Primul premier al Republicii Moldova după obținerea independenței, Valeriu Muravschi, s-a stins din viață, la vârsta de 70 de ani, a anunțat fostul deputat Vasile Șoimaru. „Cu mare durere-n suflet vă spun că astăzi, 8 aprilie, eu am pierdut un coleg și frate; noi am pierdut un patriot, un om de stat, premierul Independenței noastre”, a declarat Vasile Șoimaru într-un interviu pentru Europa Liberă.
Vasile Șoimaru: „Eu i-aș spune Premierul Independenței, pentru că la momentul adoptării Declarației de independență el era prim-ministrul Republicii Moldova. Mircea Snegur a făcut un lucru bun atunci când l-a propus pe Muravschi. A fost o surpriză pentru noi, el era un om tare de treabă. Și în genere pot eu să mă laud acum că l-am adus eu în politică, că el era un economist practician, am fost colegi de grupă, de facultate de economie, colegi de cameră și mai departe cumetrii și ce vreți pe lumea asta, staroste de însurătoare...”
Europa Liberă: Ce nu cunoaștem noi despre Valeriu Muravschi?
Vasile Șoimaru: „Pot să vă spun ceea ce nici eu nu știu. Tragedia vieții lui a fost ceea ce s-a întâmplat în primii ani de viață: el împreună cu fratele lui, Sergiu, a nimerit într-un incendiu grav de tot și desigur că a avut o sumedenie de operații la Odesa, dar cine se ocupa atunci de operații plastice? Mai târziu, când a fost posibilitatea, când a ajuns ministru de finanțe și prim-ministru, i-au propus chiar unii din prim-miniștrii din Occident și el a spus: „Eh, dacă în tinerețea mea frumoasă n-am putut eu să am alt chip, acum ce îmi mai trebuie?”. Și iată, așa a rămas săracul.”
Europa Liberă: Ce calități ați vrea să le scoateți în prim-plan?
Vasile Șoimaru: „El niciodată nimic nu a ascuns, nici nu putea ascunde. Vreau să vă felicit pentru că ați realizat un interviu cu el, ultimul interviu în viața lui, care a fost tare, foarte bun.”
Europa Liberă: Acum două luni am făcut un interviu cu Valeriu Muravschi, interviu acordat pe fundalul controversei provocate de declarația ministrului de externe Ciocoi de atunci cu privire la rolul Federației Ruse în războiul de pe Nistru. Domnul Muravschi afirma că Armata 14 a susținut de la bun început cu armament și logistică forțele separatiste transnistrene. El vorbea despre un comportament ambiguu al Kremlinului în raport cu Republica Moldova.
Vasile Șoimaru: „Chiar a fost direct și fără măști, fără deghizări și așa mai departe. Totul a fost direct și Muravschi, dacă el era atunci, în 1992, era prim-ministru la 2 martie, vă imaginați că el știe aproape tot. Vreau să vă spun, eu cred că el a plecat cu niște mari secrete în lumea cealaltă.”
Europa Liberă: Un secret el ni l-a spus, că totuși l-a convins pe Mircea Snegur, președintele de atunci, să discute cu Boris Elțin, Boris Elțin nu răspundea la telefon, el i-a propus domnului Snegur să-l sune pe Iliescu, Iliescu l-a găsit pe Elțin și s-au înțeles ca să semneze acel acord de încetare a focului la Nistru.
Vasile Șoimaru: „Asta da, eu știam de asta. Dar el n-a mai spus ceva, nu știu dacă eu am dreptul ăsta să spun. Dar, știți, era vorba despre posibila Unire din acea perioadă, care nu-și ia nimeni curajul să spună, ce s-a întâmplat? Totuși s-au făcut două încercări atunci?”
Europa Liberă: Iată ce spunea el în acel ultim interviu la Europa Liberă, despre viitor:
Valeriu Muravschi: „Eu țin mult la Republica Moldova, eu țin mult la pământul ăsta, la oamenii ăștia, dar noi nu avem viitor. Unica salvare a noastră este unirea cu România, aderarea la Uniunea Europeană. Și eu nu înțeleg de ce multă lume de aici, de la noi se tem? De ce vă temeți? Duceți-vă și vă uitați cum trăiesc acolo! Nu zic că e super, dar, totuși, e altă situație, vorbind de Uniunea Europeană.”
Vasile Șoimaru: „Pur și simplu, el nu era unionist din ăsta care s-a bătut vreodată în piept, el nu a fost unionist din acela care a căutat beneficii de dincolo, de pe Dâmbovița, el n-a fost unionist din acela care să se laude să câștige niște voturi pe tema dată. Pur și simplu, el a fost un unionist care sau o construia, sau vroia să construiască această Unire. Întărind Republica Moldova, cărămidă cu cărămidă, această cetățuie a noastră, noi, de fapt, ne pregăteam de Unire.”
Europa Liberă: El își iubea foarte mult familia, el adora copiii săi, el putea să facă orice sacrificiu în numele binelui copiilor lui.
Vasile Șoimaru: „Of, tare își mai iubește copiii. Și Gicu, cu soția și cu fiica lor sunt aici, adică nepoata lui învață în Occident, dar Lucica, fata lui botezată și de mine, Lucica e în Statele Unite cu Petrică al ei și trei copilași – doi i-au avut când au plecat, unul s-a născut acolo, și, iată, el se pregătea ca vara asta să-și întâlnească nepoții la iazul lui de la Sirota. „Să stau o vară cu dânșii, să mă satur de ei”. Și iată că nu s-a mai săturat…”
Europa Liberă: Ca politician a fost vizionar?
Vasile Șoimaru: „Și vizionar, dar și un om care gândește. Că atâția politicieni am văzut care după 90, care le sar țăndările. Și omului căruia-i sare țăndăra vorbește prostii, și chiar dacă are gânduri bune, dar iese altceva din toată vorbirea lui. Dar ăsta a avut dintotdeauna gândirea asta înceată, niciodată nu s-a grăbit. Chiar vorbeam pe tema unionismului, niciodată nu se grăbea să spună concluzia asta: „Gata, atât, și mai mult nimic!”. Domnule, rând cu rând, cărămidă cu cărămidă își construia un gând serios pentru viitor.”
Europa Liberă: Credeți că a suferit că a plecat din funcția de premier atunci?
Vasile Șoimaru: „Niciodată. N-am văzut, n-am auzit. El pur și simplu a îndeplinit o misiune atunci, a plecat Mircea Druc, dar la rând era Andrei Sangheli. Dar dacă venea Andrei Sangheli atunci, demult se începea ciuma noastră.”
Europa Liberă: El a sprijinit mult forțele pro-europene, domnul Muravschi, vroia cu orice preț să le ajute, dar el oricum și-a găsit un refugiu la baștină. El s-a făcut un fel de agricultor...
Sirota: tradiții, măiestrie populară și... bunătățile lunii august
Vasile Șoimaru: „Da, s-a făcut un fel de agricultor, cu datorii enorme la bănci, el tot timpul spunea: „Ia uite, domnule, câte posibilități am avut eu să fur și eu cum fură alții”. Știa tot ce se întâmplă în jurul nostru: „Știi cât costă o semnătură? Iaca, domnule, am putut și eu să las o avere copiilor, dar de unde? De unde, dacă eu nu pot ieși din datorie?”. Iată, astea sunt gândurile acelea pe care le spunea Muravschi și nu avea nicio rezervă să le spună. Într-adevăr, el a vrut să-și ajute satul, dar satul îl ajuți nu numai aducând în buget niște mijloace, dar să asiguri și locuri de muncă pentru sătenii tăi. A sădit o livadă de meri din ăștia, pomi de ăștia moderni, olandezi, cu viță-de-vie și un iaz acolo, dar clar că acela era pur și simplu pentru odihna lui și o amintire despre părinții lui care au avut în zona aceea pământ în perioada românească.
Și iată așa a rămas lucrul acesta. Ce-o să facă mai departe copiii lui, cum o să urmeze? Din păcate, cei din Statele Unite nici la înmormântare nu vor putea veni. Asta este grav de tot. Eu nu știu dacă el își dădea seama în ultimele clipe ale vieții lui ce înseamnă asta, să nu-i vină cei trei nepoți din Statele Unite să-l petreacă pe ultimul drum.”
Europa Liberă: Acolo la Orhei el are un frate, și o soră are.
Vasile Șoimaru: „Acela a terminat agricolul, Sergiu, fratele mai mic. Lidia, sora, a terminat Institutul Agricol și pe urmă facultatea de economie. Eu încă lucram la facultatea de economie când a făcut ea fără frică facultatea. Foarte deșteaptă fata. Ea l-a născut pe Eugen, care lucrează aici la voi. Păi, uite ce băiat extraordinar, o minune de om. Valeriu mult spunea despre dânsul: „Ia uite, domnule, ce noroc avem noi, a crescut singur, fără tată, și uite ce băiat a crescut!”.
El vorbea uneori și despre satul lui natal, el atâtea a făcut în satul acela al lui – și biserica a scos-o din ruine, și câte altele. 30 de ani de când a reparat biserica aceea, mai avea nevoie de reparație. Și el spunea: „Măi, trebuie să organizez ceva, să caut bani să facem o reparație capitală bisericii, că nici n-oi avea unde te înmormânta!”. Eu am vorbit astăzi și cu băiatul, și cu soția și ei au spus că nu, el niciodată nu a discutat problema asta. Ei, își permitea cu mine să spună și asta.”
Europa Liberă: Avea spiritul umorului.
Vasile Șoimaru: „Da, ce bancuri! Bacurile principale le țineam minte. Și el avea și curajul ăsta să le spună. Dar să vedeți că el le spunea la întâlnirile astea ale statelor care au ieșit din componența Uniunii Sovietice…”
Europa Liberă: El iubea foarte mult palma asta de pământ, avea o dragoste mare.
Vasile Șoimaru: „Chiar pământul și palma de pământ din Republica Moldova, dar chiar pământul, dacă el lucra pământul. Ce să vă spun eu, zi și noapte era acolo, la livadă, în vie.”
Europa Liberă:Ați mers, ați mâncat struguri de pe plantațiile de vie de la Orhei, mere?
Vasile Șoimaru: „Am mâncat și pește, și ce vreți acolo. Dar principalul că acolo e o curățenie a aerului și e extraordinar, o guriță de rai.”
Europa Liberă: Ce n-ați reușit să-i spuneți?
Vasile Șoimaru: „Dacă eu am făcut patru ani de facultate și toată viața să fiu cu dânsul, vă dați seama că aveam ce spune și le spuneam. I-am spus tot ce a fost. A fost un singur lucru o dată în viața noastră, o singură afirmație a lui, când el nu avea convingirile până la urmă, el zice: „Vasile, eu mă uit ce vorbești tu și aici, și la microfoane, și la celelalte, și știi, eu deamu stau pe gânduri. Oare tu ești acela care te dai, nu cumva ești altul?”. „Dar ce, nu poți să spui mai mult, spune ce te bântuie, care gânduri te bântuie pe tine?”. Nu a vrut să-mi spună. Dar a spus că se gândește, când eu spun ceva, se mai gândește.
Atunci, în 1992, la războiul acela, el a avut întâlniri cu toți liderii cei de la Tiraspol, domnule. El n-avea frică de nimic, el s-a întâlnit, a încercat, a făcut, o dres. El și pe tema aceea s-a temut să vorbească.”
Europa Liberă: A mai deschis paranteze, totuși. Puține, dar a vorbit. Da, el mereu zicea că nu ar vrea să le umbrească viitorul copiilor și pentru că îi iubea nespus de mult, a încercat, totuși, diplomatic, dar să spună ceea ce gândește.
Vasile Șoimaru: „Puteam eu să fac lucrul ăsta, știți, să-l trag eu de limbă așa, cum se cuvine, după o cinste bună pe malul iazului, dar asta ar fi fost necinstit din partea mea. Dar cred că eu le scoteam la suprafață pe toate. N-am vrut, n-am vrut să fac lucrul ăsta ca pe urmă să mă blesteme alții, copiii sau mai știu eu cine.”
Europa Liberă: Dumnezeu să-l ierte!
Vasile Șoimaru: „Dumnezeu să-l ierte! A fost un om al plaiului și îi vom duce lipsa, zău că îi vom duce lipsa.”
