În dricul „dezoligarhizării”, care nu prea seamănă cu un marş triumfal, a venit o ştire curioasă de la Donduşeni. Acolo, mai mullţi primari au declarat că părăsesc Partidul Democrat. E interesantă justificarea pe care au găsit-o aceşti primari loviţi brusc de o mare revelaţie: „Ne-am reunit să demonstrăm că suntem o forță gata de a lucra în continuare pentru binele alegătorilor noștri!”
E clar, nu? Aceşti primari nu pleacă pentru că PD-ul nu mai e la putere, ei pleacă pentru că se gîndesc la binele poporului! Plecarea lor e de dragul simplilor muritori. Cu asemenea revelaţii şi schimbări de macaz e garnisită toată tranziţia moldovenească. Vă mai amintiţi de cei 14 deputaţi comunişti care au intrat nerăbdători în PD? Ăia tot la binele poporului se gîndeau, nu la faptul că PD-ul e partidul cel mai influent. Acum aceşti primari din Donduşeni pleacă din PD nu pentru că PD-ul e într-o situaţie dificilă după fuga lui Plahotniuc. Ei la popor se gîndesc! Bravo, stimabililor!
Am mai multe întrebări pentru primarii care au părăsit brusc PD-ul. Printre voi nu e nici unul care a susţinut cu deplină convingere puterea lui Plahotniuc? De ce plecaţi din partid cu zgomot? De ce nu plecaţi fără declaraţii răsunătoare? De ce munca voastră pentru binele alegătorilor e legată mai mereu de săritul în partidul influent şi fuga din partidul care nu mai e influent? Voi puteţi să lucraţi pentru popor fără aceste frămîntări partinice, fără să săriţi şi să ieşiţi din partide? Veţi rămîne independenţi sau vreţi peste o vreme să săriţi în barca PSRM-ACUM? De fapt, cum o să vă uitaţi acum în ochii oamenilor? Ca şi cum nimic nu s-a întîmplat? De fapt, de ce nu rămîneţi să munciţi în PD, partidul care v-a adăpostit atîta vreme?
Nu mai am decît un singur detaliu de semnalat. Toţi aceşti conducători mici sau mari, care sar dintr-un partid în altul ca vrabia din par în par, sunt aleşii noştri. Noi i-am ales. Noi i-am pus în funcţii.
