Candidatul independent al socialiștilor caută un alibi salvator. Cică s-a luat după capul sfetnicilor, care i-au promis gulaș de coțofană în ulcică de Hohloma dacă folosește încontinuu cele mai vulgare și prăpăstioase acuzații la adresa adversarei. A făcut asta fără ezitare. Ba dimpotrivă, cu multă plăcere. S-a văzut din imaginile video, care o să tot circule pe rețele de rând cu faimoasele secvențe despre „kuliokul” lui Plahotniuc. Haideți să numărăm împreună: câte ore au trecut de la discursul titanic al lui Dodon, axat pe ideea că pe Maia Sandu nimic nu o leagă de Republica Moldova și tot ce are încape într-un rucsac pe care și-l va pune în spate ca să plece la Washington?... Câte facultăți trebuie să ai ca să scoți așa ceva pe gură? Câte mutări de șah trebuie să poți ține în cap ca să te convingi, la vreme, că situația este diametral opusă și tu ești cel care trebuie să-ți faci valiza?
Acum, Igor Dodon încearcă să ne convingă că fizionomia lui adevărată este alta, că este un politician responsabil, în stare să-și muște limba despicată și să lase în urmă împunsăturile veninoase ce ar face parte din scenariile de campanie scrise de un Ostap Bender oarecare. Acum, Dodon își revendică înapoi coroana de salvator al Republicii Moldova înhămat la grijile istovitoare ale poporului, ceea ce reclamă compromis și înțelepciune, dialog și îngăduință. Sună patetic și mobilizator.
Dar nu era să fie Dodon suficient de Igor, dacă nu scăpa în borcanul cu miere lingura de dohot. Auzi matale, țările Uniunii Europene tolerează fraude comise de votanții moldoveni pe teritoriul lor. Iată de ce, gladiatorul valorilor tradiționale o felicită pe Maia Sandu numai oleacă, numai cât să pară politicos. Adică, prealabil, ca și rezultatele. Și preventiv, ca războiul propagandistic cu utilizarea celor mai josnice și perfide arme. Război purtat nu doar împotriva Maiei Sandu, ci contra tuturor femeilor, care îndrăznesc să creadă că pot surclasa bărbații într-o competiție politică. Război pierdut la o diferență zdrobitoare, ce i-a determinat pe ortacii candidatului socialist, Ion Chicu și Ion Ceban, să scoată jobenele în fața celei pe care au poreclit-o cu toate cuvintele ce le veneau la gură. De altfel, cele două cuvinte cu amortizor folosite de Igor Dodon au reanimat discuțiile internautice despre discernământul oratoric al președintelui în exercițiu, care mereu încearcă să-l imite pe Voronin, dar nu-i iese decât o ciastușkă cu kalașnikov în loc de rimă.
„Am să vă spun eu dacă va fi nevoie să ieșim în stradă!”, a avertizat Igor Dodon exact în mijlocul îndemnului pacifist ca toată lumea să păstreze calmul și să nu destabilizeze situația. Ce efecte va produce noul discurs al unui Dodon postelectoral, urmează să vedem. Deocamdată, însă, a trezit curiozitatea psihanaliștilor. În ce mă privește, am ajuns la concluzia prealabilă că Igor Dodon abia așteaptă să declanșeze o vendetă parlamentară după ce va reveni în funcția de președinte al PSRM, la rugămintea unanimă a deputaților socialiști și din dorința preventivă a membrilor de rând ai partidului pe care numaidecât o vor exprima la un foarte probabil congres..., congres al pisicilor care vor să cadă în picioare.
Între timp, rața beteagă, cum se numește în limbaj politologic un perdant înainte să părăsească funcția, stoarce cuvinte de devotament din posturile de televiziune loiale, ca să retușeze câtuși de puțin diagnosticul politic pe care i l-a scris pe frunte Jirinovski. Zadarnică strădanie după ce Kremlinul a și trimis la Chișinău două buchete de flori galbene - unul de bun venit pentru Maia Sandu și altul de adio pentru Igor Nicolaevici.
