Trebuie însă reparate și ponoasele festive, iar în Franța Libération anunță lansarea campaniei naționale care constă în a avea o lună ianuarie fără alcool (recunoscând în același timp că totul e făcut în Franța pentru ca oamenii să continue să dea pe gât).
Un «ianuarie sec» cere campania oficială, ceea ce anglo-saxonii numesc «Dry January»… și de altfel campania se arată și mai serioasă în Anglia, unde The Daily Telegraph explică celor prea familiarizați cu binge drinking “binefacerile aduse corpului dumneavoastră de o lună întreagă fără alcool”, dar și în Irlanda, unde The Irish Time își îndeamnă cititorii, aducând sfaturi și exemple: “iubiți-vă ficatul”.
«Fatwa» grafică
Peste Canalul Mânecii, de-a lungul weekendului trecut, în urma publicării caricaturilor cu mollahii din Iran, site-ul săptămânalului politico-satiric francez Charlie Hebdo (care are și un cont Facebook) a fost inaccesibil, supus unui atac informatic masiv.
Revista organizase un concurs internațional, ținut sub hashtag-ul #MullahsGetOut, în cadrul căruia Charlie Hebdo a primit „300 de desene (și o mie de amenințări)” și le publică acum pe site-ul reînviat al revistei, anunțând că „sprijină lupta iranienilor pentru libertate, ridiculizându-l pe ayatollah-ul Ali Khamenei, un lider religios din alt vremuri, care trebuie zvârlit la coșul de gunoi al istoriei”.
«Toți participanții la concurs au câștigat un loc în infern», asigură Charlie.
Brazilia — pericolul populismului de dreapta
Pericolul populismului de dreapta, pune Le Monde astăzi în prima pagină, analizând evenimentele din 6 ianuarie din Brazilia.
Poliția a arestat sute de oameni în momentul asaltului asupra palatului prezidențial din Brasília, după ce susținătorii fostului președinte Jair Bolsonaro (care, aflat în SUA, s-a internat acolo într-un spital) au luat cu asalt clădirea parlamentului, palatul prezidențial și curtea supremă, în scene ce aminteau de invazia din 6 ianuarie a Capitoliului din SUA, cum o constată Washington Post. Imaginile pot fi urmărite aici, aici și dincoace.
Asaltul asupra Congresului din Brazilia s-a încheiat cu sute de arestări
Guvernatorul capitalei, Ibaneis Rocha, a anunțat că peste 1.000 de persoane au fost arestate – înainte ca el însuși să fie suspendat. Tot Washington Post scrie că SUA va trata cu foarte mare atenție și rigoare cererile de revocare a vizei lui Bolsonaro.
De partea cui era poliția?, se întreabă, în Marea Britanie, The Economist. Tot la Londra, The Guardian este de părere că acum că această insurecție a dreptei extreme a eșuat, cele întâmplate au să întărească de fapt poziția președintelui Lula,
In Italia, La Repubblica scrie despre «tăcerea tristă, solitară și jenantă a lui Salvini» în legătură cu Bolsonaro. De fapt, Matteo Salvini [care e ministrul Infrastructurii și Transporturilor în acest guvern de coaliție al dreptei dure italiene și un mare admirator al lui Bolsonaro (ca și al lui Putin)] a păstrat o tăcere totală și ambiguă în legătură cu toate cele petrecute în Brazilia, necondamnând câtuși de puțin insurecția.
In schimb, șefa guvernului, Giorgia Meloni, în același timp șefa partidului dreptei extreme Fratelli d’Italia, care a primit-o luni 9 ianuarie, la Roma, pe președinta Comisiei europene Ursula von der Leyen, a condamnat de îndată puciul eșuat din Brazilia.
Ucraina — cel mai mare câmp de mine din lume
Pe măsură ce Kievul se instalează în prima sa iarnă de la invazia Rusiei încoace, locuitorii fac față realităților dure ale războiului de uzură: amenințarea constantă a bombardamentelor, tăierea repetată a curentului, spaima crescândă de un atac nuclear. Însă, cum o constată Washington Post, ei își continuă viața. Sălile de dans și saloanele de manichiură sunt deschise - după ce au învățat să funcționeze cu curent de la generatoare cu acumulatoare. Cafenelele și restaurantele, care funcționează adesea tot cu generatoare, sunt pline.
Nu trebuie totuși să uităm că războiul a făcut din Ucraina cel mai mare câmp de mine din lume, o amintește Le Monde în această dimineață.
Ungaria exclusă din Programul Erasmus pentru încălcarea statului de drept
Cum o explică în detaliu, în Spania, El País, această sancțiune impusă țării guvernate de Viktor Orbán este aplicată din 15 decembrie trecut.
Programul Erasmus+ e considerat unul din cele mai mari impulsuri ale integrării Uniunii Europene. Măsura afectează 21 de universități maghiare. Bruxelles a trimis o scrisoare guvernului de la Budapesta, în care îl informează că din 15 decembrie Ungaria a fost exclusă din programul de burse pentru studenți, de care în 2021 au beneficiat peste 16.000 de studenți și profesori maghiari și care a permis sosirea în țară a peste 6.000 de persoane, conform datelor prevenite chiar de la Comisia Europeană.
Cum amintește El País, luna trecută, Uniunea Europeană a decis să sancționeze Ungaria prin suspendarea livrării a 55% din fondurile structurale care îi corespund teoretic, din pricina subminării statului de drept, mai ales pentru necombaterea corupției. Aceasta înseamnă că guvernul lui Viktor Orbán nu va primi aproximativ 6,3 miliarde de euro. Suspendarea programului Erasmus+, creat en 1987, cum o amintește cotidianul independent Népszava, este un punct inclus în această sancțiune.
Programul Erasmus — o «revoluție sexuală»
Pentru tineri, programul de schimburi de studenți și studii în străinătate Erasmus este unul din cele mai mari beneficii ale Europei.
Programul datează deja din 1987. A început cu 3.000 de studenți în 1987, ca două decenii mai târziu să depășească deja 150.000 de studenți pe an. Cu totul, în cele aproape trei decenii de când există, cifra celor care au beneficiat de bursele Erasmus a depășit patru milioane!
Tinerii studiază un minimum de trei luni, sau efectuează un stagiu de minimum două luni, într-o universitate din altă țară a Uniunii Europene, unde înscrierea e plătită prin respectivul program, cum sunt și cheltuielile de cazare.
Stagiile și perioada de studiu în străinătate sunt recunoscute de universitatea de origine. Studenții cu un handicap fizic pot primi o bursă suplimentară.
Statisticile sunt impresionante. Mai bine de un sfert din tinerii care participă la programul Erasmus își găsesc acolo partenerul de viață, cel mai adesea provenit din altă țară și altă cultură.
„Numesc asta o ‘revoluție sexuală’, a spus odinioară Umberto Eco: „un tânăr catalan întâlnește o fată din Flandra, se îndrăgostesc și devin europeni, și ei și copiii lor”.
Pe lângă contactul cultural, aproape jumătate din cei care participă la programul Erasmus caută apoi o carieră internațională, unde poartă și împrăștie automat idei pro-europene.
