Linkuri accesibilitate

Igor Grigoriev: „Mă închin în fața părinților mei, pentru viața și educația pe care mi le-au oferit”


Igor Grigoriev

Jurnal săptămânal cu economistul Igor Grigoriev.

S-a născut la 18 iunie 1974, în orășelul Cimișlia. A studiat la Universitatea Agrară de Stat din Moldova, Facultatea Economie, specialitatea evidență contabilă și audit. Activitatea de muncă și-a început-o la Trezoreria de Stat. Apoi este consultant local în proiectul Băncii Mondiale „Reforma sectorului public”, după ce pentru câteva luni revine la Trezoreria de Stat, dar deja în calitate de șef de direcție. În 2003 este contabil-șef, administrator al Ambasadei R. Moldova în Republica Bulgaria. În 2006 revine în țară în funcţia de vicedirector general al Agenției Privatizare pe lângă Ministerul Economiei și Comerțului, iar peste un an este director general al Agenției. În perioada 2009-2014 este șef al Cabinetului președintelui fracțiunii PCRM din Parlament. În 2015 a condus campania electorală a lui Ilan Șor pentru mandatul de primar al or. Orhei. După ce echipa lui I.Șor câștigă alegerile Igor Grigoriev devine viceprimar de Orhei, dar deja în octombrie același an demisionează din această funcție. În 2017 a solicitat azil politic în Spania. Căsătorit, tată a doi copii.

Luni

Trăiesc un început de săptămână mai deosebit: suntem în săptămâna luminată, a doua zi de Paști.

Mi-am amintit de părinții mei, Dumnezeu să-i ierte, și imaginar am fost la ei în ospeție, o tradiție pe care o respectam cu sfințenie. Copleşit de emoții, de mână cu amintirile mele, am plecat "în ospeție" la casa părintească, casa unde am copilărit pe meleagurile din satul Mihailovca, raionul Râbnița, Transnistria. Cu siguranță, acest cuib protector a marcat prima mea viziune despre lume.

Imaginar, am stat la masă cu toții depănând cu dor amintiri inedite: cum pentru prima oară am cusut pe ascuns tricolorul, iar mai târziu, într-o noapte de toamnă a anului 1990, la așa numitele alegeri din acea regiune, am arborat acel drapel, împreună cu tatăl meu, pe clădirea primăriei din sat. Îndrăzneala noastră a stârnit mare zarvă în sat, raion și întreaga regiune.

...Apoi, au urmat lacrimi şi amintiri dureroase legate de războiul din Transnistria. Nu cred că voi putea vreodată să şterg din memorie vara anului 1992, când cazacii și gardiștii au venit în curtea casei părinteşti, ne-au bătut, apoi ne-au pus la perete cu automatul la tâmplă! Şi asta pentru că cineva a zis că suntem basarabeni și români! Cum am scăpat, doar bunul Dumnezeu o știe.

O altă amintire m-a teleportat în toamna anului 1998, când o grenadă RGD5 a fost aruncată în casa părintească, iar părinții au fost grav răniți... Activam pe atunci la Ministerul Finanțelor, acolo am primit un apel şi am fost anunțat despre această tragedie. Imediat am luat maşina şi am plecat spre părinți. Nu-mi amintesc drumul, ştiu doar că eram devastat, simțeam cum mi se oprise inima în loc, îmi venea greu să respir şi nu mă puteam opri din plâns... Sărmana casă părintească! Am găsit-o fără geamuri și cu tata în cămară alb ca neaua, iar mama în stare gravă la spital...

Mă închin în fața părinților mei, pentru viața și educația pe care mi le-au oferit.

Treptat, diluăm amintirile cu ştiri de ultimă oră din toate colțurile lumii şi în special ce se întâmplă în țărișoara noastră, lucru pe care de fapt î-l fac zi de zi.

A fost o zi deosebită în sânul familiei, cu dragii și scumpii noștri fini de cununie, tradiție frumoasă, pe care o respectăm cu drag de ani de zile.

Marți

De dimineață am mers în satul Jora de Jos, raionul Orhei. Satul de baștină a familiei noastre Grigore/Grigori, iar după sovietizarea din 1945 - Grigoriev. Satul unde s-a născut tatăl meu, Nicolai și unde mi-am petrecut adolescența. Satul unde sunt stabilite rudele noastre. Satul de care mă leagă foarte multe amintiri frumoase.

Aici, în perioada 1989-1991, mi-am făcut studiile la școala medie din sat, mi-am luat diploma de absolvire şi la vârsta de 17 ani am plecat să cunosc lumea cea mare şi necuprinsă.

Şi pentru că a devenit parte din mine, nu pot să nu stărui asupra acestei perioade din viața mea, care şi-a adus contribuția la crearea identității mele. E vorba de dorul pentru locurile natale, rudele dragi, foştii colegi şi vecini, anii de școală, şi desigur iubiții mei dascăli, mai ales că provin din familie de învățători.

Bunelul meu, Fiodor Grigori, era contabil în colhozul din sat, iar bunica Matrona (în Jora de Jos toți îi spuneau Maria Savovna) a fost învățătoare la școala primară situată în curtea bisericii din Jora de Jos. Frate cu bunelul a fost Alexei Chirilovici Grigore, profesor de geografie și director de școală mai mult de 30 de ani. Soția lui, Vera Vladimirovna Grigore, profesoară de fizică și matematică. Sora bunelului, Vera Chirilovna Arnaut (Grigore), învățătoare, soțul ei, Trofim Fedoseevici Arnaut, profesor de fizică.

Toți au fost Oameni cu literă mare, specialişti cu activitate şi experiență remarcabilă, care se bucurau de respectul binemeritat al consătenilor datorită contribuției semnificative aduse în viața comunei Jora de Mijloc, din componența căreia fac parte cele trei Jori: de Jos, de Mijloc și de Sus, dar și Lopatna.

Ar fi fost păcat şi impardonabil să nu mergem la Nistru, unde petreceam tot timpul liber în afara școlii. Din momentul în care ne-am cunoscut, viețile noastre parcă s-au împletit şi Nistru a devenit cumva parte din mine continuând să mă marcheze şi în prezent - pe malul drept, în Basarabia, sunt transnistrean, iar pe malul stâng, în Transnistria, sunt basarabean și hazman.

Şi în concluzie, aş vrea să reiterez traseul geografic în diferite etape ale vieții mele: m-am născut în Cimișlia, am copilărit în Mihailovca, Râbnița, adolescența mi-am petrecuto în Jora de Jos, Orhei și restul vieții în Chișinău și prin toată lumea.

O fi destin, simplă întâmplare sau liberă alegere? Sau toate la un loc? Nu pot să ştiu. În schimb, pot afirma cu toată certitudinea că am învăţat un lucru foarte important: să prețuiesc fiecare clipă din viaţa mea!

Miercuri

Și, pentru că suntem în toiul sărbătorilor de Paști, cea mai mare, importantă şi luminoasă sărbătoare a creştinității, îmi continui pelerinajul imaginar, de data aceasta în vizită la rudele din Cimișila. Este localitatea de baștină a mamei mele, Anastasia şi anume aici am fost binecuvântat să vin pe lume.

Tot aici, s-au cunoscut şi părinții mei, tata devenise inginer-șef după absolvirea Universității Agrare, iar mama contabilă la întreprinderea silvică din Cimișlia. N-a întârziat să apară şi primul fruct al acestei frumoase poveşti de dragoste - bunul Dumnezeu a vrut să văd lumina zilei într-o simplă şi caldă dimineață de vară în anul 1974.

Aici sunt toate rudele pe linia mamei, familia Crăciunel, dar și familiile Negura, Arama şi Railean. Cel mai des, îmi amintesc de sora mai mare a mamei, mătuşa Maria și fratele mai mic Nicolai, Dumnezeu să-i ierte, clipe inedite petrecute cu Bunelul Alexei, căruia toți î-i spuneau Alexei Cuzimici. Împreună cu el am cutreierat toate dealurile și podgoriile gospodăriei agricole din Cimișlia.

La masa noastră imaginară s-au adunat şi cei plecați în străinătate: mătușa Aurica cu verișoara Veruța din Torino, Italia, mătușa Tanea cu verișoarele din Valencia, Spania, verișorii Victor și Păvălaș din Anglia. Cum ne-a mai împrăştiat viața în toate colțurile lumii! Nu ne rămâne decât să închidem ochii şi să ne îmbrățişăm în gânduri...

Spre seară, revin acasă, în Chișinău, la Ciocana, unde locuiesc împreună cu familia mea - soția şi două fiice minunate - mai bine de 20 ani. Tradiționalist din fire, mă strădui să fiu la curent cu tot ce se întâmplă în lume, iată de ce trec în revistă de câteva ori pe zi toate ştirile de ultimă oră, politice şi nu numai, din străinătate și din Republica Moldova, pentru a fi informat cu situația reală din societate și a face analizele și concluziile de rigoare. Recunosc că fac acest lucru cu maximă conştiinciozitate şi deschidere, pentru că sunt ferm convins că un Om informat nu este doar un Om puternic, ci şi un Om protejat!

Joi

De regulă, eu sunt cel mai matinal din familie şi din moment ce mă trezesc, îmi place să-mi alint regulat fetele şi soția cu un mic dejun delicios, pentru că răsfățul culinar de dimineață dictează dispoziția pentru întreaga zi. Cu aceeaşi regularitate urmează apelul de la fratele meu Tolea stabilit cu traiul în Sevilla, Spania. Practic nu trece o zi fără să vorbim, în special de când pandemia ne-a dat viața peste cap.

Mama şi-a dorit foarte mult doi copilaşi, iar tata se considera un bărbat foarte norocos pentru că Dumnezeu l-a binecuvântat dăruindu-i doi băieței. Se spune că relațiile dintre frați sunt printre cele mai complicate, dar şi rezistente, relații construite de-a lungul vieţii. Ne curge acelaşi sânge prin vene, am împărțit aceeaşi bucățică de pâine, acelaşi scrânciob, aceleaşi bucurii, dar şi cea mai atroce durere provocată de o pierdere imensă... ziua în care am devenit ambii orfani...

Îmi pare nespus de rău că n-am fost alături de el atunci când a avut nevoie de mine. Trăiesc cu această vină în suflet şi cu multe alte regrete pentru ce aş fi putut face dar n-am făcut. E foarte dificil să îndrepți unele lucruri, iată de ce în ultimii ani depun mult efort pentru a recupera timpul pierdut.

Discutăm preponderent despre starea actuală destul de dificilă creată de pandemia COVID19, criză mondială prin care trece şi Spania, și familia fratelui inclusiv. Vorbim despre copiii noștri, despre viitorul lor și al nostru. Fratele Tolea este foarte mult interesat despre tot ce se întâmplă în Republica Moldova, atât din punct de vedere al gestionării pandemiei, cât și al evenimentelor politice din țară.

De fapt, zilnic discut cu mulți conaționali din toate colțurile lumii: Spania, Italia, Belgia, Marea Britanie, SUA, Franța, Bulgaria, Cehia, Austria, Federația Rusă etc., care îmi solicită informații și opinia cu referire la evenimentele ce au loc în țară, prognoze și provocări pe termen scurt şi lung şi posibile reacții ale cetățenilor la aceste evenimente. Astfel, mă prind la gândul, că toți acești oameni, nevoiți să-şi părăsească țara, locul natal, familiile, din diverse motive, continuă să-şi iubească Patria, să acorde ajutor şi susținere, și să fie la curent cu toate problemele și nevoile cu care aceasta se confruntă.

Din păcate sau din fericire, suntem sortiți să trăim cu toții într-o nouă realitate, una destul de dură, dar mult mai reală decât a fost vreodată! Însă, cu siguranţă, este cea mai reală şi importantă lecție de viață, pe care ar trebui s-o învățăm cu toții!

Vineri

Mi-am format obiceiul ritualului de dimineață de mai mulți ani, astfel micul dejun este de fapt modul meu de a spune „Bună dimineața" fetelor mele Cristinei şi Sănduței şi soției Lilia, dar și pisicii noastre Didi. Acest ritual matinal cu aromă de cafea, când soarele abia răsare, mă ajută să-mi setez programul zilnic şi să folosesc eficient orele dimineții.

Au urmat un şir de apeluri de peste hotare, inclusiv de la verișorul Victor din Birmingham, verișoara Silvia din Valencia, finu de botez Petrica din Barcelona, prietenul de familie Vasea din Franța, cumetru Andrei din Soroca, prietenul Sergiu din Chișinău etc. Săptămâna sfintelor sărbători de Paşti a fost una generoasă în evenimente frumoase.

Pe de altă parte, a fost şi o săptămână ca multe altele din ultimii patru ani, de când sunt blocat din toate părțile, fără loc de muncă, lipsit de posibilitatea de fi angajat la stat sau la privat, din simplul motiv că sunt în conflict cu prezidentul!

A fost un adevărat test psihologic a stabilității mele emoționale, a stării mele fizice, mentale şi sociale, un test de rezistență la stres. A fost şi încă este o sarcină destul de complicată să gândesc pozitiv în aceste împrejurări dificile, dar mi-a reuşit! Atunci când am crezut că nu mai am forțe, un puternic instinct de supraviețuire m-a îndemnat să merg înainte şi să spun lucrurilor pe nume, în special celor legate de administrarea politică a statului Republica Moldova.

Principala mea preocupare în ultimii patru ani de calvar a fost legată de revenirea Republicii Moldova la administrarea politică a statului și norma CONSTITUȚIONALĂ. O percep ca pe o măsură CRUCIALĂ pentru viitorul țării noastre.

Sunt sigur că am ieșit învingător: sunt în formă fizică bună, gândesc critic şi lucid, sunt credincios, am casă şi masă, am o familie minunată şi oameni dragi, sunt liber în gândire, expunere și circulație.

Dușmanilor şi oponenților mei le doresc din tot sufletul multă sănătate, lucru pe care l-am menționat și public nu o singură dată.

Recunosc că am și greșit, ca fiecare om, căci nu greșește doar acel care nu face nimic și nu are suflet și nu voi înceta să regret, să-mi cer iertare şi să învăț din aceste greşeli. Totodată nu voi înceta să iubesc viața aşa cum este ea şi oamenii, căci sunt o persoană deschisă și sinceră, așa că vă stau la dispoziție!

Îi mulțumesc în primul rând bunului Dumnezeu pentru tot ce mi-a rezervat în această viață. Mulțumesc mult familiei mele care mă suportă, mă susține şi mă iubeşte aşa cum sunt. Mulțumesc puținilor prieteni vechi, care continuă fără frică să comunice cu mine. Mulțumesc prietenilor noi, oameni de omenie, care mă susțin în această perioadă! Sunt profund onorat! Vă apreciez şi respect foarte mult, pe fiecare în parte!

Paște Fericit tuturor!

Multă sănătate și numai bine!

Vezi comentarii (7)

Acest forum a fost închis
XS
SM
MD
LG