Cu două săptămâni în urmă, Sabina Fati, corespondenta Europei Libere la București, a pornit în al treilea ei periplu prin lume, de una singură, pentru a descoperi „de ce geografia politică nu se potrivește cu cea din capul oamenilor”?
În 2014, Sabina a fost pe Drumul Mătăsii, în 2016, a făcut înconjurul „Mării Negre”. Acum, este în drum spre Kurdistan, pentru că, ne-a spus Sabina: „Există o axă a conflictelor și a revanșelor istorice care are o continuitate mai lungă de de 2000 de ani. De la Marea Neagră, prin Turcia, spre regiunea kurdă întinsă pe mai multe țări și până în Georgia, Armenia și Azerbaidjan”.
Europa Liberă a urmat-o în toate aceste drumuri, și anul acesta, din septembrie, vom publica din nou blog-ul de călătorie al Sabinei Fati: „Călătoriile Sabinei: spre Kurdistan, pe urma conflictelor de lângă noi”.
Dar până atunci, fiind în Turcia, Sabina a fost martora marilor incendii forestiere. Impresii de moment:
Incendiile, o lebădă neagră pentru Erdoğan?
„Incendiile care nu se mai termină de două săptămâni ar putea fi începutul sfârșitului pentru Erdoğan”, mi-a spus un profesor de sociologie din Șanliurfa, explicându-mi că oamenii sunt deja nemulțumiți de inflație și de regulile „stupide” care au fost impuse de când a început pandemia. „Stupide” se referă la interdicțiile impuse la vânzarea și cumpărarea alcoolului, spre exemplu, între anumite ore sau în anumite zile. Totuși, deocamdată, președintele în funcție este cel mai bine cotat om politic în sondajele de opinie. Sociologul crede însă că deși este încă pe culmea curbei, se află de cealaltă parte a vârfului, pe panta descendentă.
Criticile la adresa președintelui au venit, de altfel în rafală, atât din partea opoziției, dar mai ales pe rețelele sociale, unde țara s-a împărțit din nou în două: susținătorii președintelui cu #TurciaPuternică și #NuAvemNevoiede Ajutor vs opozanții lui #AjutațiTurcia. Primii consideră la fel ca Recep Tayyip Erdoğan că țara se putea descurca și singură, ceilalți insistau că președintele a lăsat țara nepregătită, a dat afară mulți profesioniști pe motive politice și acum totul s-a transformat într-un dezastru, de aceea are nevoie de ajutor.
Purtătorul de cuvânt al președintelui a incriminat campania de ajutoare din afara țării, insistând că are la bază „motivații ideologice”, care să demonstreze că „Turcia e neajutorată și pentru a slăbi unitatea țării”.
Mulți n-au înghițit, însă, propaganda televizată excesivă și i-au cerut demisia lui Erdoğan, într-o revoltă virtuală, care pare să se extindă în urma dramelor incendiilor, fiindcă peste 100.000 de hectare de pădure și teren arabil au fost distruse, peste 100 de case au fost distruse, 8 oameni au murit și zeci de persoane au fost spitalizate cu arsuri și după ce au inhalat fum.
Încă nu se cunosc efectele indirecte ale incendiilor. Un om de afaceri din Izmir, de exemplu, mi-a spus că cifra lui de afaceri pe anul viitor va fi afectată pentru că exportă între altele, dafin, rosmarin și oregano, iar câmpurile unde cresc aceste plante au fost distruse în întregime.
Incendiile au afectat mai ales regiunile din sud, unde la ultimele alegeri au câștigat reprezentanții Partidului Popular Republican (CHP). Primarii și liderii teritoriali ai acestui partid s-au plâns că nu au primit suficient ajutor din partea guvernului, care a fost lent și ineficient.
La televizor și pe Tweeter, Recep Tayyip Erdoğan s-a lăudat că 5.250 de echipaje de pompieri au fost mobilizate în zonele afectate, alături de peste 80 de elicoptere, avioane de pompieri şi drone, 1.000 de camioane şi vehicule. Despre ajutoarele trimise de UE nu a suflat o vorbă.
E posibil, într-adevăr, ca aceste incendii, pe care guvernul lui Erdoğan nu le-a putut stinge la timp provocând mai multe daune și victime, decât dacă ar fi cerut ajutor masiv din Occident, să se transforme în celebra „lebădă neagră” a lui Nassim Taleb, adică un eveniment rar și cu impact extins.
