La Chişinău a fost dat startul programului educaţional „Likrat Moldova”, menit să construiască un dialog intercultural între liceenii din şcolile evreieşti şi semenii lor din alte şcoli. Scopul acestui program este să promoveze toleranţa, să reducă prejudecăţile şi să spargă stereotipurile antisemite, spune ambasadoarea „Likrat” în Republica Moldova, preşedinta Asociaţiei LivingStones din Elveţia, Yvette Merzbacher, într-un interviu realizat de Eugenia Pogor.
Yvette Merzbacher: „«Likrat» este un cuvânt ebraic, care înseamnă „a veni în întâmpinare” sau „a se apropia unul de celălalt”. Este felul în care se creează un dialog între două popoare, între două culturi diferite. „Likrat Moldova” este un program pentru liceeni cu vârste cuprinse între 16 şi 18 ani şi este un dialog intercultural. E un program frumos, care creează o atmosferă de toleranţă şi de respect, pentru că le oferă elevilor de diferite religii şi naţionalităţi oportunitatea să discute tot felul de idei frecvente legate de religie şi cultură.
Sperăm să începem în martie 2018, când voluntarii noştri vor termina pregătirea de bază despre istoria, identitatea şi cultura evreiască, vor învăţa diferite aspecte despre Israel şi Palestina. Profesorii din şcoli vor invita câte doi dintre aceşti voluntari, numiţi Likratino, într-o clasă, unde vor discuta cu elevii din aceste şcoli întrebări ca: „Ce ştiţi despre evrei?”, „Ce părere aveţi despre ei?”, „Cum credeţi că arată un evreu?”, „Cum credeţi că trăieşte un evreu modern?”, „Este adevărat că toţi evreii au părul creţ?”, „Este adevărat că toţi evreii sunt bogaţi?”. Vor discuta toate aceste lucruri şi vor avea un frumos schimb de opinii. Astfel, se vor putea cunoaşte între ei şi vor cunoaşte cultura noastră.”
Europa Liberă: Aţi prezentat programul în şcolile evreieşti din Chişinău. Cum au reacţionat copiii? Aveţi mulţi voluntari?
Yvette Merzbacher: „Am fost în Moldova în luna mai a anului trecut pentru a prezenta acest program, care, de fapt, a început în Elveţia şi nu a fost creat de la zero de Likrat Moldova sau de Asociaţia LivingStones. Deci, acest program a început în anul 2003 în Elveţia. Fiul meu a făcut parte din el şi m-am gândit că ar fi minunat să fie aplicat şi în Moldova. Am făcut-o pentru că Asociaţia LivingStones este o organizaţie care protejează şi conservează patrimoniul evreiesc (tocmai am îngrădit primul cimitir evreiesc, la Briceva), astfel ca viitoarele generaţii să înţeleagă de unde provin. Şi nu doar cei de origine evreiească, dar în general.
Când am fost în Moldova, am mers în două şcoli evreieşti şi copiii au fost fascinaţi de program. Le-a plăcut, am motivat mulţi elevi. La primul trening Likrat Moldova am avut 33 de tineri din şcolile evreieşti, care au decis să acţioneze în viaţa lor şi au început acest program.”
Europa Liberă: Spuneaţi că fiul dumneavoastră a fost, de asemenea, un Likratino. Ce a însemnat această experienţă pentru familia dumneavoastră?
Yvette Merzbacher: „Pentru familia noastră, dar, de asemenea, pentru el însuşi, acest lucru înseamnă să arăţi lumii întregi nu doar faptul că eşti mândru de strămoşii tăi, că eşti mândru de originile tale, dar eşti, în acelaşi timp, mândru că explici care este cultura şi viaţa ta. Doar să vorbeşti despre asta. Ştiţi, noi, evreii, nu suntem misionari. Nu vrem ca oamenii să se convertească şi să devină evrei. Nu aceasta e ideea. Ideea este ca oamenii să înţeleagă că noi nu suntem altfel decât ceilalţi. Avem un alt background cultural şi atât.”
Europa Liberă: De ce aţi decis să lansaţi acest program educaţional în Moldova tocmai dumneavoastră, o persoană din afara acestei ţări?
Yvette Merzbacher: „De când eram foarte mică, am simţit o conexiune puternică faţă de Moldova. Bunicii mei s-au născut în Basarabia. Bunica era din Edineţ, iar bunicul, încă nu ştiu exact, dar cred că din Zăicani sau de undeva din acea zonă. Deci, familia mea se trage din Briceni, Edineţ şi din împrejurimi. N-am ştiut nimic despre Basarabia, pentru că bunicul nici măcar nu voia să vorbească despre asta. N-am văzut niciodată poze sau scrisori şi am fost mereu curioasă şi interesată să aflu care e secretul din spatele tăcerii. O parte din mine e basarabeană. O jumătate din mine e basarabeană.
Bunica a murit când aveam cinci ani, iar tăcerea bunicului despre trecut a creat un fel de vacuum, precum şi o tristeţe în mine. Aveam nevoie să aflu şi să cunosc mai multe despre trecutul meu. De aceea, am decis să dau ceva înapoi Basarabiei, astfel încât următoarele generaţii să înţeleagă cât de important este să ştii cine eşti, să-ţi cunoşti identitatea pentru a privi înainte, în viitor, şi să te simţi foarte mândru de ceea ce reprezinţi.”
Europa Liberă: Totuşi, comunitatea evreiască estefoarte mică în Moldova, în prezent. Credeţi că mai există un pericol al antisemitismului aici? De ce este atât de important să vorbim acum despre subiect?
Yvette Merzbacher: „Sunt lucruri care s-au întâmplat în trecut şi despre care nu s-a vorbit. Nu trebuie să creăm din asta o problemă, însă cel care cunoaşte trecutul poate privi în viitor. Nu e pentru a arăta cu degetul spre cineva, că a făcut sau nu a făcut ceva. Este important să ştim ce s-a întâmplat pentru a şti cine suntem şi pentru a merge înainte. Deci, nu este un program menit să creeze probleme. Este un program care arată că ar fi minunat ca această generaţie şi cele ce vor urma să protejeze şi să nu distrugă ceea ce încă există, că patrimoniul cultural este important. Şi nu doar pentru evrei, dar şi pentru găgăuzi, pentru romi… Sunt diferite popoare şi culturi frumoase în Moldova şi toate trebuie să fie înţelese, protejate şi respectate.”
