Un nou raport de monitorizare în care se trec în revistă cazuri de manipulare în presă, al nouălea la număr, va fi prezentat astăzi de experții Centrului pentru Jurnalism Independent. Despre propagandă, manipulare informațională și încălcare a normelor deontologiei jurnalistice în spațiul mediatic autohton, într-un interviu cu cercetătorul media Victor Gotișan.
Europa Liberă: Un nou raport realizat de experții Centrului de Jurnalism Independent care formulează diagnoze privind prezența elementelor de propagandă, manipulare informațională și încălcare a normelor deontologiei jurnalistice în spațiul mediatic autohton. Al nouălea raport, de fapt, acum cuprinzând perioada dintre 1 ianuarie și 28 martie 2018. S-ar putea constata că nimeni nu se prea simte în al nouălea cer văzând rezultatele acestei monitorizări, nu?
Victor Gotișan: „Da. Au fost monitorizate 12 instituții media, portaluri de știri și posturi TV. Practic, în acest raport au fost toate cele 12 portaluri sau televiziuni au călcat strâmb la un moment dat în baza știrilor care au fost analizate.
În general, acest raport constă în analiza sau monitorizarea a cinci subiecte… Mass-media de interes public care a avut loc în perioada 1 ianuarie și 28 martie și respectiv au fost identificate mai multe, să spunem așa, încălcări, ale Codului Deontologic și inclusiv tehnici de manipulare. Aici putem să trecem la „etichetare” care a fost una dintre cele mai preferate, hai să-i spunem așa, tehnici de manipulare și încălcare a Codului Deontologic, până la lipsa dreptului la replică, tehnici a dușmanului intern sau extern, care este foarte preferată de posturile TV, generalizarea, răspândirea unei informații false, omisiunea, care a rămas practic problema veche a mass-media, inclusiv în cele opt rapoarte care au fost monitorizate în trecut.”
Europa Liberă: Înțelegem că s-au monitorizat în primul rând știrile… Poate ar trebui să explicăm ascultătorilor noștri de ce este important să se observe știrile cu precădere, dacă îți propui să dai în vileag procedeele și tehnicile de manipulare…
Victor Gotișan: „Știrile pentru că în primul rând știrile sunt cele care informează. Dacă în emisiunile sau talk-show-urile, emisiunile sunt realizate pentru a discuta opiniile sau părerile asupra unor tematici, atunci știrile sunt în mare parte cele care trebuie să reflecte realitatea și trebuie să reflecte informația cum este ea, fără o interpretare. Bineînțeles, poți să vii cu surse care pot fi interpretate, anumite informații, dar știrile trebuie să aducă fapte în primul rând și asta trebuie să înțeleagă consumatorul media, pentru că el trebuie să consume fapte și la rândul său, el singur să-și facă o concluzie, o opinie asupra unui eveniment. Știrile sunt cele de bază luate și cele mai importante pentru sectorul mass-media.”
Europa Liberă: Ca să insistăm un pic în această privință, pe ce trebuie să te bazezi când judeci știrile din perspectiva încărcăturii lor manipulatorii, denaturante? Sunt cazuri când se demonstrează cu seninătate că până și minciuna goală-goluță este, de fapt, adevărul pur ca lacrima...
Victor Gotișan: „Asta se face în baza unei monitorizări și trebuie să luăm ca bază de exemplu o știre clasică cum se face ea. Pornești de la evenimentul în sine, notezi sursele principale de la acest eveniment, și după asta poți să dai o sursă alternativă, de exemplu, a unui eveniment. Pentru ca consumatorului media să-i fie reflectate sau să-i fie puse la dispoziție absolut toate faptele reale care să formeze o știre. Nu poți să dai o șire doar dintr-o perspectivă, cum a fost identificat sau evidențiat în acest raport. În primul rând trebuie să vii cu informația clară și faptele care trebuie să continue într-o știre. După care poți să vii cu părerea expertului. Asta trebuie să înțeleagă consumatorul media, de aia el trebuie să se informeze din mai multe surse, pentru ca să-și facă o închipuire a realității adevărate și nu a unei manipulatorii.”
Europa Liberă: Există și educația mediatică.
Victor Gotișan: „De fapt, educația mediatică este unul sau cel mai important, să-i spunem așa, argument sau tehnică de apărare împotriva informații manipulatorii. Și asta vorbind despre educația mediatică ca o protecție de tehnicile de manipulare pe termen lung. Există mai multe inițiative de educație mediatică care sunt implementate de diferite organizații și practic asta este elementul de bază care trebuie instruit consumatorul media. El trebuie să distingă care este o știre reală și una falsă și să facă concluzii.
Ce înseamnă educația mediatică? Pot fi implementate cursuri foarte scurte la început, cum face Centrul pentru Jurnalism Independent, cursuri foarte scurte de 1-3 zile, în care elevii și studenții în mare parte sunt instruiți cum să facă diferența dintre o știre falsă și una adevărată. Există mai multe posibilități. Există tendința să fie implementate cursuri întregi în școli de educație mediatică. Din câte îmi dau seama, la noi în Republica Moldova acestea sunt la nivel de proiecte-pilot și sper că în viitorul apropriat, cum s-a promis și s-a declarat în multe rânduri, inclusiv de autorități, acest ava deveni un curs de bază în școlile și în facultățile din Republica Moldova.”
Europa Liberă: Acum, ca să fim realiști, domnule Gotișan, evident că există această categorie de consumatori – tineri, elevi, studenți. Cetățeanul simplu însă nu beneficiază sau nu are posibilitatea să beneficieze de asemenea cursuri, de asemenea instruire și este nevoit probabil să se învețe din mers sau să înțeleagă din mers, în mod spontan, firesc. Sigur că ar trebui să-și dea seama la un moment dat ce înseamnă etichetarea într-o știre sau misiunile în programele de știri, prezentarea selectivă a faptelor, opiniilor, declarațiilor, amestecând fin între fapte și opinii, tehnica dușmanului intern și extern, după cum bine ați remarcat. Dvs. observați, să spunem, o schimbare în percepția cetățeanului media, publicului în general, o schimbare în modul de a înțelege, a simți falsul din știri și de a citi în acest caz și printre rânduri, de a înțelege starea de lucru reală bazată pe fapte. Sau lucrurile bat pasul pe loc în acest sens?
Victor Gotișan: „Dacă vorbim din perspectiva instituțiilor media, tind să cred că mai mult se bate pasul pe loc. dacă facem o comparație cu raportul anterior, practic se repetă aceleași greșeli, să le spunem așa, și tehnici de manipulare și fiecare instituție parcă și-a creat o utilizare sau folosire a tehnicilor respective. Dacă vorbim din perspectiva cetățeanului, eu tind să cred că cetățeanul devine mai informat, însă pentru asta avem nevoie de niște studii, să simțim pulsul cetățeanului, când afirmă asta, „că cetățeanul devine mai informat” și are discernământ între a face diferența dintre o știre adevărată și una falsă trebuie să existe studii pe care să ne bazăm.
Eu pot vorbi doar de experiența proprie, de exemplu, când merg undeva și discut cu cineva de la țară, mie mi se creează impresia că ei încep deja să facă diferența dintre o știre manipulatoare și o știre adevărată, de exemplu. Ei pot să-ți spună că a făcut o omisiune sau aceeași generalizare, sau etichetare. Doar un simplu exemplu, în raportul respectiv, etichetarea a fost la baza, sau cea mai folosită tehnică de manipulare, începând de la „primarul fugar”, sau „unionistul”, sau diferiți alți termeni care sunt utilizați de mass-media…”
Europa Liberă: Ca să se înțeleagă foarte limpede, îl caracterizezi din capul locului fără nici un drept de apel, pe personajul despre care scrii.
Victor Gotișan: „Sigur. Și mult mai mult, nu se oferă nici dreptul la replică. Îi etichetezi și nu-i dai voce să spună că nu e așa. Sau un alt caz, de exemplu, „finul lui Plahotniuc”, foarte des se utilizează.”
Europa Liberă: Până la urmă, în cazul acestor probleme de media e vorba de niște greșeli oneste, din ignoranță sau grabă, sau aceste tehnici se folosesc premeditat?
Victor Gotișan: „Și da, și nu. Noi facem rapoartele respective și deja e al nouălea astfel de raport de monitorizare, când îți dai seama că respectivele greșeli făcute de unele instituții media există de la primul până la ultimul raport, aici deja cred eu nu mai este vorba despre o greșeală a jurnaliștilor. Deci, eu sunt oarecum sigur, nu-s sigur până la capăt, dar oarecum sigur că cei care sunt monitorizați, respectiv, citesc aceste rapoarte și bineînțeles își pot da seama dacă ei au călcat strâmb, de exemplu pe parcursul la primele două rapoarte care au fost făcute încă în 2015, înseamnă că oarecum trebuie să iei o atitudine. Îți dai seama, greșești undeva.
Până la urmă, noi la conferințele de presă, care va avea loc astăzi, unde va fi lansat raportul, invităm anume oficial și personal toate aceste 12 instituții. Iată, până acum, foarte puține instituții media dintre aceste 12 ne-au onorat cu prezența la lansarea rapoartelor respective. Revenind la întrebarea Dvs, cred că mai degrabă este o ignoranță sau o continuare cu bună știință a tehnicilor de manipulare pentru că funcționează. Dacă primul, al doilea, al treilea, inclusiv al nouălea raport își arată că folosești ca aceleași tehnici, vorbesc de instituțiile media monitorizate, cam aceleași tehnici de manipulare, înseamnă că nu sunt vinovați atât jurnaliștii, să o spunem franc, cât sunt vinovați editorii media, care până la urmă sunt ultimul filtru care fac știrea să iasă, care dau firul știrii ca să fie difuzată sau utilizată. Se face, după părerea mea, intenționat, pentru că de fapt asta este principala problemă. De unde vine principala problemă a instituțiilor mass-media în Republica Moldova este că mass-media e foarte politizată.”
