Igor Dodon ne-a avertizat recent că un nou guvern din care ar lipsi socialiştii ar putea genera o substanţială majorare a preţului gazelor naturale de către Gazprom. Scumpirea ce ar trebui să se producă ar fi 35%, a spus Igor Dodon, invocînd un document al Moldovagaz pe care l-ar fi văzut. Mesajul preşedintelui e limpede: Vreţi gaze naturale ieftine? Băgaţi socialiştii la guvernare!
E ca şi cum preţul mai ieftin al gazelor naturale numai socialiştii îl pot asigura. Şi dacă Gazprom îl va scumpi şi cu socialiştii la putere? Sau Gazprom de dragul socialiştilor e de acord să ne vîndă gaze la preţuri modice? Nu prea cred. Dar să admitem că Gazprom se va îmbuna văzîndu-i pe socialişti cocoţaţi în vîrful puterii de la Chişinău. Chiar şi aşa situaţia ridică serioase semne de întrebare.
Iese cam aşa: trebuie să-i alegem pe socialişti de dragul preţului gazelor naturale. E parcă un soi de şantaj. Numai pentru asta trebuie să-i alegem? Şi-apoi dacă PSRM şi Igor Dodon sunt prietenii Moscovei, de ce nu ar îmbuna ei Gazpromul şi în cazul în care nu sunt la putere? Să-i zică Gazpromului aşa: nu suntem la conducere, dar vrem să păstraţi preţul mai ieftin de dragul poporului moldovenesc! Sau poporul moldovenesc îi interesează numai atunci cînd sunt la putere?
Cred totuşi că altceva e la mijloc. Cred că prietenia asta dintre Moscova şi socialişti, afişată pretutindeni, e de fapt iluzorie şi ţine de conjunctură. E de presupus că Kremlniul, în ciuda vizitelor ritualice ale lui Igor Dodon, nu pune mare preţ pe relaţia cu socialiştii moldoveni. Igor Dodon şi socialiştii îl interesează doar ca pîrghii prin care îşi poate exercita influenţa. Cam atît. Dacă socialiştii nu au ponderea necesară, şi prietenia dintre aceştia şi Kremlin nu are consistenţă.
Îmi amintesc că văzusem o fotografie cu Igor Dodon şi şeful Gazpromului. Doi oameni zîmbitori, care păreau parcă nişte buni prieteni. Păi, după asemenea întrevederi călduroase, nici nu ar mai fi trebuit poate să mai apară avertismentul lui Dodon. Sau întîlnirea aia roade n-a adus?
