După o nouă revizuire a situaţiei din Republica Moldova, Comitetul ONU privind drepturile economice, sociale şi culturale a transmis guvernului de la Chişinău mai multe recomandări. Între acestea - combaterea corupţiei, majorarea salariilor şi a pensiilor, micşorarea discrepanței între sat şi oraş şi asigurarea egalităţii gender.
O parte din recomandările Comitetului sunt aproape identice cu acelea care au mai fost formulate în anii anteriori. De ce îndeplinirea acestora întârzie? Încercăm să aflăm de la invitata emisiunii Olesea Perean, directoare de programe la Oficiul ONU pentru Drepturile Omului de la Chişinău.
Olesea Perean: „Probabil că întârzie din cauza prestaţiei nu tocmai optime a Guvernului. Procedura Comitetului presupune că la începutul revizuirii este examinat modul în care statul a executat recomandările precedente şi după se purcede la examinarea situaţiilor problematice noi care sunt identificate în privinţa statului care este supus revizuirii.
Din păcate, sunt puţine evoluţii pozitive la capitolul asigurarea drepturilor economice şi sociale, inclusiv a dreptului la sănătate despre care moldovenii spun că este cel mai des încălcat în Republica Moldova. Comitetul a punctat doar două aspecte pozitive. Primul este faptul că a fost aprobată strategia de dezvoltare națională Moldova2020 şi al doilea aspect ţine de unele modificări ale legislaţiei. La capitolul impact pozitiv asupra vieţii oamenilor nu avem, din păcate, constatări din partea Comitetului.”
Europa Liberă: Ar fi motivul principal doar indiferența autorităților? Sau mai exista şi altele motive?
Olesea Perean: „Probabil că autorităţile ar putea să ne spună mai multe despre motivele care au determinat stagnarea în asigurarea drepturilor economice şi sociale. Cu siguranţă, voinţa politică a guvernului în realizarea acestor drepturi este un factor foarte important. În cazul Republicii Moldova, Comitetul a dat de înţeles de mai multe ori că autorităţile trebuie să aibă o atitudine de bună credinţă şi să manifeste mai multă voinţă politică în asigurarea acestor drepturi.”
Europa Liberă: Cum guvernanții trebuie să pună în practică aceste recomandări? Impresia mea, după ce am citit recomandările, este că nici 50 de ani nu sunt de ajuns pentru a le traduce aici în viață.
Olesea Perean: „Consider că este posibilă transpunerea lor în viaţă. Comitetul ONU nu doar indică statului aspectele care trebuie îmbunătățite, dar oferă pentru toate statele semnatare ale Pactului posibile soluţii. Fac referire la comentariile generale ale Comitetului pentru fiecare drept. Comitetul explică în ce constă obligaţia statului când e vorba de asigurarea acestor drepturi şi oferă posibile căi. Moldova este desigur o ţară cu un anumit context.
Există probleme la capitolul bani şi guvernul pe bună dreptate invocă lipsa resurselor financiare pentru asigurarea deplină a drepturilor economice şi sociale. Nu întotdeauna însă asigurarea acestor drepturi presupune cheltuieli financiare considerabile. De multe ori bani sunt, dar trebuie să prioritizăm modul în care aceşti bani sunt cheltuieţi.
Încă un aspect important este că statele îşi păstrează suveranitatea şi independenţa la nivel internaţional şi statele trebuie să aprecieze ele însele cum asigură drepturile omului. La nivel internaţional se punctează existenţa anumitor probleme şi se indică principalele căi de asigurare a acestor drepturi, iar statul îşi păstrează marja de apreciere în determinarea metodelor de realizare a drepturilor.”
Europa Liberă: O recomandare tranșantă e aceea că salariul minim în sectorul public trebuie majorat. Să admitem că statul îl majorează cu 2%. Ce se schimbă? Pe de o parte, se îndeplinește formal recomandare, dar pe de altă parte situaţia rămâne la fel.
Olesea Perean: „O astfel de percepţie vine din înţelegerea incompletă a standardelor internaţionale privind drepturile economice şi sociale. Atunci când a semnat Pactul pentru drepturile economice şi sociale Republica Moldova a agreat la nivel internaţional că va întreprinde paşi pentru ca să realizeze progresiv drepturile economice şi sociale.
Realizarea progresivă a dreptului presupune că pe parcursul timpului statul trebuie să întreprindă paşi în limitele maxime ale resurselor disponibile pentru a îmbunătăţi situaţia într-un anumit drept economic sau social. Respectiv, mărirea salariului cu 2%, dacă are loc în limita maximă a resurselor financiare disponibile, statul trebuie să demonstreze că mai mulţi bani nu sunt. Dacă această mărire este în limita maximă a resurselor disponibile şi dacă constituie în acest an 2%, iar anul viitor are loc o nouă majorare cu 2% și tot așa mai departe, atunci statul şi-a executat obligaţiile.
Dacă statul prioritizează cheltuielile publice într-un mod deficitar, nu luptă împotriva corupţiei, de exemplu, şi respectiv nu are de unde formal să mărească salariul minim, atunci asistăm la o violare a drepturilor omului şi statul nu poate pretinde că şi-a executat obligațiile.
De multe ori se mimează o anumită măsură îndreptată spre realizarea unui anumit drept, el de fapt nu este realizat, dar autorităţile pretind că este. Exemplul pe care Dvs. l-aţi invocat ilustrează situaţia când obligaţia statului nu a fost executată, iar statul pretinde că a fost executată. Dacă dreptul nu a fost realizat progresiv, atunci statul nu poate pretinde că l-a realizat.”
Europa Liberă: Dar în această situație este posibil să fie pedepsit statul şi de către cine?
Olesea Perean: „Trebuie să înțelegem că ONU şi, în general, organizațiile internaționale care lucrează în domeniul drepturile omului sunt organizaţii interguvernamentale. Nu există vreo organizaţie supra-naţională care ar putea să pedepsească statul pentru neexecutarea obligaţiilor privind asigurarea drepturilor omului. De fapt, sancţiunea trebuie să vină de la cei care deţin drepturile.”
Europa Liberă: Adică de la cetăţeni.
Olesea Perean: „Cetăţenii, înțelegând că statul cu toate că are obligaţia să le asigure drepturile, nu întreprinde măsuri pentru a-şi executa aceste obligaţii, trebuie să sancţioneze autorităţile pentru asta prin diferite luări de atitudine.”
Europa Liberă: Ar trebui să o facă inclusiv la alegeri, probabil. Una din recomandările Comitetului se referă la procesul de optimizare a şcolilor. Comitetul îndeamnă R. Moldova să asigure întreg suportul elevilor afectați de optimizarea școlilor. Între timp însă guvernarea democrată a anunțat că stopează temporar procesul de optimizare. Cum credeți ca ar putea reacționa Comitetul la aceasta decizie oarecum neașteptată a Guvernului?
Olesea Perean: „Peste doi ani de la revizuirea statului Comitetul aşteaptă un raport intermediar din partea Republicii Moldova în care statul ar urma să raporteze ce a făcut pentru a îmbunătăţi situaţia pe anumite drepturi. Peste încă doi ani, Moldova se va prezenta din nou în faţa Comitetului şi va raporta executarea recomandărilor. Comitetul în esenţă recunoaşte dreptul statului de a aprecia modul în care asigură realizarea tuturor drepturilor economice şi sociale.
Când e vorba de dreptul la educaţie unul din aspectele esenţiale este calitatea educaţiei, accesul la educaţie şi acceptabilitatea educaţiei. Statul poate să aprecieze el însuşi cum asigură dreptul la educaţie. Fie că este câte o şcoală în fiecare sat, fie că este o şcoală mare pe raion la care copii merg să înveţe. Atâta timp cât statul asigură accesul la această şcoală mare şi educaţia este de calitate nu contează cât de departe este instituţia de învăţământ. Recomandarea pe care a făcut-o Comitetul s-a bazat pe unele informaţii ale societăţii civile precum că în procesul de optimizare a şcolilor în unele zone, mai ales în cele rurale, copii întâmpină dificultăţi în a ajunge la şcoală, fie că nu sunt suficiente autobuze şcolare, fie că elevii nu au posibilităţi financiare să ajungă la şcoală ş.a.m.d.
Comitetul a spus OK, Moldova, puteţi să optimizaţi rețeaua şcolară, aşa cum consideraţi că e mai bine pentru sistemul de educaţie, dar faceţi în aşa mod ca fiecare copil să aibă acces la şcoală şi învăţământul să fie de calitate.”
