Din România, unde SUA au peste o mie de militari, ideea este văzută undeva între „taxă de protecție” și discurs electoral.
„Nu cred că România va fi unul dintre plătitori. Nu cred că trebuie luată așa abrupt declarația”, a declarat pentru Europa Liberă fostul președinte Traian Băsescu.
Întrebat despre cum funcționează cooperarea militară româno-americană la baza de la Mihail Kogălniceanu, fostul președinte a spus că „avem obligații reciproce, unii asigură infrastructura, unii asigură armamentul, avioanele, rachetele”, dar că România nu plătește direct bani către SUA pentru prezența americană aici: „Este o împărțire de responsabilități și implicit de costuri. Nu avem taxe. Baza de la Kogălniceanu este ca la Deveselu, este românească, comandantul e român”.
Echipa de la Casa Albă lucrează la un plan, cerut de președintele Donald Trump, de a impune aliaților care găzduiesc trupe americane pe teritoriile lor, de a suporta costurile dislocării militarilor și armamentelor în teritoriile respective, plus un „extra-bonus” de 50%. Pe scurt, formula este numită „cost plus 50”, conform unei analize Bloomberg.
Ideea administrației Trump de a determina aliații să aloce fonduri mai mari apărării comune, pentru a evita astfel ca SUA să poarte grosul costurilor doar pe umerii săi, nu este nouă, iar președintele american a exprimat-o în trecut cât se poate de direct. Acum însă Pentagonul ar fi primit de la Casa Albă misiunea de a calcula două formule: una care privește câți bani ar trebui să plătească țări precum Germania, iar alta care să stabilească un discount pentru țările care își aliniază politicile de securitate cu SUA, conform analizei respective.
„Am spus clar că noi protejăm multe, multe țări bogate, bogate, bogate, bogate. O țară, mi-au spus, are un flux de cash nesustenabil. Cu alte cuvinte, fac atât de mulți bani că nu știu ce să mai facă cu ei. Le-am zis, trimiteți-i la noi. Noi vă protejăm. Trimiteți-i la noi. (...) Anul trecut, am obținut cu 44 de miliarde de dolari mai mult, spunând – îmi pare rău, dar trebuie să faceți mai mult. (...) Este foarte nedrept când Germania plătește 1%, iar noi plătim 4,3% dintr-un PIB mult mai mare. Nu putem fi proștii altora. Nu putem. Nu vrem să fim numiți așa”, a spus președintele Donald Trump, într-un discurs din 17 ianuarie, ținut la Pentagon.
În prezent, Germania plătește în jur de 30% din costurile trupelor SUA staționate pe teritoriul său, adică aproximativ un miliard de dolari pe an, pentru 37.000 de militari americani. Coreea de Sud a acceptat recent o creștere cu peste 8% a împărțirii acestor costuri, pentru cei peste 28.000 de militari americani staționați pe teritoriul său, plătind peste 900 de milioane de dolari anual.
În Europa, ideea a plutit de asemenea în aer în 2018, când Polonia s-a arătat dispusă să plătească până la 2 miliarde de dolari pentru instalarea unei baze militare permanente a SUA în Polonia, care să găzduiască o divizie de blindate.
Cum se vede o astfel de idee de la București? România găzduiește peste 1.000 de militari americani pe teritoriul său, conform raportului pe 2019 al International Institute for Strategic Studies. Cei mai mulți sunt staționați la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu de la Constanța, pe principiul rotației – la fiecare 9 luni contingentul și armamentele sunt înlocuite cu altele, venite din subordinea Comandamentului SUA din Europa.
De la taxă de protecție, la discurs electoral
România împarte deja costurile cu SUA, pentru prezența militară americană aici, arată și Iulian Fota, fost consilier de securitate națională al Președinției: „Deveselu este un exemplu bun. Statul român a pus terenul la dispoziție, baza este a MApN, a creat facilități de acces, drumuri, infrastructură locală, iar americanii și-au plătit costurile legate de aducerea echipamentelor, instalarea lor. Deveselu este un exemplu de cooperare româno-americană la care și statul român a contribuit cu bani. La Kogălniceanu este tot bază românească, pusă la dispoziția aliatului american. Pentru ei, MK este o bază românească cu servicii oferite armatei americane”.
Ideea de la Casa Albă este cu atât mai problematică, cu cât funcționarea NATO se bazează pe împărțirea resurselor și deci și a costurilor, nu pe ideea că unele state le plătesc pe altele pentru a beneficia de tehnica și forțele lor armate.
Fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu arată, pentru Europa Liberă, că ideea administrației Trump „seamănă a taxă de protecție”: „Există totuși și un efort, proporțional cu capacitățile fiecăruia, de a susține proiectele Alianței. Ideea de a aloca 2% din PIB deja este o chestiune față de care statele NATO s-au pronunțat decizional, deci evoluții din acest punct de vedere s-au înregistrat. Sigur că în relațiile transatlantice sunt lucruri de îmbunătățit, dar o astfel de idee trebuie tratată cu foarte mare atenție și în dialog cu partenerii euroatlantici”.
Iulian Fota amintește, pentru Europa Liberă, că trebuie ținut cont și de faptul că președintele Donald Trump se află în pregătirea campaniei electorale: „Domnul Trump este în campanie electorală, este și acesta un aspect care trebuie luat în calcul. Trebuie să vedem în ce măsură aceasta este o politică a domnului Trump sau este doar o idee, o propunere, pentru că n-ar fi prima dată când idei atipice au fost exprimate, dar nu toate au fost transformate într-o politică americană consistentă. Ideea ca europenii să contribuie mai mult și că America are de primit niște bani, știți bine că domnul Trump, chiar dacă într-o manieră nu tocmai elegantă, a mai spus-o”.
Pentru unele state europene, care depind de garanțiile de securitate ale SUA, costurile s-ar putea dovedi mult prea mari, explică Cristian Diaconescu, care subliniază însă că deocamdată vorbim doar de o idee, nu de o poziție oficială: „Dacă ne gândim la flancul estic, din care face parte și România, statele din această zonă ar avea în raportul riscuri-amenințări-costuri o presiune financiară aproape insuportabilă. Dacă ne gândim doar la statele baltice, unde într-adevăr coeficientul de amenințare este unul foarte mare, iar capacitățile financiare ale statelor respective sunt destul de limitate, având în vedere că sunt state cu un PIB destul de redus, pentru că sunt state mici”.
Iulian Fota ia în calcul și posibilitatea ca, dacă ideea de la Casa Albă s-ar transforma într-o politică oficială, aceasta să fie aplicată în afara NATO, în cadrul unor acorduri bilaterale directe. „Propunerea poloneză a întâmpinat critici din partea unor state aliate, care tocmai asta reproșau Varșoviei, că dezvoltă un plan special, bilateral al cooperării cu Statele Unite, în afara NATO, iar asta în viziunea lor însemna o marginalizare a NATO”.
Edward Lucas, The Times: „Abordarea pur tranzacțională a domnului Trump riscă să submineze însăși baza măreției americane”
Fostul ambasador SUA la NATO, Douglas Lute, a criticat abordarea Casei Albe, conform Bloomberg: „Chiar și ridicarea problemei hrănește o perspectivă greșită, conform căreia aceste facilități sunt acolo pentru beneficiul acelor țări. Adevărul este că ele sunt acolo și noi le menținem, pentru că ele sunt în interesul nostru”.
„În viziunea de tip sumă zero despre lume a președintelui, acesta este un pas logic. Nimeni nu primește ceva pe gratis. Germania, una dintre cele mai bogate țări din lume, plătește puțin peste un sfert din costul prezenței americane acolo, de 37.000 de militari. Restul e achitat de plătitorii de taxe americani. Care e cuvântul german pentru fraier?”, scrie analistul britanic Edward Lucas, în The Times, arătând că „abordarea pur tranzacțională a domnului Trump riscă să submineze însăși baza măreției americane”.
Analistul arată că toate facilitățile militare pe care SUA și le menține pe teritoriile altor țări aliate au rolul de a „proiecta puterea Americii în altă parte”. El dă exemplu faptul că sediul Comandamentului SUA pentru Africa se află în Germania, la Stuttgart, iar „soldații americani răniți în Afganistan sau în Orientul Mijlociu sunt aeropurtați la baza aeriană de la Ramstein, în Rhineland, și sunt tratați în Landstuhl, cel mai mare spital militar american situat pe teritoriu străin. Nimic din toate acestea nu sunt în beneficiul direct al Germaniei, dar bazele din Germania reprezintă un mare beneficiu pentru SUA”.
„SUA au acum nevoie de aliați mai mult ca niciodată (...) Să centrezi aceste relații pe bani gheață le înmoaie și până la urmă le distruge. Dacă ceri altor țări să facă sacrificii economice, nu doar militare, pentru tine, trebuie să faci apel la valori și interese comune, nu la contul de profit și pierderi. Marea Britanie și alți aliați nu au cerut nota de plată la Pentagon, pentru forțele pe care le-au trimis în războaiele conduse de americani în Afganistan și Irak. Am fi putut (și poate că ar fi trebuit) să stăm deoparte, dar loialitatea ne-a dictat altfel”, mai scrie Lucas, în analiza sa, recunoscând însă că „negocierea dură” a președintelui Donald Trump dă și rezultate, exemplul Coreei de Sud fiind grăitor.
