Născut la 7 noiembrie 1983 la Chișinău, într-o familie de intelectuali. A absolvit Liceul „Iulia Hașdeu”. Din 2005 este licențiat în drept, master în drept, ambele obținute la Facultatea de Drept a Universității de Stat din Moldova. În 2010 a fondat împreună cu alți colegi Centrul de Resurse Juridice din Moldova unde activează până la moment în calitate de consilier juridic. Între 2011 – 2013 a fost membru al Consiliului consultativ pentru prevenirea torturii în cadrul oficiului Avocatului parlamentar (acum Avocatul Poporului). În 2013 a obținut licența de avocat. Din 2014 până în 2020, a fost președinte și co-președinte la mai multe platforme ale organizațiilor necomerciale din Moldova și a platformei societății civile UE – Republica Moldova. În perioada 2015 – 2019 a fost membru al Consiliului de Dezvoltare Strategică Instituțională a ASEM, iar din 2019 este membru al Consiliului de administrare al Asociației „Media Alternativa” (postul de televiziune „TV8”). În anul 2014 a făcut o stagiu la Centrul Brenan pentru Justiție al Facultății de Drept al Universității din New York, iar din 2020 face studii de master în drept la Facultatea de Drept al Universității din Connecticut, fiind bursier al programului Fulbright al Departamentului de Stat al SUA.
Luni
Începe o săptămână liniștită. Una cum nu am avut în ultimele patru luni. De mult mi-am dorit să mă amăgesc că săptămâna va fi una liniștită și cu mai mult timp în familie.
Nu am multe lucruri planificate. Totuși, mă preocupă ultimele activități la sfârșit de semestru și o lucrare pe care trebuie să o scriu pentru un curs la Facultatea de drept a Universității din Connecticut. Sunt printre norocoșii din Republica Moldova care au obținut bursa Fulbright al Departamentului de stat al SUA. Eu îi spun bursa pandemică specială - studiile sunt la distanță, cu participarea la ore ținute la o diferență de șapte ore de fus orar, discuții limitate cu profesorii și colegii pe care puțin i-am cunoscut, dar cu abordări diferite ce cele din Moldova despre educație, cercetare, analiză, știință și analiză juridică. Îmi dau seama că studiile de la facultățile de drept din Moldova trebuie construite din nou. Trebuie de mult de renunțat la tipul de instituții care dau așteptări celor care își doresc nimic mai mult decât diplome. Trebuie o trecere calitativă peste câteva nivele. Cred că putem să o facem. Avem cu cine.
Am ajutat medicii din instituțiile medicale din Moldova, datorită unei donații intermediate de un bun prieten - Cristi Danileț, judecător în România
Primesc o noutate bună – mi s-a returnat donația făcută în anul 2016 în cadrul campaniei din România pentru achiziționarea sculpturii „Cumințenia Pământului”. Regret că acea campanie nu a reușit, dar, după scurte cugetări, am redirecționat echivalentul către Asociația Dăruiește viață din România în cadrul campaniei de construcție a primului spital național de copii pentru cancer, boli grave și traumă. Mă simt resemnat. Oarecum. În acest an am ajutat cât am putut medicii din instituțiile medicale din Moldova, datorită unei donații intermediate de un bun prieten - Cristi Danileț, judecător în România și bun cunoscător al realităților din justiția moldovenească. El nu ezită să transmită mesaje de încurajare judecătorilor noștri și de asumare a schimbărilor.
După ce termin câteva sarcini de făcut, găsesc în poșta mea Ghidul de Supraviețuire „900 de zile de asediu întrerupt asupra magistraturii române”. Este de la un bun și vechi prieten din România – Dragoș Călin. Nu știu când are timp să motiveze hotărârile, să reacționeze la atacurile împotriva justiției dar și să informeze sute de judecători, dar și pe mine, despre tendințele din justiție din lume. Dl. Călin este judecător și co-președinte al Forumului Judecătorilor din România, care este cea mai activă și reprezentativă asociație a judecătorilor. El este persoana potrivită cu care putem face lucruri frumoase. Foarte mult îmi doresc ca judecătorii din Moldova să comunice mai des cu colegii din România. Aici avem nevoie de schimbare, dar și de susținere mai mare. Sunt sigur de asta, pentru că avem cu cine face schimbarea.
Marți
Din inerție accesez paginile web ale Consiliului Superior al Magistraturii, Consiliului Superior al Procurorilor, Autorității Naționale de Integritate și altor instituții în așteptarea unor noutăți despre ședințe sau subiecte de interes profesional. Cam puține, totuși. Îmi dau seama că e sfârșit de an. Sunt sigur că instituțiile se pregătesc la o relansare. Eu așa cred. Cel puțin nu văd o cale alternativă. În caz contrar măsurile radicale, dar în limitele legii, se vor justifica. Nu mai putem tolera această stabilitate dăunătoare și cu impact limitat.
Am avut câteva discuții despre judecători, procurori, integritate, anticorupție și corupție. Trebuie schimbări dar și asumarea de a determina ca acestea să fie ireversibile. Dacă nu am fi avut oameni dedicați în instituțiile de stat, alți specialiști din domeniu din țară și din România, nu aș fi fost atât de optimist. După un schimb de idei, am înțeles că am stricat un plan al dragei mele prietene și colege din România, Laura Ștefan. Dar este spre bine. Credeți-mă.
Miercuri
Încep să sun câțiva oameni dragi – prieteni, cunoscuți și pur și simplu oameni dragi. Eu simt că anul care vine va fi bun atât pentru lume cât și pentru Moldova. Nu am reușit să-i sun pe toți să le spun că sunt importanți pentru mine și că îmi sunt foarte dragi. Voi face asta pe parcurs. Nu cred că trebuie o anumită ocazie să fii bun și să fii recunoscător cuiva.
Societatea noastră utilizează ineficient sistemul de justiție și nu la justa ei valoare.
Revin la lucrarea mea despre opiniile separate ale judecătorilor și legătura cu independența acestora. Înțeleg că reglementări la nivelul statelor membre ale Comisiei de la Veneția și la nivel național sunt suficiente pentru a pune în valoare independența și personalitatea judecătorilor. Cred cu fermitate că instanțele judecătorești, procuratura și alte instituții de stat nu trebuie să fie încărcate cu chestiuni minore atunci când legile sunt clare. Cred că societatea noastră utilizează ineficient sistemul de justiție și nu la justa ei valoare. Avem cazuri importante și complicate suficiente. Acolo trebuie direcționate eforturile, puterile și inteligența... să nu uităm că avem și politicieni care complică lucrurile în interesul lor. Acolo noi cu toții trebuie să ne direcționam atenția.
Joi
Azi este revelionul. Încerc să fac un bilanț, dar nu îmi reușește. Sunt cam confuz. Las câteva zile să fiarbă ideile, apoi revin cu siguranță. Este important. Am avut multe provocări dar și oportunități, inclusiv neexplorate. Nu renunț să cred că în anul care vine vom compensa multe, vom fi mai atenți, mai cumpătați și mai buni.
Azi e o zi frumoasă - ziua mamei mele. Deși e diferită în acest an, la fel ca și alte aniversări, cel mai important este că toți suntem bine și sănătoși. Știrile despre vaccinare ne fac să privim mai siguri viitorul apropiat, dar și speranța că ne vom cuprinde și revedea mai des. Îmi lipsesc multe comunicări, multe dintre ele la țară. Da, anume la țară, indiferent de anotimp, aerul, dealurile, pădurile, izvoarele, râpele, pomușoarele dulci-acrișoare, sunetele broaștelor și tunetele ploilor de vară, mi-au lipsit. Mult de tot. Vom compensa cu toată familia în acest an.
Seara în familie, începe frumos. Așteptăm noul an și ne dorim ca tot ce nu am reușit în cel trecut să le savurăm în anul ce vine. Am învățat în acest an pandemic să o lăsăm mai ușor cu vitezele.
Pentru prima dată aștept cu nerăbdare discursul președintei Republicii Moldova. Când vorbește dna Sandu înțeleg câte am pierdut până acum, dar sunt sigur că le vom compensa. Cred în fiecare cuvânt spus. Un discurs plin de speranță, lucruri pozitive, încurajări, dar și angajamente. Avem șanse mari ca lucrurile să se schimbe. Deja au început să se schimbe. Mesajele de încurajare și angajamente trebuie să spargă gheața. Avem nevoie de cât mai mulți agenți ai schimbării din interiorul instituțiilor și să încurajăm avertizorii de integritate. În așa mod putem schimba multe lucruri și compensa timpul pierdut până acum pentru a determina schimbările necesare.
Vineri
În dimineața de după revelion, mă duc la oficiu. Verific poșta electronică și văd un mesaj cu raportul Curții Supreme de Justiție a SUA. Iau aer îmi piept. Mă gândesc câte pagini ar avea raportul anual de activitate. Nici o opțiune nu este mai mică de 100. Descarc documentul de trei ori să fiu sigur că raportul justiției americane sigur a încăput în ȘAPTE (!) pagini. Citesc. Este posibil ca lucrurile cu adevărat importante să fie menționate, iar în rest – justițiabilii să aprecieze în fiecare zi.
Trebuie să termin ultimele gânduri și să redactez lucrarea pentru cursul de la universitate. Revizuiesc niște surse, pe care le adaug la lucrare. Îmi dau seama că sunt sute de analize referitor la opiniile separate ale judecătorilor în special din SUA și sute de opinii ale judecătorilor din Moldova, care nu sunt explorate. Citesc o lucrare a unui judecător din Moldova și îmi dau seama că opiniile separate totuși au schimbat multe, dar acest efort încă nu a fost pe deplin valorificat și cuantificat. Avem cu ce ne mândri și trebuie să susținem judecătorii să fie mai curajoși și să găsească timpul necesar pentru a le scrie, pentru o justiție mai bun nu pentru o argumentare mai bună a unui apel sau recurs al avocatului sau procurorului 😊. Nu am găsit nicio analiză sau cifră despre opiniile separate sau contribuția crucială a judecătorilor din partea Moldovei la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Nu există deocamdată. În curând, se va desfășura concursul, iar Moldova trebuie să își desemneze candidații. Eu sunt sigur că avem șanse să avem candidați mai buni.
P.S. cu această ocazie soția a aflat ce am făcut și la ce mă mai gândesc.