Concluzia aparține Institutului pentru Drepturile Omului (IDOM), care a monitorizat mai multe locuri privative de libertate și a constatat, într-un recent raport, aplicarea violenței și a relelor tratamente, investigarea ineficientă a cazurilor, neacordarea asistenței medicale adecvate persoanelor ajunse în custodia statului și alte probleme.
Printre cele mai grave cazuri depistate de activiștii pentru drepturile omului au avut loc la Spitalul Clinic de Psihiatrie din orașul Codru, mun. Chișinău, unde sunt plasate inclusiv persoane condamnate la tratament prin constrângere, prin decizii judecătorești.
Acces interzis la Spitalul de Psihiatrie
La Spitalul Clinic de Psihiatrie din Codru - o instituție medico-sanitară publică, în care se prezumă că marea majoritate a pacienților sunt internați prin consimțământ, activiștii IDOM au avut acces doar în curte.
„Culmea, avem acces liber în penitenciar, dar nu avem acces la persoane care sunt plasate, de jure, cu consimțământ liber.”
„Culmea, avem acces liber la poliție, în penitenciar, la cei care au săvârșit infracțiuni sau sunt bănuiți că le-au săvârșit și nu avem acces liber la persoane care în proporție de 90% sunt plasate, de jure, cu consimțământ liber”, spune Vanu Jereghi, directorul IDOM.
Potrivit lui, atât administrația spitalului, cât și Ministerul Sănătății au interzis, în repetate rânduri, la finele anului trecut, accesul și monitorizarea în interiorul instituției.
„Ministerul Sănătății și-a argumentat refuzul spunând că nu există probe că ar fi violări ale drepturilor omului în această instituție și asta în condițiile în care noi avem cel puțin cinci dosare penale pe care le ducem contra torturilor din acest spital, săvârșite inclusiv de medici”, precizează Vanu Jereghi.
„De 20 de ani vizitez instituțiile psihiatrice, indiferent cine a fost la guvernare în perioada asta și ce culoare politica avea conducerea Ministerului Sănătății, și ne-am trezit acum că avem lipsă de acces”, adaugă activistul.
Europa Liberă a cerut Ministerului Sănătății o reacție, pe care nu a primit-o, deocamdată.
Directorul IDOM spune că, în iunie curent, a reușit, totuși, să ajungă în interiorul spitalului din Codru, alături de o echipă de experți a Oficiului Avocatului Poporului. „Am depistat cazuri de tortură destul de grave în această instituție”, constată Jereghi.
Multiplele leziuni corporale invizibile în rapoartele oficiale
Printre cazurile depistate e și cel al unei persoane care avea leziuni vizibile pe toată suprafața corpului, inclusiv pe față, care, spun avocații, ar fi fost provocate de polițiști, atunci când au reținut persoana pentru a o plasa la tratament prin constrângere la Spitalul de Psihiatrie din Codru. Apărătorii nu exclud că actele de tortură au continuat și în interiorul spitalului.
Vanu Jereghi spune că a raportat imediat procuraturii acest caz. Prima expertiza medicală dispusă de procurorul responsabil de caz a indicat doar leziuni pe față și a fost refuzată pornirea urmării penale pe faptă de tortură. Ulterior, la insistența activiștilor pentru drepturile omului și a Avocatului Poporului, a fost deschis, totuși, un dosar penal, instrumentat de un alt procuror.
„Problema este că, între timp, probele (n.r. leziunile corporale) au dispărut. Mai rămân cele din aparatul de fotografiat al Avocatului Poporului și în telefonul meu, precum și patru martori oculari din Oficiul Avocatului Poporului”, explică Vanu Jereghi.
Directorul IDOM susține că, în general, cazurile de tortură și rele tratamente rămân mai frecvente în instituțiile privative de libertate care, sub diferite pretexte, încă restricționează accesul apărătorilor drepturilor omului.
„A trebuit aprilie 2009 ca să schimbăm lucrurile”
Vanu Jereghi constată, totuși, că fenomenul torturii s-a diminuat în ultimii ani, inclusiv datorită mai multor măsuri întreprinse de autoritățile moldovene după protestele anti-guvernamentale violente din aprilie 2009.
„Persoanele reținute își făceau necesitățile într-un vas de 40 de litri, amplasat în celulă.”
„Au fost făcute mai multe eforturi, începând cu schimbarea condițiilor de detenție, mai ales în izolatoarele de detenție provizorie. Anterior, 3-4 ani în urmă, asemenea izolatoare existau în fiecare raion și erau într-o stare deplorabilă, în multe nu exista veceu, iar persoanele reținute își făceau necesitățile într-un vas de 40 de litri, amplasat în celulă. Acum nu mai avem asemenea situații. Toate izolatoarele MAI au fost fie reconstruite de la zero, fie renovate conform standardelor internaționale”, explică directorul IDOM.
În plus, a scăzut considerabil numărul persoanelor reținute, dat fiind că arestul nu se mai aplică „la dreapta și la stânga”. „Din păcate, ne-a trebuit aprilie 2009 ca să schimbăm multe”, constată Vanu Jereghi.
Expertul se arată îngrijorat de modul cum sunt raportate și investigate cazurile de tortură și impunitatea, adică nepedepsirea celor care admit rele tratamente în raport cu persoanele aflate în custodia statului. „Sunt probleme mari și în ceea ce privește expertiza, și în sistemul de justiție, per general. Noi depunem plângeri ca persoanele care se fac vinovate să fie pedepsite. Justiția trebuie să-și facă treaba”, insistă Vanu Jereghi.
Potrivit lui, unul din exemplele care ilustrează poate cel mai bine problemele care mai persistă în sistem este cazul Brăguța, tânărul reținut în trafic de oamenii legii, care a murit într-un izolator după ce a fost bătut și ținut în condiții precare. La 5 ani de la acest caz, nu există încă nicio decizie definitivă și irevocabilă de condamnare.
