Linkuri accesibilitate

Ion Iovcev: Socialiștii s-au răfuit nu cu mine, ci cu școala românească din regiunea transnistreană


Ion Iovcev

În regiunea separatistă transnistreană funcţionează opt şcoli cu predare în limba română. Ion Iovcev s-a aflat la conducerea Liceului teoretic „Lucian Blaga” din Tiraspol din anul 1992. El a declarat Europei Libere că s-a dedicat în întregime acestei școli şi spune că istoria acestui liceu este şi istoria Republicii Moldova.

Interviu cu Ion Iovcev
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:17:22 0:00
Link direct

Europa Liberă: După aproape 30 de ani de carieră, Dvs., în calitate de director al Liceului Teoretic „Lucian Blaga”, singura instituție cu predare în limba română în baza grafiei latine acolo, la Tiraspol, ați fost demis în această vară, dar Ministerul Educației a explicat că ați atins vârsta de pensionare. În câteva zile, începe anul școlar, fără Ion Iovcev la cârma acestui liceu. V-ați resemnat?

Ion Iovcev: „Anul acesta e așa, fără Ion Iovcev în instituția al cărei director am fost aproape 30 de ani... (oftează din greu)

Europa Liberă: Pe cine v-ați supărat?

S-au răzbunat, cred, și pentru faptul că nu o dată am spus că președintele Dodon nu este președintele meu...

Ion Iovcev: „Pe nimeni. Nu mă supăr, fiindcă prea bine înțeleg că viața este foarte cruntă... Și cineva s-a supărat, dar rău a făcut... Știm cine s-a supărat și pentru ce, că asta a fost nu cu mult înainte de 11 iulie. S-au răzbunat, cred, și pentru faptul că nu o dată, aici chiar, în interviurile date Valentinei Ursu, am spus că președintele Dodon nu este președintele meu. Și cred că socialiștii s-au răfuit cu mine. Dar s-au răfuit nu cu mine, ci cu liceul „Lucian Blaga”. Liceul nostru, „Lucian Blaga”, a fost și este și va rămâne, un simbol al rezistenței în lupta pentru limbă, pentru identitatea noastră națională.”

Europa Liberă: Amintim că opt școli cu predare în grafia latină activează în prezent în stânga Nistrului. Despre aceste instituții se vorbește că ar fi fost o monedă de schimb pentru autoritățile nerecunoscute din Tiraspol în negocierile cu Chișinăul. În toți acești 30 de ani de independență, acum există certitudinea că nu va mai fi afectată activitatea acestor școli? În altă ordine de idei, se știe că a scăzut dramatic numărul copiilor care învață în aceste instituții. S-ar putea să mai treacă ceva timp, 10-20 de ani, și să se afle că în general nu mai există copii dornici să învețe la aceste școli și atunci problema dispare de la sine. Evident că depopularea acestui teritoriu e și aceasta o problemă, pentru că fenomenul migrației e prezent și dincolo de Nistru.

Ion Iovcev: „Da, la 1 septembrie se împlinesc 30 de ani de la fondarea acestei instituții de învățământ cu predare în limba română și s-a micșorat drastic numărul de elevi. Dacă ne aducem aminte cum creștea numărul copiilor de la an la an, aveam la un moment dat 880 de copii, cum ne-au scos apoi din toate clădirile, de prin toate grădinițele pe care le închiriam în oraș. Vă închipuiți, 880 de copii învățau acolo în trei ture, lecțiile fiind de 30 de minute.”

Europa Liberă: Și acum s-a ajuns la puțin peste 200 de copii.

Ion Iovcev: „Astăzi am ajuns la puțin peste 200, dar trebuie să spunem că lovitura de grație a fost în anul 2004, atunci când instituția a fost luată și distrusă de către separatiștii din Tiraspol.”

Europa Liberă: S-a băgat frică în părinții care aduceau și vroiau să aducă copiii la această instituție.

Noi trebuie să cerem să ne creeze condiții așa cum trebuie să fie într-un liceu contemporan...

Ion Iovcev: „Da, s-a băgat și frica în părinți, însă referitor la întrebarea pe care mi-ați pus-o, despre rolul depopulării, plecarea oamenilor din stânga Nistrului, vreau să spun că pe parcursul primilor ani, aveam foarte multă populație, părinți care erau născuți pe malul drept al Nistrului, dar acum ei au mai îmbătrânit, au mai plecat și spunem că părinții copiilor care vin acum la școala noastră sunt băștinași, adică din Transnistria. Contează și condițiile în care activăm, fiindcă am vorbit cu dl ministru și am spus că nu trebuie numai să cerem condiții ceva mai bune din partea Tiraspolului, noi trebuie să cerem să ne creeze condiții așa cum trebuie să fie într-un liceu contemporan cu toate condițiile: cu laboratoare, cu cantină, cu sală de sport și așa mai departe. Doar se poate de făcut!”

Europa Liberă: Ați făcut vreodată calcule, câți bani ați achitat în contul arendei?

Ion Iovcev: „E foarte ușor de făcut calculul. Să socotim minim 500 de mii pe an, adică jumătate de milion, și noi am plătit nu mai puțin de 15 ani. Adică, în total, în jur de zece milioane, bani din care ai putea să construiește o școală nouă, cu toate comoditățile.”

Europa Liberă: Și banii pe care i-ați plătit pentru arendă au mers în bugetul local?

Ion Iovcev: „Da, au mers în bugetul orașului, dar cine știe unde s-au dus banii aceștia? Că nimeni nu le-a dus contul. Numai într-un an noi am avut posibilitatea ca cei 600 de mii de lei să-i folosim pentru noi și deodată s-a schimbat aspectul acestei clădiri.”

Europa Liberă: Dar autoritățile tiraspolene nu vă ajutau în niciun fel?

Ion Iovcev: „Ne „ajutau” la distrugerea instituției. Nici nu ceream ajutor, doream numai să nu ne încurce, fiindcă această școală era o problemă mare pentru dânșii.”

Europa Liberă: Și acum, odată cu venirea noi puteri, odată cu schimbarea guvernării, credeți că se pot redresa lucrurile, se poate ameliora situația, se poate reveni la normalitate sau iarăși aspectul politic va prevala?

Foarte mult depinde de guvernanții de la Chișinău și de atitudinea lor...

„Desigur că foarte mult depinde de guvernanții de la Chișinău și de atitudinea lor față de aceste instituții de învățământ.”

Europa Liberă: Și ce părere aveți despre atitudinea lor?

Ion Iovcev: „Despre noua guvernare am o părere destul de bună, cu atât mai mult că o cunosc foarte bine pe doamna președinte Maia Sandu. Fiind în colegiul ministerului pe când dumneaei era ministru, știu aportul ei pentru aceste școli, aveam toată susținerea din partea dumneaei. Îl cunosc foarte bine și pe domnul Topală, actualul ministru, el a fost responsabil de evaluare. Președintele, parlamentul și Ministerul Educației știu foarte bine problemele acestea.”

Europa Liberă: Pe dimensiunea învățământului e destul de bine cunoscută situația. Vă întreb dacă cumva schimbarea guvernării ar însemna și o schimbare a opticii politice care ar favoriza climatul bun și pentru aceste instituții de învățământ din stânga Nistrului?

Ion Iovcev: „Știu un lucru: cu cât mai mult cedezi în fața Tiraspolului, cu atât mai mult pierzi; cu cât mai mult le intri în voie, cu atât e mai rău. Deci, trebuie să stai pe poziții. Și acuma s-a schimbat și situația internațională, Tiraspolul nu mai este acum pe cal alb, cum a fost înainte. Cunoașteți poziția Ucrainei față de Transnistria, de regiunea transnistreană, și acuma se poate mult mai bine de influențat asupra Tiraspolului.”

Știu un lucru: cu cât mai mult cedezi în fața Tiraspolului, cu atât mai mult pierzi...

Europa Liberă: Cum?

Ion Iovcev: „Foarte ușor. Aeroportul din Chișinău este unica ieșire a Tiraspolului către Federația Rusă și, afară de aceasta, toată lumea știe că Transnistria, așa numita „rmn”, exportă mai mult de 60-70% în UE. Așa că acum ei nu au niciun interes să aibă probleme și cu școlile noastre, fiindcă sunt monitorizați. Chiar acum toți strigau că se închide școala, dar eu vă spun că nu se mai închide defel, pentru că nu e în favoarea lor. Asta a fost aruncat așa, de Tiraspol, ca să ridice ratingul doamnei care a fost numită în locul meu director interimar, fiindcă lor le convine dânsa. Și am eu niște argumente de ce spun lucrul acesta.”

Europa Liberă: Dar care sunt argumentele?

Ion Iovcev: „Nu vreau eu să le spun public, dar dumneaei le cunoaște. De fapt, au înțeles și guvernanții că problema acestor școli este o problemă politică, că nu este numit oricine în această funcție. Liceul „Lucian Blaga” a fost un simbol și este un simbol. Lovitura din 22 iunie nu mi-a fost dată mie personal, a fost lovită școala românească.”

Europa Liberă: Dar v-ați întoarce?

Ion Iovcev: „Sincer, mie îmi este foarte greu, pentru că este creația mea, mi-am pus acolo sufletul, mi-am pus sănătatea și viața în pericol. Vă spun sincer, aceste două luni mi-a fost foarte foarte greu.”

Mi-am pus acolo sufletul, mi-am pus sănătatea și viața în pericol

Europa Liberă: Dar v-ați resemnat?

Ion Iovcev: „Știți, eu visez noaptea că sunt la școală. Mai mult de o lună și jumătate nu am intrat în incinta liceului, fiindcă mă îmbolnăvesc. Cum credeți Dvs., nu mi-au permis măcar să semnez diplomele de BAC. Dar cel mai tare m-a durut și mă doare încă faptul că anul acesta se împlinesc 30 de ani de activitate ai acestei școli și am vrut să fac un eveniment aniversar. Nu e ceea ce a spus Pogolșa, că nici nu mi se dă limba s-o numesc ministru, când a fost în colectiv. Ea a putut să se ducă în Tiraspol liber și eu nu înțeleg cum, pentru că să treacă un ministru în partea aceea e o problemă. Ea s-a dus acolo, s-a întâlnit cu colectivul, le-a promis marea și sarea și le-a spus: „Da nu mai faceți atâtea probleme. Dați-i o medalie directorului și gata. Ce sărbătoare e asta, 30 de ani? E ca o zi de naștere, ați băut un pahar de vin și se termină sărbătoarea.” Ea nu înțelege că aceștia sunt 30 de ani în centrul Tiraspolului, în inima separatismului! Noi făceam școală românească și o făceam la nivel național! Am vrut să chem personalități, să demonstrăm că în Tiraspol este Republica Moldova, dar n-a fost să fie.”

Ea nu înțelege că aceștia sunt 30 de ani în centrul Tiraspolului, în inima separatismului!...

Europa Liberă: Odată cu schimbarea puterii, se apropie și ziua când ar putea să fie pus pe masă și un proiect de reglementare transnistreană?

Ion Iovcev: „Eu nu cred că va fi repede reglementarea aceasta transnistreană. Poate noua guvernare va avea o altă atitudine. Din toți lucrătorii de la biroul de reintegrare, patru au cetățenia Federației Ruse, printre care și prim-viceprim-ministrul Olga Cebotari, și 4-5 au cetățenia Transnistriei. Și noi apărăm interesele Republicii Moldova în Transnistria?! Ce fel de reintegrare?! Nici Biroul pentru Reintegrare nu era interesat să aibă loc această reintegrare, că rămâneau fără lucru! Reintegrarea trebuie făcută, dar nu cu orice preț, nu așa cum vrea Federația Rusă, federalizarea.”

Europa Liberă: Dvs. cred că ați reținut declarațiile pe care le-a făcut emisarul Kremlinului, Dmitri Kozak, venind în vizită la Chișinău. El a spus că autoritățile Republicii Moldova și cu cele de la Tiraspol ar trebui să convină asupra unei reglementări.

Ion Iovcev: „Ba mai mult, dl emisar a spus că acestea sunt problemele interne ale Republicii Moldova, nu ale Rusiei. Oare de ce vorbește ce nu este corect? N-ar fi avut interese Rusia dacă n-ar fi fost Armata a 14-a acolo. Dacă n-ar fi fost forțele rusești, n-ar fi existat aceste probleme. Reglementare numai cu ajutorul Rusiei noi nu vom avea! Până când această zonă nu va fi recunoscută ca zonă de ocupație, ocupată de Federația Rusă. Și consider că forțele de menținere a păcii ar trebui să fie schimbate cu un contingent din partea ONU, e vorba de un contingent civil.”

Reintegrarea trebuie făcută, dar nu cu orice preț

Europa Liberă: Și lucrul acesta ar schimba dramatic situația, brusc?

Ion Iovcev: „Schimbarea va avea loc atunci când nivelul de trai în partea dreaptă a Nistrului va crește, când, într-adevăr, lupta pe care a început-o dna președinte împreună cu parlamentul și acum și guvernul împotriva corupției, când miliardele vor merge nu în buzunarul cuiva, dar în infrastructură, va crește nivelul de viață, salariile vor crește, pensiile, atunci și partea transnistreană, oamenii de acolo, eu îi cunosc foarte bine... De bine nu fuge nimeni. Acolo învățătorii, profesorii au salarii mult mai mici decât salariile profesorilor din partea asta.”

De bine nu fuge nimeni...

Europa Liberă: Da, dar vedeți că localnicii de acolo, participând la scrutinele care au loc, ei acordă vot de încredere pentru cei care ajung să reprezinte autoritățile de acolo.

Ion Iovcev: „Dna Valentina, dacă oamenii de acolo, din partea stângă a Nistrului, ar auzi ce vorbiți Dvs., dacă ar avea acces la presa liberă de aici, la mai multe surse de informare, poate s-ar mai gândi. Dar dacă ei, zi și noapte, primesc una și aceeași informație, potrivit căreia ei sunt cei mai fericiți și în jur toți trăiesc rău... Dar cine a rămas în Transnistria? Marea majoritate a tineretului a plecat și au rămas oamenii în vârstă, care nu că nu au fost în Europa, dar sunt mulți care nu știu de Chișinău. Așa că oamenii... nu știți cum votează? Le dau câte 20 de dolari, sau în ruble transnistrene, sau în lei moldovenești, și atunci ei îl votează și pe dracu!”

Europa Liberă: Dar Dvs., pentru că sunteți acolo, la Tiraspol, locuința vi-i la câțiva kilometri de Tiraspol, ce înțelegeți de la oamenii cu care discutați, de la localnici? Că exporturile în marea lor majoritate sunt pe piața UE; că cei din Occident vor să le facă bine, inclusiv celor din stânga Nistrului, dar că dușmanul cel mai mare vine tot din stânga Nistrului?

Ion Iovcev: „Acesta e un paradox pe care eu tot cu greu mi-l explic. Vă dau un exemplu, în satul Caragaș, în care locuiesc eu, bunăoară, a fost reparată casa de cultură. Cu bani europeni. Și când s-a dat în exploatare, am rămas că a venit conducerea din Tiraspol, din raionul Slobozia, dar nu le-au permis să vină acestora care le-au dat bani din fondurile europene.”

Europa Liberă: Cum adică? Cui nu au permis?

Ion Iovcev: „Din Chișinău poate a venit cineva, dar oamenii știu că banii sunt din Tiraspol. Clar că se schimbă și mentalitatea oamenilor de acolo. Chiar populația rusească din Tiraspol, cei care au copii de vârstă școlară, liceală, chiar își iau copii din școlile rusești și-i dau în școala noastră sau în alte școli cu predare în română, fiindcă înțeleg că viitorul copiilor lor e altul, că va avea diplomă de BAC recunoscută. Dar cel mai dureros e că moldovenii noștri, moldovenii din satele din stânga Nistrului, învață în limba moldovenească cu grafia chirilică, dar marea majoritate învață în limba rusă. În satul în care locuiesc eu, Caragaș, pe timpuri erau vreo 800 de copii, dintre care 500 învățau în limba română, acum dacă mai sunt vreo 20. În sat copii de vârstă mică și preșcolarii nu-i auzi să vorbească în limba română, toți vorbesc rusește.”

Cel mai dureros e că moldovenii din satele din stânga Nistrului învață în grafia chirilică

Europa Liberă: Atât de tare s-a rusificat zona de acolo...

Ion Iovcev: „De asta și spuneam că aceste școli trebuie nu numai de păstrat, dar să fie niște condiții atrăgătoare și ar veni foarte mulți copii. Noi prin asta salvăm multă lume. Dar ce a rămas important acolo pentru Republica Moldova acolo, sunt aceste organizații care sunt ale noastre.”

Europa Liberă: Aceste instituții de învățământ.

Ion Iovcev: „Da, aceste opt instituții. De fapt, deja știți, una a rămas numai pe hârtie.”

Europa Liberă: Vă referiți la ...

Ion Iovcev: „La școala-internat din Tighina. Trebuie de schimbat atitudinea și eu cred că ar trebui de creat condiții foarte bune pentru aceste școli, pentru că prin școli se poate multe de făcut, foarte mult, se poate de schimbat mult.”

Europa Liberă: Inclusiv apropierea soluționării conflictului transnistrean?

Ion Iovcev: „De la acel conflict au trecut 30 de ani, copiii care aveau atunci 10 ani, acum au 40. Avem cu totul altă lume, altă gândire. Nici nu ne-am dat seama când au trecut 30 de ani. Nici nu pot să vă explic cât mi-e de dureros. Și nu atât pentru mine, cât pentru ideea noastră națională.”

Nici nu pot să vă explic cât mi-e de dureros...

Europa Liberă: Nu ați răspuns dacă ați vrea să vă întoarceți.

Ion Iovcev: „Și dacă răspund, asta ce schimbă? Ce schimbă? (râde cu amărăciune)”

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG