante, televizate (difuzată de canalul public, ARD), intitulată „Dur, dar drept”, a anunţat că pe Alexander Gauland niciodată nu-l va mai invita. Gauland este ideologul principal şi lider al partidului naţionalist-autoritar care-şi spune: Alternativa pentru Germania (AfD). Gauland a ţinut sîmbată o cuvîntare la congresul tineretului („Junge Alternative”), care s-a desfăşurat în localitatea est-germană Seebach, din landul Turingia.
În cursul adcestei cuvîntări s-a referit şi la trecutul recent al Germaniei, afirmînd că în decursul a 1.000 de ani de succese ale istoriei germane, Hitler şi perioada nazistă constituie doar un „găinaţ” (adică un excrement de pasăre).
Afirmaţia lui Gauland seamănă cu cea a ex-liderului Frontului Naţional din Franţa, Jean-Marie Le Pen, care şi el a relativizat ororile nazismului. Pentru Le Pen camerele de gazare din lagărele de concentrare nu erau decît un „detaliu al istoriei”, iar pentru provocatorul de profesie, Gauland, căruia îi place să se prezinte ca intelectual burghez, perioada nazistă este un „găinaţ”.
Fără a intra într-o polemică directă, preşedintele Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, a condamnat indirect afirmaţiile lui Gauland. Steinmeier a subliniat că în anii nazismului Germania s-a făcut vinovată de moartea a milioane de oameni şi de devastarea unor teritorii. „Cine neagă, minimalizează sau relativizează această ruptură singulară a civilizaţiei, insultă nu numai victimele, ci intenţionează să deschide rănile vechi şi să răspîndească ură.”
Bineînţeles, tineretul naţionalist, a aplaudat pasajul din cuvîntarea lui Gauland, tot aşa şi comentatorii ultranaţionalişti. Martin Sellner, unul dintre activiştii „Mişcării identitare”, (considerată de Serviciul de Informaţii Interne din Germania - Verfassungsschutz – drept o organizaţie extremist-xenofobă) i-a luat apărarea lui Gauland pe videoblogul său.
În această intervenţie, vloggerul identitar a vehiculat teza că după război germanii au fost „reeducaţi” şi le-a fost indus un complex de culpabilizare pe care mulţi l-au interiorizat. Acest sentiment de vinovăţie constituie „mitul fondator” al Germaniei de astăzi.
În acest context, a citat din lucrarea lui Mircea Eliade „Sacrul şi profanul”, desprinzînd de acolo un model de explicaţie pentru „fixaţia religioasă pe vinovăţie”.
Comentînd cuvîntarea lui Gauland, ziarul „Stuttgarter Zeitung” reţine: „Cine vorbeşte aşa subminează conştient bazele Republicii Federale care a tras învăţămintele, angajîndu-se pentru buna înţelegere între popoare, democraţie şi apărarea minorităţilor. Cine vorbeşte ca Gauland doreşte să se ataseze de forţele dreptei extreme, de gîndirea naţionalist-rasistă şi de negaţioniştii Holocaustului, de fasciştii de orice culoare.”
