Finlanda și Suedia, două țări scandinave tradițional neutre, sunt atât de îngrijorate de invadarea Ucrainei de către Rusia, încât ambele se gândesc acum cât se poate de serios să adere la NATO, chiar încă din această vară.
Rusia le-a avertizat să nu facă acest lucru, ba chiar a amenințat cu „un răspuns tehnic militar”, dacă o fac.
Experții și politicienii își pun acum întrebarea dacă Europa ar deveni un loc mai sigur sau mai periculos în cazul în care una dintre aceste țări sau ambele devin parte a NATO.
NATO - Organizația Tratatului Atlanticului de Nord - este o alianță defensivă a 30 de națiuni fondată la scurt timp după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Are sediul la Bruxelles, însă este dominată de puterea masivă a înzestrării militare și nucleare a Statelor Unite.
Finlanda și Suedia nu au nevoie de multă prezentare: sunt, ambele, țări moderne, democratice, care îndeplinesc criteriile pentru aderarea la NATO. Șeful civil al Alianței, Jens Stoltenberg, a spus că ele ar putea fi primite cu brațele deschise și că procesarea cererii lor de aderare ar lua foarte puțin.
În cazul Finlandei, o formă de integrare militară este deja în curs. Echipaje de tancuri britanice au efectuat recent exerciții cu o brigadă blindată finlandeză, împreună cu trupele americane, letone și estoniene, ca parte a așa-numitei Forțe Expediționare Comune (JEF) a NATO. Ministerul Apărării din Marea Britanie a declarat că scopul manevrelor este „descurajarea agresiunii ruse în Scandinavia și în statele baltice”.
Care ar fi așadar problema dacă una sau ambele țări vor să se alăture NATO?
Rusia, și mai precis Vladimir Putin, nu vede NATO ca pe o alianță defensivă. Dimpotrivă. Putin vede Alianța ca pe o amenințare la adresa securității Rusiei. El a urmărit cu consternare cum NATO s-a extins constant spre est - spre Moscova - după dezintegrarea Uniunii Sovietice în 1991.
Când Putin era un tânăr ofițer de informații în aparatul sovietic de securitate de stat, KGB, Moscova controla toate țările din Europa de Est, având trupe rusești staționate în majoritatea lor. Astăzi, aproape toate aceste țări au optat să privească spre vest și să se alăture NATO. Până și statele baltice - Estonia, Letonia și Lituania - țări care au fost cândva, fără să vrea, parte a Uniunii Sovietice, s-au alăturat Alianței.
Doar 6% din vastele granițe ale Rusiei sunt împărțite cu țările NATO, dar Kremlinul se declară încercuit și amenințat. Cu puțin timp înainte ca Putin să-și trimită trupele în Ucraina pe 24 februarie, el a cerut o redesenare a sistemului de securitate al Europei. Trupele NATO, a insistat el, ar trebui să se retragă din toate aceste țări din Europa de Est și nicio țară nouă nu ar trebui să aibă voie să se alăture NATO.
Invadarea Ucrainei a produs efectul contrariu.
Vreme de zeci de ani, Finlanda și Suedia și-au cultivat cu atenție neutralitatea. Din punct de vedere cultural, ele sunt ferm în tabăra vestică, dar până acum s-au ferit să-și irite vecinul uriaș cu arme nucleare, Rusia. Invadarea Ucrainei a determinat o regândire radicală, atât din partea guvernului, cât și a populației, oamenii întrebându-se dacă nu ar putea fi mai în siguranță până la urmă „în interiorul cortului”, adăpostindu-se sub protecția colectivă a NATO cunoscută sub numele de „Articolul 5”. Acest articol vede un atac asupra unui membru ca un atac asupra tuturor. Un sondaj recent din Finlanda a arătat că 62% dintre finlandezi sunt în favoarea aderării.
Argumentele în favoarea aderării
Dintr-o perspectivă pur militară, adăugarea armatelor substanțiale ale Finlandei și/sau Suediei ar fi un impuls major pentru puterea defensivă a NATO în nordul Europei, unde ea este depășită masiv de forțele Rusiei.
Finlanda ar aduce avioane de luptă F35, iar Suedia — baterii de rachete Patriot, după ce și-a re-securizat marea sa insulă baltică Gotland, în apropierea căreia Rusia a efectuat simulări de incursiuni. Forțele armate ale Finlandei și ale Suediei sunt experte în războiul arctic și se antrenează intens pentru a lupta și a supraviețui în pădurile înghețate din Scandinavia. Când Rusia a invadat Finlanda în al Doilea Război Mondial, finlandezii au luptat feroce împotriva invadatorilor, provocându-le pierderi grave.
Din punct de vedere geografic, adăugarea Finlandei umple un gol uriaș în apărarea NATO, dublând volumul graniței sale cu Rusia. Din punct de vedere politic, ar contribui la coeziunea apărării reciproce occidentale, trimițându-i lui Putin un semnal că aproape toată Europa este unită împotriva invaziei sale a unei țări suverane, Ucraina.
Argumentele împotriva aderării
Pur și simplu, riscul este ca o astfel de extindere majoră a NATO, până în pragul Rusiei, să alarmeze și să înfurie atât de mult Kremlinul, încât Rusia să răspundă atacând într-o formă anumită. Când Putin a amenințat că va lua „măsuri tehnice militare” ca răspuns, se consideră că avea în vedre două lucruri - o întărire a granițelor prin mutarea trupelor și rachetelor mai aproape de Occident și, posibil, o intensificare a atacurilor cibernetice asupra Scandinaviei.
A rămâne neutră a servit foarte bine Suediei de-a lungul anilor. Renunțarea la acea neutralitate ar putea să nu fie luată cu ușurință. Va exista, de asemenea, un cost economic pentru industria armelor interne a Suediei, dacă țara va fi obligată să cumpere arme NATO în loc de arme proprii.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a avertizat că aderarea Finlandei și Suediei la NATO „nu va aduce o mai mare securitate pentru Europa”.
Putin și consilierii săi dau deja vina pe NATO pentru că le-a dejucat planurile de a ocupa Ucraina. Dacă strategii Kremlinului decid, în mod nerezonabil, că această expansiune bruscă pe flancul lor nordic prezintă o amenințare existențială la adresa securității Rusiei, atunci nu se știe exact ce ar putea face Moscova ca răspuns.
Ce urmează mai departe
Deocamdată, parlamentul Finlandei va începe, începând din 11 mai și după ce a ținut o serie de audieri, pregătirea unui raport în chestiunea posibilei aderări la NATO. Un raport suedez similar e pe cale de a fi făcut public. Șefele celor două guverne, ambele social-democrate, Sanna Marin a Finlandei și Magdalena Andersson a Suediei, vor face de asemenea cunoscută poziția guvernelor lor respective.
Cele două țări ar avea ocazia ideală de a-și depune cererea de aderare pe 28-30 iunie, în momentul summitului anual al NATO care se va ține la Madrid. Ar urma procedura formală a ratificării aderării Finlandei și Suediei la NATO de către parlamentele celorlalte 30 de țări membre, procedură care s-ar putea deja încheia în toamnă.
Rusia s-ar regăsi atunci în fața faptului împlinit.
