Când parlamentul a instituit starea de urgență pe 60 de zile la 17 martie 2020, pandemia de coronavirus era la început. Creșterea cazurilor de infectare cu noul coronavirus cerea o reacție rapidă, nu era timp de dezbateri parlamentare, iar deciziile cu privire la combaterea pandemiei au fost delegate pentru două luni Comisiei Situații Excepționale în frunte cu șeful executivului.
Pentru mulți era limpede că pandemia o să dureze mai mult, dar cine a putut presupune că starea de urgență o să dureze neîntrerupt într-o formă sau alta timp de doi ani, nouă luni și două săptămâni și o să fie nevoie de ea nu doar contra pandemiei, ci și contra unei crize a gazelor și a unui război?
Ultima dată, starea de urgență a fost prelungită de parlament la 1 decembrie 2023 pe 30 de zile. Deputata Olesea Stamate, președinta comisiei parlamentare juridice a spus că este „ultima solicitare”. A adăugat, e drept, „dacă nu se întâmplă ceva extraordinar”.
Comisii diferite pentru stări diferite
Starea de urgență este gestionată așadar de Comisia Situații Excepționale (CSE) în frunte cu șeful executivului.
Legea spune că CSE este creată pentru exercitarea unor măsuri, menite să reducă riscul declanşării situaţiilor excepţionale, iar în cazul producerii acestora - pentru organizarea lichidării consecinţelor lor şi asigurarea protecţiei populaţiei şi teritoriului.
Pe durata stării de urgență, legislativul cedează acestei comisii o parte din împuterniciri, iar CSE poate lua un șir de măsuri privind regimul de intrare și ieșire din țară, regimul de circulație pe teritoriul țării, raționalizarea consumului de gaze naturale etc. Deciziile CSE sunt obligatorii și executorii.
În afară de primul ministru care o și conduce, din CSE fac parte vicepremierul, miniștrii, reprezentanți ai autorităților administrative centrale și a instituțiilor publice din subordinea Guvernului.
Comisia Situații Excepționale a gestionat starea de urgență la începutul pandemiei de COVID-19. Când starea de urgență declarată la 17 martie 2020 de parlament a expirat după primele 60 de zile, ea a fost înlocuită în luna mai 2020 cu „starea de urgență în sănătate publică”.
Spre deosebire de starea de urgență declarată de parlament, starea de urgență în sănătate publică este declarată și gestionată de Comisia națională extraordinară de sănătate publică (CNESP).
Această comisie are o componență și competențe strict legate de domeniul sănătății publice, dar la fel ca CSE este condusă de șeful executivului. Pe atunci, prim-ministru era Ion Chicu, în fruntea unui guvern de coaliție sprijinit în partlament de Partidul Socialiștilor și de ceea ce rămăsese din Partidul Democrat, după fuga lui Vladimir Plahotniuc.
Controverse în jurul deciziilor luate pe timp de stare de urgență au existat și în perioada pandemiei, și după.
Pe timpul pandemiei, controversele nu erau declanșate neapărat de deciziile CNESP de a introduce felurite restricții - purtăm nu purtăm mască, facem sau nu facem nunți, mergem sau nu la sala de sport, lucrăm și învățăm de acasă sau nu.
Cu o singură excepție, controversele erau legate mai ales de cazurile în care politicieni în funcții de răspundere sfidau restricțiile impuse de autoritățile sanitare. Memorabile rămân cazuri ca o nuntă în familia premierului Chicu în perioada în care petrecerile erau interzise, sau întâlniri electorale fără mască ale președintelui de atunci, Igor Dodon.
Excepția este decizia parlamentului din 31 martie 2021 de a ridica, după un an de pandemie, nivelul de alertă și a reintroduce starea de urgență generală în locul mai limitatei stări de urgență în sănătate publică. Motive întemeiate nu au fost găsite - nimic din evoluția pandemiei nu justifica mutarea, așa încât Curtea Constituțională a anulat-o, pe 28 aprilie, când s-a revenit la simpla (sic) stare de urgență în sănătate publică.
Ceea ce a încercat, prin declararea stării de urgență, să facă parlamentul dominat atunci de socialiști, de foștii democrați, de Partidul Șor a fost s-o împiedice pe noua șefă a statului, Maia Sandu, să-l dizolve deîndată. Președinta care forța alegeri anticipate a trebuit să mai aștepte o lună, până la decizia Curții Constituționale, pentru a-și atinge obiectivul...
De la pandemie la criza gazelor și război
La starea de urgență generală s-a revenit, dar din alte motive, pe 22 octombrie 2021. A fost declarată de alt parlament ales la anticipatele din 11 iulie și dominat de data aceasta de PAS-ul pro-prezidențial, iar motivul a fost pericolul stopării livrărilor de gaze de către singurul furnizor de atunci, concernul rus de stat Gazprom.
De gestionarea stării de urgență declarate de parlament din cauza crizei s-a ocupat după cum spune legea Comisia Situații Excepționale (CSE) condusă deja de prim-ministra Natalia Gavrilița, tot ea șefa celeilalte comisii, CNESP, care se ocupa de criza pandemică.
Starea de urgență cauzată de criza gazelor și de război
Starea de urgență s-a permanentizat în R. Moldova după 24 februarie 2022, când a început invazia rusească la scară largă în Ucraina. Prelungit periodic de parlament, regimul stării de urgență a permis guvernelor pro-occidentale de la Chișinău să reacționeze rapid în fața „amenințării hibride” rusești.
Dar CSE a aprobat și o serie de decizii care au ridicat uneori semne de întrebare sau au fost criticate de către opoziție și o parte a societății civile. Sunt decizii care au vizat domenii diferite, de la mass-media, la cheltuirea banilor publici, la mediul ambiant și alegeri.
De exemplu, în aprilie 2022, CSE decidea emiterea autorizației de mediu, prin derogare de la legislația ecologică, pentru Uzina Metalurgică de la Râbnița, una dintre cele mai importante surse de venit pentru regiunea transnistreană. Autorizația a fost prelungită de mai multe ori, iar autoritățile au recunoscut că decizia respectivă a fost o concesie oferită Tiraspolului în schimbul energiei electrice mai ieftine cumpărate din stânga Nistrului.
La sfârșit de 2022, după mai multe proteste antiguvernamentale ale Partidului Șor considerate de puterea de la Chișinău și guverne occidentale o încercare a Rusiei de a destabiliza R. Moldova, CSE decidea să sisteze licența a șase posturi de televiziune pentru a proteja spațiul informațional moldovean. Mai multe organizații pentru libertatea de exprimare au spus că autoritățile au explicat insuficient circumstanțele care justificau decizia, cerând clarificări. O decizie asemănătoare pentru a asigura siguranța informațională era luată aproape un an mai târziu în privința altor posturi TV și website-uri, dar lipsa de transparență a fost criticată din nou.
În noiembrie 2023, CSE anula înregistrarea la alegerile locale a multor candidați ai Partidului Șansă (succesorul Partidului Șor lichidat între timp), invocând legea cu privire la securitatea națională. Deciziile CSE înainte de alegerile locale din 5 noiembrie pot costa guvernarea pro-occidentală o rară critică din partea Uniunii Europene. Declarația finală a summitului liderilor europeni din 14 – 15 decembrie văzută de Europa Liberă în fază de proiect amintește că, deși alegerile locale de la 5 noiembrie au fost „eficient gestionate”, în ciuda „circumstanțelor dificile”, „au fost observate impacturi negative asupra procesului electoral, atât datorate interferenței străine, cât și măsurilor restrictive, impuse din cauza îngrijorărilor de securitate națională”.
Faptul că multe decizii ale CSE nu au fost explicate până la capăt a iritat nu numai oponenții politici ai guvernării, dar și reprezentanți ai majorității PAS. Deputatul Lilian Carp a introdus un proiect de lege care, dacă este adoptat, va obliga CSE să-și argumenteze deciziile luate în perioada stării de urgență pentru a demonstra că acestea au fost necesare și legale.
