La Frankfurt pe Main este în plină desfășurare, pînă duminică, tradiționalul Tîrg Internațional de Carte, cel mai mare din Europa, cu participarea a mii de edituri și alte instituții ale cărții. Tîrgul prestigios are două funcții principale, în primele trei zile activitatea sa concentrîndu-se pe încheierea de contracte, accesul fiind rezervat exclusiv profesioniștilor cărții și presei, în ultimele două, la week-end, pe aspectul prezentării producției editoriale a țărilor prezente zecilor de mii de vizitatori, public atât german cât și internațional.
Pentru prima oară, după ani și ani de zile, la Tîrgul de Carte este prezent și un ministru al culturii din România, dl. Lucian Romașcanu. În absența regretabilă a unui stand moldovenesc, am profitat de ocazie pentru a-i pune ministrului român al culturii o serie de întrebări mai comode și mai puțin comode, după cum veți auzi:
Europa Liberă: Vă aflați la Frankfurt la invitația miniștrilor culturii din Franța și Germania, pentru o reuniune neoficială. Cine a participat și ce rezultate concrete se întrevăd după consultări?
Lucian Romașcanu: „În primul rînd mulțumesc pentru onoarea de a vorbi ascultătorilor Dvoastră. A fost o invitație extrem de onorantă, într-adevăr, din partea celor două doamne ministru [și] au participat reprezentanți a zece țări, nouă miniștri, dacă nu mă înșel, și un reprezentant al Ministerului culturii din Spania, deoarece din cauza tulburențelor de acolo ministrul nu a putut să ajungă și, onorant pentru noi, a participat și președinta Comisiei de cultură din Parlamentul European.
Discuțiile au fost extrem de concrete. Am insistat și fiecare din colegii prezenți au abordat lucrurile extrem de pragmatic, pentru că nu cred că mai este nici timpul, nici metoda cea mai bună, aceea de - cum să spun eu - plimbări diplomatice printre principii și uitînd, de fapt, care ne sînt nevoile.
Din punctul de vedere al României am explicat - și e important să se audă - că există probleme în zona culturală a Europei de Est pe care Europa de Vest le-a depășit de mult, și, dacă vrem să construim ceva împreună trebuie să înțelegem și să ne înțelegem unii altora problemele. Noi suntem o țară fundamental pro-europeană și pro-vestică, și pro-americană în același timp, iar pericolele pe care le înfruntă acum Uniunea Europeană sunt dinspre zona extremei-drepte și vin, din păcate, în legătură cu imigrația.
Cel mai important lucru pe care poate să-l facă cineva, cultural vorbind, în această perioadă turbulentă este să integreze în primul rînd cultural pe acești imigranți, astfel încît să li se înțeleagă cultura și ei să înțeleagă cultura în care pășesc, nemai fiind un casus belli; ei trebuie să vină, să intre, să lucreze, fiindcă este o nevoie pînă la urmă de oameni noi într-o Europă oarecum îmbătrînită. Dar, dincolo de politic și economic, cred că prin cultură putem să asigurăm o integrare a lor mai rapidă.”
Europa Liberă: De-acord. Dar senzație este că România dă lecții nefiind în poziția să le dea, într-o zonă care nu este atît de primitoare cu imigranții...
Lucian Romașcanu: „Din fericire, din păcate, nici nu știu ce să spun în acest moment, și România are nevoie de sânge proaspăt. Ne dorim foarte tare să facem ceea ce trebuie la nivel de politici economice și sociale astfel încît să
Trebuie să prevenim distrugerea unei construcții care pentru România a fost o binecuvîntare: faptul că există o Uniune Europeană și faptul că noi sîntem parte din ea a fost un mare beneficiu...
ne întoarcem înapoi românii plecați.
Nu este simplu și, probabil, că nu-i vom putea întoarce pe toți și acest lucru ne pune în postura de a fi la un moment dat țară primitoare de imigranți. Noi nu am avut atractivitatea necesară în acest moment, compararîndu-ne cu Vestul și atunci am fost ocoliți. Dar trebuie să ne pregătim că vom fi în această poziție și, în același timp, trebuie să prevenim distrugerea unei construcții care, pentru România, a fost o binecuvîntare: faptul că există o Uniune Europeană și faptul că noi sîntem parte din ea a fost un mare beneficiu. Și atunci, și din postura de observator putem să spunem ce ar putea fi făcut pentru a se evita un asemenea deznodămînt.”
Europa Liberă: Republica Moldova este din nou absentă din nou de la Tîrgul de Carte și, cum vă place, pe bună dreptate, să vorbiți despre „spațiul deschis de limbă română”, și știind că ați participat la Chișinău la Reuniunea teatrelor naționale, v-aș întreba care sînt relațiile cu ministrul omolog din Moldova, dna [Monica] Babuc și cum funcționează această cooperare?
Lucian Romașcanu: „Da, din păcate, R. Moldova nu este aici! Avem o legătură bună; nu ne-am văzut decît o singură dată, am conversat la telefon de vreo două-trei ori, dar sentimentul este unul extrem de pozitiv. Doamna Babuc este o moldoveancă româncă autentică, luptă pentru românismul în cultură și, dincolo de orice graniță, trebuie să recunoaștem că locuim în limba română și limba română este pînă acolo unde este se vorbește; și atunci e natural să construim împreună.
Doamna Babuc va fi în România la un Congres în 1 și 2 noiembrie, și sper, cu această ocazie, să găsească o breșă de două ore în program astfel ca să semnăm și Acordul de parteneriat cultural între România și Moldova; și acesta va fi un pas extrem de important în a construi pe mai departe, ca să spun așa, programatic.
Avem o idee pentru anul viitor la [Tîrgul de Carte de la] Leipzig, dacă ni se va accepta acest lucru, să avem și un stand al orașelor și ne-am dori să avem un stand comun Timișoara - care va fi capitală europeană în 2021 - Chișinău. Ar fi o primă pătrundere a Moldovei în spațiul vestic al culturii scrise și ne dorim să reușim acest demers.”
Europa Liberă: Întrebarea mea foarte concretă este totuși de ce Ministerul nu a ajutat de loc în cazul de față R. Moldova să aibă un colț de stand măcar care să reflecte literatura română - iarăși între ghilimele, „măcar” - literatura din Moldova.
Lucian Romașcanu: „Acum, eu nu am făcut-o și nici nu o s-o fac, aceea blamare a moștenirii, dar sînt lucruri care vin dinaintea mea. Eu nu am decît vreo sută și cinci zile ca ministru, Tîrgul de carte de la Frankfurt este unul care se pregătește cu luni buni înainte, dacă nu chiar cu un an, și atunci nu am mai putut eu să mai corectez nimic în acest moment. Dar declar public că sînt preocupat de includerea în spațiul cultural românesc și [în mod] formal a culturii moldovenești.”
Europa Liberă: Deplasarea Dvoastră la Frankfurt pentru prima oară sper că v-a făcut să vedeți aspectul relativ deprimant al actualului stand românesc comparat cu alte standuri; mă refer la țările est-europene. Mă explic: sărăcie de titluri și urîțenia prezentării, lipsa unor mari fotografii și panouri cu afișe în limbile străine; puținătatea pînă și a meselor și scaunelor care să atragă un public să se așeze, cum se întîmplă la cehi, la polonezi, la unguri... Este unul din puținele standuri la care redactorii de carte - și mă gîndesc la cei români în primul rînd - evită să vină să negocieze contracte cu celelalte edituri în aceste zile rezervate profesioniștilor. Se duc ei la celelate edituri! Ce ar fi de făcut?
Lucian Romașcanu: „În primul rînd, pentru că este un dialog deschis și prietenesc, permiteți-mi să vă contrazic. Orice critică este bine venită și am și eu simțurile proprii ca să-mi dau seama ce e bine și ce nu e bine. Nu aș merge cu critica pînă într-acolo încît a folosi cuvinte atît de abrupte. În primul rînd sîntem prezenți, asta este important.
În al doilea rînd am întrebat și eu de ce nu avem fastul care ar trebui, după părerea mea, care este la un tîrg de carte, și am înțeles explicație, corectă pînă la urmă, [că] este un tîrg de drepturi de autor, mai mult decît un tîrg de prezentare. La Leipzig înțeleg că va fi cu totul altceva...”
Europa Liberă: Nu este adevărat!
Lucian Romașcanu: „Bun, e o explicație pe care o avem. Sigur, numărul de mese, mult, puțin...; spre deosebire de ieri cînd a fost prima zi, astăzi am constatat un stand rezonabil plin și cu oameni interesați ș.a.m.d. Să reparăm ani - cum să spun ca să nu jignesc pe nimeni? - de puțină păsare în ceea ce privește modul cum ne prezentăm, e greu să o facem dintr-o dată.
Eu am un trecut [în sfera] privată, care mă face să fie extrem de pragmatic și vă garantez că dacă voi putea reforma ceva în mandatul pe care îl am și care sperăm să fie suficient - nu este o chestie de ego sau de dorință de a rămîne pe un scaun - dar lipsa de continuitate, totuși: 24 de miniștri, 21 cu 24 de mandate în 27 de ani, nu putea să nu lase urme inclusiv în modul cum ne prezentăm la Tîrgurile de Carte. Eu vă promit că lucrurile se vor schimba în bine. Și haideți să criticăm constructiv!”
Europa Liberă: Criticăm constructiv. Este un Tîrg de prezentare, uitați-vă la celelalte standuri, uitați-vă cum și-au schimbat pielea celelate standuri - mă gîndesc la polonezi și la unguri în mod special - în mod cu totul excepțional anul acesta, și veți vedea diferența.
Lucian Romașcanu: „Eu sper să mă bazez pe un buget rezonabil pentru anul viitor și schimbările se vor vedea.”
Europa Liberă: Cum explicați pe aceeași linie critică - dar discutăm... - neangajarea Institutului Cultural Român de la Berlin în acest, totuși, cel mai mare tîrg de carte din Europa și lipsa de susținere pentru oamenii pe care îi aveți aici? Normal, toate celelate țări, începînd cu Franța, au dat mandat Institutelor lor Culturale să-și susțină oamenii de aici; și o fac...
Lucian Romașcanu: „Nu vreau ca banii să fie explicația generală, dar cîteodată trebuie să o acceptăm. Nu este decît o legătură de colaborare între Ministerul Culturii și Institutul Cultural Român pe care o avem și e bună. Dacă ați urmărit prezența noastră la Chișinău, am fost împreună și ICR-ul a avut vreo trei-patru manifestări înaintea Reuniunii Teatrelor Naționale, de mare impact acolo. Din păcate pentru Institutul Cultural Român resursele rămase - pentru că am întrebat și eu lucrul acesta și am vorbit cu doamna [Liliana] Țuroiu [președinta ICR] care pregătește lucruri importante - pentru că avem Sezonul franco-român și îl facem împreună, că avem „Europalia”, avem „Centenar” ș.a.m.d...
Europa Liberă: O clipă. Franța este altceva. Institutul Cultural din Franța este foarte activ. Dovadă succesul... Vorbim de Institutul Cultural din Berlin, există diferențe enorme între Institute...
Lucian Romașcanu: „Da, e ce tocmai v-am spus: că nu e bine să dai vina pe bani tot timpul, dar acuma dau vina exclusiv pe bani. pe ultima perioadă a anului, Institutul Cultural Român, din păcate, a rămas fără resurse. Și la ultima rectificare [bugetară] s-au discutat o serie întreagă de aspecte legate de implicarea culturală a României și avem promisiuni pentru anul important al Centenarului [Unirii]. A trebuit să facem niște concesii. Și în Ministerul Culturii s-au făcut concesii pentru că au crescut salariile cu 50% la începutul anului, și e un lucru bun, dar care a lăsat Ministerul fără resurse importante pentru proiecte.
Într-o zonă ca România trebuie să alegi. Și, din păcate, cînd ai doi copii la care ții și trebuie să decizi să hrănești doar unul dintre ei, e dureros, dar fezabil împărțind resursele acelea puține și în speranța unor zile mai bune.”
Europa Liberă: V-am ascultat și citit despre bilanțul primelor o sută de zile ale mandatului Dvs.
Lucian Romașcanu: „Să nu mă întrebați de Cumințenia pământului, că am dat 840 de declarații...
Europa Liberă: „Îmi este mai mult decît clar că indiferent de capacitățile profesionale este imposibil să descurcați în trei luni ghemul de nerealizări, eșecuri, erori, contradicții - inclusiv imagine proastă - acumulate de la predecesorii Dvs. Am remarcat că aveți o deschidere, venind din sfera managementului privat, spre soluții mai puțin conservatoare, mai puțin comode, evitînd automatismele vechi existente în continuare, în privința sporirii și a „elasticizării” fondurilor dirijate spre cultură: Loto și fondurile culturale bilaterale cu parteneri străini am înțeles că sînt două din principalele opțiuni. Ce șanse au să se realizeze?
Lucian Romașcanu: „Eu cred că șansele sunt destul de mari. Reiau și spun ce am spus și la început. Decizia coaliției de guvernare a fost luată astfel încît au trimis un manager la Ministerul Culturii. A fost o decizie blamată, criticată. Am o dublă obligație: să-mi fac treaba, odată, și a doua oară să conving că [decizia] a fost o alegere bună. Vă spun că făcînd zi de zi muncă de gestiune a acestui Minister, îmi dau seama că [decizia] a fost, totuși, o alegere bună. Neavînd nici un fel de parti-pris, neavînd - cum să spun? - ațe care să mă tragă într-o direcție sau în alta, mă lasă să iau eu deciziile care cred că sînt corecte. Sigur, mă sfătuiesc cu oameni de specialitate, am consilieri buni, dar sper să fac lucrurile care trebuie.
Revenind la finanțare. Noi avem [situația], oricît am clama „cultura este
Avem o situație a patrimoniului dezastruoasă, avem o situație a infrastructurii culturale departe de ce ne-am dori...
o prioritate”, [în care] banii nu vor ajunge niciodată mai ales în contextul în care anumite probleme s-au perpetuat nu ani, ci zeci de ani.
Avem o situație a patrimoniului dezastruoasă, avem o situație a infrastructurii culturale departe de ce ne-am dori; nu avem săli [de spectacol, concerte] și cele care sînt nu sînt în cea mai bună formă; avem programe care trebuiesc finanțate astfel încît cultura să-și atingă scopul, de a ne face poporul care vrem să fim.
Cultura nu este doar așa un moft în care niște oameni se prezintă pe o scenă și alți oameni aplaudă. Nu, prin tot ce înseamnă cultură se crează fundamentul unei societăți și îmi doresc să am bani, să avem bani, pentru a face tot ce ne dorim. Și îmi doresc și mai mult decît atît, și asta am discutat ieri și cu colegii [miniștri] de aici, ca la nivel european să existe niște priorități atît de bine structurate și transmise către țările membre astfel încît, indiferent cît de des se rotesc miniștri culturii, firul roșu, călăuzitor, să fie acolo; și să fie urmat. Să nu se mai schimbe priorități de pe o zi pe alta ș.a.m.d.
Legat de finanțare, m-am gîndit cum să fac să aduc niște bani în plus și o variantă, pe care înțelg că o aplică cu succes Anglia, este aceea de a avea extrageri ale loteriei dedicate culturii. Din discuția cu Ionuț Mișa, ministrul finanțelor, [idea] este foarte fezabilă pentru că nu înseamnă altceva decît a da o șansă în plus românilor să joace la un joc în care pot cîștiga bani importanți, contribuind și la finanțarea unor programe culturale. E simplu, nu se face pe banii statului, este o contribuție către cultură a românilor, dar cu o șansă de cîștig în spate...
Pentru că eu cred - și vorbesc doar două secunde de Cumințenia pămîntului - [că] dacă am greșit ceva și stricat fundamental cu campania de strângere de fonduri pentru statuie, a fost distrugerea însăși a ideii de subscribție publică. Nu cred că în perioada următoare românii vor mai fi dornici să contribuie cu ceva pentru ceva la strigătul statului român. Și atunci, cum să spun, un fel de subscribție contra beneficii este loteria.
Legat de fondurile mutuale, bilaterale, am avut discuții și cu ministrul culturii din China, cu doamna ministru a Culturii din Franța, și cu ambasadorul Klemm, al Statelor Unite. Toată lumea declară și este evident că este importantă colaborarea la nivel cultural. E natural ca aceia care sînt într-o postură mai fericită decît ceilalți să ajute. Discursul meu a fost simplu: să trecem dincolo de conferințe, congrese, și strîngeri de mîini la panou, la un lucru mult mai concret. Și lucrul mult mai concret este să finanțăm, într-un fond bilateral, obiective de interes cultural pentru țara finanțatoare.
Țara respectivă va avea președinția acestui fond cultural, va alege obiectivele, sau infrastructura, sau programele culturale pe care vor să le finanțeze și ele vor fi promovate ca atare. Vor sigur să fie percepuți și să-și prezinte cultura în țara noastră, cum și noi vrem invers. Ce poate fi mai frumos decît să găsești o placă, cu steagul Franței, pusă pe o fațadă restaurată și care va sta acolo pentru zeci de ani? Eu cred că va ieși...”
Europa Liberă: Dincolo de suita impresionantă de deblocări de proiecte pe care ați realizat-o în primele trei luni, eu unul aș fi interesat de proiecte ce ies cumva din rutina, pompieristică adesea în România, a aniversărilor. De niște, să spunem, gesturi fundamentale de dezvoltare culturală și de ameliorare a imaginii României în lume. Ce părere ați avea despre crearea unui Institut de cercetări George Enescu în secolul XXI, pentru a-i ajunge din urmă cît de cît măcar pe prietenii polonezi, cehi, unguri, care au, unii de zeci de ani, Institute Chopin, Bartok, Dvorak, Martinu etc?
Lucian Romașcanu: „E o idee la care nu m-am gîndit și vă mulțumesc că ați enunțat-o. Noi avem și se vede cultul pentru Enescu. Facem multe lucruri, prin Institutul CulturalRomân.... Mîine va veni vicepreședintele Institutului Cultural, [Mirel] Taloș, la lansarea [de carte] și la conferința de presă.
Dar ICR are o serie de manifestări sub egida „Lunii Enescu” acum în România, după ce au avut Oedipe, la Londra, cu Filarmonica din Londra, cu maestrul Jurowski, cu un succes enorm acolo, după ce s-a întîmplat la Festivalul Enescu din România... Deci facem lucruri pentru Enescu.
Am deblocat - o chestie extrem de birocratică la nivelul Ministerului - acel Consiliu Tehnico-Economic care va aviza proiectul de refacere a Muzeului G. Enescu. Deci sperăm ca pînă la următorul Festival Enescu să avem un Muzeu impecabil. Legat de un Institut de cercetare Enescu, cred că ar fi un lucru care ar veni natural, în marginea a tot ce facem noi pentru Enescu. Nu știu dacă se poate înființa mîine un Institut de cercetări, dar poate că un atelier care să se transforme în Institut în marjea Festivalului Enescu...”
Europa Liberă: Nu, nu în „marja” Festivalului... E vorba de un lucru fundamental, de percepție. Festivalul Enescu are loc odată la doi ani și trece; într-o lună, toată lumea l-a uitat în străinătate.
Lucian Romașcanu: „Nu, eu mă gîndesc pur și simplu la lucrurile extrem de prozaice. Facem un Institut: îl finanțăm, cu ce îl finanțăm, cine vine, ce lucrează. Mi-ar fi mai simplu să propun această idee și să o facem cum am văzut că se întîmplă lucrurile în România, din păcate, mai încetișor așa. Să pornim cu ideea unui Atelier de cercetare Enescu, pe care să-l transformăm ulterior, pe măsură ce rezultatele vor apărea și necesitatea se va vedea cu evidență. Eu l-aș face mîine. Avem un Institut al Levantului, cercetăm Levantul, da? Eu sînt de acord și vă mulțumesc pentru idee. Dar va trebui să-i găsim drumul spre lumină, cum să spun, un drum solid spre lumină, nu un hei-rup...”
Europa Liberă: Dincolo de George Enescu, care, totuși, în Occident nu este perceput ca un compozitor sau o personalitate populară cu excepția specialiștilor, dincolo deci de Enescu există cîteva nume mari care sînt deja acceptate universal drept contribuție a românilor la cultura universală. Și mă gîndesc, de exemplu, la Eugen Ionescu, la Dinu Lipatti la Clara Haskil, aproape complet uitată în România, deși există un mic Festival la Sibiu. Ce părere ați avea de crearea în România a unor Muzee Naționale dedicate lor, un Muzeu Eugen Ionescu, sau Clara Haskil - de ce nu? - la care străinii ar veni și ar privi cu admirație și plăcere. Sînt toți acceptați ca genii în Occident, cînd se vorbește, se vorbește de românul Dinu Lipatti, de românca Clara Haskil... Ce părere aveți?
Lucian Romașcanu: „Cred că putem face mai mult să se vorbească de românul Ionesco, fiindcă se vorbește de autorul francez cu origini române Ionescu. Mai avem un pas pînă la românul Ionescu, ați fost generos de
Avem muzee în situații deplorabile și sînt muzee simboluri ale culturii românești, Bruckenthal, Peleșul...
data asta. Sigur că orice idee este foarte bună; vă spun la modul cel mai sincer: avem muzee în situații deplorabile. Și sînt muzee care sînt simboluri ale culturii românești, Bruckenthal, este Peleșul... Putem face oricînd un asemenea demers.
Fericirea în acest moment este că autoritățile locale au început să atragă bani, există tot felul de programe și europene și românești prin care, de vreo doi ani încoace, autoritățile locale au devenit mai bogate decît au fost vreodată și atunci cred că putem lansa asemenea discuții cu zonele de unde provin și în acele locuri să încercăm împreună, sub egida Ministerului Culturii, dar împreună cu autoritățile locale să facem asemenea tipuri de muzee, case memoriale ș.a.m.d. Dar vă mulțumesc pentru idei. E foarte bine că ele există. Totul trebuie prioritizat. Vă spun cu mîna pe inimă că nu există prioritate numărul doi în Ministerul Culturii.”
Europa Liberă: Propun să jucăm la sfîrșit jocul de-a chestionarul biografic, dacă sînteți de acord, despre preferințe...
Lucian Romașcanu: „Să vedem ce iese, da...”
Europa Liberă: Care este scriitorul preferat?
Lucian Romașcanu: „Nu am un scriitor preferat, deși m-am învîrtit prin diverse zone; ultimul scriitor preferat pe care l-am avut a fost [Frédéric] Beigbeder, căruia i-am citit tot ce a apărut. Dar momentul actual este un moment care nu mă lasă cu creionul în liniște ca să studiez...”
Europa Liberă: Ultima carte pe care ați avut timp să o citiți?
Lucian Romașcanu: „Ultima carte pe care am avut timp să o citesc și sper să nu mi se interpreteze ca lipsă de cultură, se intitulează „De ce eșuează națiunile?” și nu pot să vă spun cine a scris-o nici dacă mă bateți pentru că, efectiv, sînt doi profesori, unul de la Harvard, unul de la MIT; este o carte impecabilă, v-o recomand....”
Europa Liberă: Ultima carte cumpărată...?
Lucian Romașcanu: „Chiar asta a fost ultima carte cumpărată și vreau să vă spun că citesc în ultima perioadă foarte mult biografii, memorialistică...”
Europa Liberă: Actorul român sau străin admirat?
Lucian Romașcanu: „Ce să zic? Dintre actorii români sigur că unul din marii actori este George Constantin, pe care l-am apreciat și l-am iubit foarte mult... Dintre actorii străini, depinde unde ne ducem acum, ne ducem în spate, rămînem în prezent... Sînt mulți, Chaplin, de exemplu.”
Europa Liberă: O expoziție de artă majoră pe care ați vrea să o vedeți adusă sau văzută și în România?
Lucian Romașcanu: „O să ziceți că simplific întrebarea, dar mi-aș dori să văd Brâncuși la București.”
Europa Liberă: În ce oraș al lumii l-ați trimite pe Petru, băiatul Dvoastră, să studieze și să-și perfecteze cultura?
Lucian Romașcanu: „La Viena. Este un oraș pe care îl iubesc și este, din fericire, pentru Petru accesibil fiindcă vorbește foarte bine germana, spre deosebire de mine...”
Europa Liberă: Vă mulțumesc foarte mult.
