2017 a fost declarat Anul Testemiţanu. Nicolae Testemiţanu, medic, savant şi ministru al sănătăţii a educat mai multe generaţii de medici şi a reformat sistemul de sănătate din Republica Moldova. A pledat pentru asigurarea sistemului de sănătate cu cadre medicale, preponderent de la sate, şi introducerea limbii române în procesul de instruire, iniţiativă pentru care în 1968 a fost destituit din postul de ministru. Conferențiarul universitar Dumitru Noroc, om emerit de 84 de ani, deputat în primul Parlament al R. Moldova, cel care i-a fost coleg lui NicolaeTestemiţanu vorbeşte despre starea de lucruri din domeniul sănătăţii.
Dumitru Noroc: „Reformele în medicină s-au început acum 50 de ani, când era ministru Nicolae Testemițanu. El a pus baza medicinei autohtone. Eu atunci lucram în minister în echipa lui, aveam vreo 32 de ani. Deoarece era fecior de țăran și știa nevoile țăranului nostru și doleanțele lui, el a spus așa: „Țăranul nostru trebuie să aibă toate serviciile la locul de trai. Noi avem 80% de populație care trăiește la țară”.
Dacă facem comparație, acum îs mai puțini, că mulți au venit la oraș, dar toți aceiași țărani lucrează, de aceea trebuie să aducem serviciile pe loc. El a luat în primire ministerul cu o bază foarte rea, baza material-tehnică era rea, spitalele, ambulatoriile - rele și doi ani de zile el a lucrat asupra strategiei și a legislației. Și aici s-a început progresul, s-a început construirea ambulatoriilor în sate; depindea de numărul populației – erau de categoria I, a II-a și a III-a. Toate raioanele au introdus în planul lor să deschidă ambulatorii și să facă spitale de circumscripție, pentru că spitalele erau mai mult amplasate în casele celor deportați. Iată unde am lucrat eu, 35 de paturi erau în casa dascălului, care a fost deportat.
De aici s-au început toate, dar știți la noi e așa, când merge bine, cuiva îi e rău și s-a început a căuta nod în papură și s-a făcut o provocare între doi mari prieteni, doi mari patrioți – Anestiadi și Testemițanu. Și s-a început o luptă, cum se spune, pe viață și pe moarte. S-a terminat foarte rău, pentru că ministrul a fost demis.”
Europa Liberă: Domnul Testemițanu?
Dumitru Noroc: „Da. El a fost demis din funcție, după șase ani de lucru, lăsând mai departe să lucreze și a lucrat programa lui, vreau să spun că și acum noi ne folosim de baza pe care a făcut-o el și în orașe, și la sate.”
Europa Liberă: Dvs. astăzi ce părere aveți despre condițiile în care activează medicina?
Dumitru Noroc: „S-a făcut mult în medicină; s-a pornit bine. Noi am început restructurarea asta încă pe vremea dezghețului lui Gorbaciov, încă era Uniunea Sovietică.”
Europa Liberă: Doar că reforma în medicină e mereu în tranziție și nu se vede sfârșitul acestei reforme.
Dumitru Noroc: „Eu nu știu, noi toată vremea stăm în tranziție și azi mai bine, mâine vrem încă și mai bine ș.a.m.d.”
Europa Liberă: Dar continuitatea celor bune a existat?
Dumitru Noroc: „În unele cazuri a existat, dar nu în toate, din cauză că s-a schimbat atitudinea față de medicină. De pildă, înainte țăranul nostru avea bani să cumpere medicamente, dar nu erau medicamente, era deficit peste tot locul; astăzi sunt medicamente, și n-avem bani. Iată chestiunea asta economică a apăsat mult asupra sistemului. Restructurarea în medicină s-a făcut mult, chiar începând de la independență încoace, pentru că s-a introdus medicina de familie.
Încă Nicolae Testemițanu spunea că familia trebuie să aibă un stăpân, un doctor care se ocupă 50% cu profilaxia, cu apărarea sănătății celor sănătoși, pentru că e mai bine să-i aperi sănătatea la cel sănătos decât să-l tratezi pe cel bolnav; e mai scump. Și restul 50% să se ocupe, să se ducă acasă să vadă cum trăiește, se duce la grădiniță, la școală, pregătește generația tânără cum să-și apere sănătatea și am mers bine până la venirea medicinei prin asigurare. E straniu lucrul acesta, dar, uite, așa s-a întâmplat. Venind medicina prin asigurare, s-a început medicina comercială.”
Europa Liberă: De ce credeți acest lucru, pentru că s-a preluat un model din alte state?
Dumitru Noroc: „În alte state e altă economie și altă populație. Aici trebuie să fim atenți. Dacă statul a obligat bugetarii și patronii să plătească pentru acei care nu pot plăti și trebuie să-i ajutăm, pentru că nu toți îs bolnavi care plătesc, trebuie fondurile astea să fie foarte bine gestionate, pentru că eu nu înțeleg nici până acum de ce Guvernul și-a luat Compania de Asigurări la dânsul?”
Europa Liberă: Compania Națională de Asigurări în Medicină? Deci, să nu fie în subordonarea directă a Executivului?
Dumitru Noroc: „Sigur că nu.”
Europa Liberă: Să fie în subordonarea ministerului de ramură?
Dumitru Noroc: „Da, pentru că ministrul care răspunde de politica în sănătate trebuie să aibă toate pârghiile. La noi se fac niște schimbări care din rău încă și mai rău. Eu țin minte că Nicolae Testemițanu spunea așa: „Ministerul Muncii și Ministerul Ocrotirii Sănătății trebuie unite. Din ce cauză? Pentru că astăzi omul este bolnav, e la ministerul nostru, adică noi răspundem, mâine e invalid – trebuie un pat social, trebuie altceva și reiese așa că omul…”
Europa Liberă: Deci, comasarea celor două entități, ziceți că s-a făcut în folosul cetățeanului?
Dumitru Noroc: „Da, sigur, pentru că trebuie unul să răspundă de la A și până la Z și făcându-se acum unirea a două ministere, ministrul are posibilitate să facă restructurări.”
Europa Liberă: Cum sunt gestionați banii de către Compania Națională de Asigurări în Medicină?
Dumitru Noroc: „Legea prevede că banii care-s la CNAM trebuie să meargă cea mai mare parte la salarii, la medicamente, la serviciile comunale și la hrană, restul face administrația publică locală. CNAM-ul astăzi dă pe cazul tratat în spital. Ai caz tratat, costă trei mii, poftim, încadrează-te, din aceștia fă și leafa, și medicamentele, și hrana, și achită serviciile comunale, care-s foarte scumpe. Și de aceea noi rămânem cu leafă foarte mică, pentru că cheltuim în altă parte. Cheltuim într-un mod irațional. Eu vă voi spune mai departe de ce se întâmplă lucrul acesta.”
Europa Liberă: Dar am auzit și ecouri bune despre Compania Națională de Asigurări în Medicină.
Dumitru Noroc: „Dacă nu era Compania, noi muream în general.”
Europa Liberă: Că datorită acestei structuri, s-a revigorat activitatea în cadrul sistemului.
Dumitru Noroc: „Dacă banii care vin la Companie și banii care vin din buget pentru sănătate îi luăm la un loc și-i gestionăm bine, noi putem să facem în așa mod ca leafa să fie de la cinci până la zece mii la un medic, nu cum astăzi au trei mii, patru mii. Se poate, va să zică, de făcut lucrul acesta, dar ce s-a întâmplat pe parcurs? Cazul tratat nu prea crește, an de an așa câte olecuță așa merge, se indexează, paturile în spitale se încălzesc, se luminează, dar n-au bolnavi, pentru că dacă nu ne dau bani pe cazul tratat, acum duceți-vă în spitale și vedeți câți bolnavi sunt într-o secție.
De pildă, la 30 de paturi sunt cinci-șase bolnavi. Din ce cauză? Că au îndeplinit planul. Bolnavii stau în rând, aici patul e gol și n-avem surse financiare să acoperim. Dar se face o greșeală din partea Companiei, eu socot așa, pentru că Compania n-are dreptul să facă contracte cu particularii. Și iaca undeva până la 30% din banii ăștia care-s dați pentru leafă, pentru mâncare ș.a.m.d. ei pleacă pe altă direcție. Aici sunt interese, probabil.”
Europa Liberă: Dar care ar fi interesele?
Dumitru Noroc: „A apărut corupția asta și acesta tot e un interes mare. Eu vreau să se dezvolte medicina particulară și Compania poate să facă contracte cu serviciile pe care nu le are ministerul. Iaca luăm „Galaxia”. Are un aparat care fărâmă pietrele la rinichi. Eu am fost acolo și mă uitam pe monitor cum piatra mea se macină și iese nisip, și nu simt dureri. Iaca aici trebuie de dat bani cât trebuie ca să nu cheltuiască omul nostru o grămadă de bani pe medicamente, să nu ajungă până la aceea ca să vină la dializă; aici trebuie de făcut și de dat mai mult, dacă nu avem noi în sistem acest aparat.
Dar noi avem multe aparate în sistem și Compania nu face contracte ca să le dea, dar dau și la particulari, care au aceleași aparate. Iaca aici e șmecheria toată. De aceea eu spun că ministrul trebuie să fie stăpân. Și acum când s-au unit ministerele astea și avem fondul social și medical în mâna la unul, de-acum se poate de făcut reforme. Iată cum văd eu și cum ar fi făcut Nicolae Testemițanu, să fi fost ministru azi, cum ar fi făcut el reformele.”
Europa Liberă: S-a încercat regionalizarea spitalelor, dar au apărut critici și Guvernul a făcut un pas înapoi și a retras acel proiect de reformă. Dvs. ce ați înțeles din acest gest?
Dumitru Noroc: „La noi ca să faci reforme, e foarte greu. Din ce cauză? S-au deprins așa cum este unii șefi și Guvernul, toți au neamuri și în Guvern, și în Parlament și încep a informa că e bine așa cum este acum. Cum e bine, dacă, de pildă, Compania asigură 50-60% din paturi le plătește, dar celelalte-s goale și nu putem interna bolnavii? Va să zică, noi trebuie să vedem ce să facem cu aceste paturi, cum să le folosim rațional. Și iaca aici apare problema acum.
Bolnavii umblă zile, săptămâni, luni pe la spitale, ajungând până la capitală ș.a.m.d., dar ei pot să se trateze și pe loc acolo, iaca acum a apărut problema, dacă au apărut, două ministere s-au unit și bolnavii aceștia, unu-i medical, altu-i social, ar trebui aceste paturi care acum sunt și nu se folosesc în oraș, în raion tot așa-i situația, să le reprofileze și să facem circumscripțiile cum au fost înainte – câte 30-40 de paturi pentru două-trei sate, unde să fie paturi medico-sociale, unde să luăm bolnavii aceștia cronici pe care îi țin șase, până la zece zile și pe urmă: „du-te acasă și te lecuiește”, și el n-are cu ce se lecui; să-l ținem și o lună, să-l reabilităm, să-l întoarcem în familie, la lucru ș.a.m.d.
Al doilea: paturi sociale pentru acei care nu au unde se duce, azil pentru bătrâni tot aici, paturi paliative. Avem o serie de bolnavi care mor cu dureri acasă și nimeni nu-i ajută. Iaca aici trebuie să folosim fondul de paturi, aici sunt și mai puține cheltuieli, dar să facem restructurarea lor la nivelul I în sate, unde au fost circumscripțiile, al doilea – la nivelul raional. În raion trebuie de ținut serviciile de bază – terapie, chirurgie, ginecologie, infecții, pediatrie și altele, dacă este posibilitate. Și de spus că de aici până aici dvs. lecuiți bolnavul, mai departe îl trimiteți în spitalele regionale; noi înainte le spuneam „județene”. Să avem nouă spitale regionale, cum au fost județele. Și aici de acum să punem secțiile specializate. Nu putem noi să ținem o secție specializată în raion, de pildă, pe oftalmologie, dar toți bolnavii aceștia trebuie concentrați, pentru că la noi mor oamenii orbi, ei nu văd lumina zilei, pentru că stau în rând și nu pot să-și schimbe lentilele.”
Europa Liberă: Deci, Dvs. sunteți adeptul reformei spitalicești?
Dumitru Noroc: „Da. Vedeți, reforma asta s-a început cu vreo doi ani în urmă, un an de zile a stat în masă la domnul Brega, care era viceprim-ministru, și pe urmă la Parlament. S-a început zarvă și s-a întors acum din Parlament înapoi și nu se știe când o să fie. La noi se tem să facă reforme; la noi dacă te apuci să faci ceva, momentan cineva sare și apără ș.a.m.d.”
Europa Liberă: Sau se politizează prea mult o reformă și asta este în detrimentul sănătății cetățeanului.
Dumitru Noroc: „Și se politizează tot. Ministrul trebuie să fie liber în acțiune. El trebuie să ducă politica în domeniul medicinei, fiindcă uitați-vă ce se întâmplă. Eu înțeleg că trebuie concursul acesta, poate undeva mai merge el, la noi concursul în medicină l-au introdus comuniștii ca să poată lua medicii-șefi cum era și pe urmă directori, să-i organizeze, dacă-i din partid – stă, dacă nu – se duce ș.a.m.d.
Acum asta-i un fel de butaforie – se adună acolo, dinainte știu, vine din raion un băiat pregătit, care știe bine ce se face în raion, care-i susținut de administrația locală, de colectiv, vine aici la concurs, dar aici șede altul cu o mapă trimis de partid și acesta câștigă. Câte conflicte de astea avem noi acum în republică, căci colectivul nu-l primește, se începe o zarvă în jurul concursului acesta; câte judecăți avem pe chestia asta… Va să zică, ministrul trebuie să aleagă cu acordul administrației locale și să aleagă acei oameni care pot să fie buni manageri ș.a.m.d.”
Europa Liberă: Domnule profesor, câți ani îi trebuie medicinei din Moldova ca să ajungă să fie în rând cu medicina din țările civilizate?
Dumitru Noroc: „Dacă s-ar face reformele așa cum trebuie, de reabilitat circumscripțiile, de făcut restructurare la nivelul raional, regional de performanțe, asta se poate face în doi-trei ani. Încetișor, nu trebuie de grăbit tare, dar nici nu trebuie de stat pe loc. La noi nu-i transparență. Du-te la Companie și controlează și o să vezi că nu mai găsești capătul.”
Europa Liberă: La Compania Națională de Asigurări în Medicină nu ar exista transparență?
Dumitru Noroc: „Da. Ei spun că este, dar nu știu unde-i, pentru că atunci când avem adunări și începem a da întrebări, apoi cam se duce răspunsul în așa mod că totul o să fie; ei n-au voie să ia bani pentru reparație, n-au voie să ia bani să construiască. Eu înțeleg că trebuie la cei de la Salvare ș.a., dar tot din banii ăștia ai noștri. Ei fac un fond de rezervă care nu știe nimeni unde se duce. Dar fondul acela e mare. Nu-i transparență și nimeni nu vrea să se amestece în chestia asta. Și ministrul trebuie să aibă, în afară de informația pe care o primește de la subalterni, el trebuie să aibă un sfat al specialiștilor în domeniu, care să se întâlnească măcar o dată în trimestru și aceia să spună problemele.”
Europa Liberă: Dvs. lăsați să se înțeleagă că mai multe probleme sunt decât soluții se găsesc?
Dumitru Noroc: „Numaidecât.”
