Născut la 1 noiembrie 1949 în satul Andrusul de Jos, raionul Cahul. A făcut studii la Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți, filologie. După facultate a activat că profesor de limba și literatură română în școală din satul natal. Doi ani a fost lector la Universitatea din Bălți, după care s-a întors profesor la școală din sat. A fost și corespondent la ziarul raional din Cahul. De zece ani este pensionar, invalid de gradul doi.
Luni
Un strat subțire de zăpadă s-a așternut peste noapte, Pe covorașul de nea sunt urmele lui Țigănuș, cățelul nostru și ale pisicii Liza.
Ies afară și admir butucii de viță de vie din față casei pe care am reușit să-i curăț în ajun. Mă bucur că la ai mei 72 ani mai sunt în putere să fac acest lucru pentru că am urcat la o înălțime de aproximativ patru metri. Pământul respiră a mare speranța sub neaua argintie.
După Sfântul Ioan, Botezătorul s-a încheiat șirul lung și obositor al sărbătorilor de iarnă. Nu sunt nostalgic, nu mă gândesc la perioada de pe timpul URSS, dar îmi amintesc de părinți și rude. Pe vremuri vecinii noștri începeau curățatul viilor devreme. Oamenii Iucrau cântând vechi melodii populare. Le cunoșteam perfect și știu și cine le fredona pentru că îl admirăm pe badea Petru Mocanu, badea Ion Neagu, din dreapta lui badea Ion Raru și al lui badea Toader Filote din stânga noastră, a tatălui mei Vasile Raru. Recunoșteam vocile lor dintr-o mie... Și, Doamne, ce frumos se cânta pe-atunci!
După ce s-au petrecut tații, preocupările lor primăvăratice le-au preluat mamele, rămase văduve. Cu toate necazurile, ele promovau cu demnitate tradiția seculară.
Timpurile s-au schimbat, am petrecut și mamele în lumea celor drepți, dar pământul tot așteaptă osteneală mâinilor că să te răsplătească cu dărnicie. Tinerii moștenitori „au dat de greu", lăsând harmanele pârloaga și au luat calea pribegiei după câștiguri mari și mai ușoare.
Eu cu soția mea Valentina, după ce am fost o viață pedagogi, acum la bătrânețe, am dat-o pe agricultură că-i păcat să lași averea părintească de izbeliște. Nu e ușor pentru că eu am suportat trei intervenții la inimă și ea a avut cinci intervenții chirurgicale. Dar nu ne dăm bătuți.
Iată că s-a arătat puțîn soarele și ne-a ridicat dispoziția. Ascult "Radio Plai", făcând curățenie în curte. Dacă timpul se va mai încălzi, voi pregăți seră pentru a pune rasada de primăvară. Rareori cumpăr legume de la magazine pentru că prefer să mănânc zarzavaturile din grădina mea.
Mâine va fi o altă zi, pentru azi mulțumesc Domnului, că m-a ajutat să petrec atâtea ore afară.
Marți
Mă trezesc ca de obicei primul, pentru că primul plec la culcare. Mereu mă apucă nostalgia că am rămas doar noi, în doi cu nevasta. Fiindcă ea adoarme foarte târziu, eu mă strădui să umblu în vârful degetelor ca să n-o deranjez.
Pe vremuri cè frumos și bine mai era! Toți cinci din familie eram în alertă, pentru că am fost (în virtutea serviciului) oameni ai minutei și ai secundei. Trebuia să fim la ora exactă la muncă. Cea mai mare salvare era mama, Dumnezeu s-o odihnească, care ne alinta dimineață cu hulubași calzi ori pampuște (dacă cocea pâine). (Pampuste - un fel de pateuri cu brânză). Și totuși, de foarte multe ori îmi rămânea ceașcă cu ceai sau cafea nebăută pe pragul casei... dar acestea-s amintiri…
Astăzi urmărim cu indignare unele reportaje televizate despre pomeni electorale din banii publici la Orhei... Să vezi și să nu crezi, politica culiocarilor atât de mult s-a înrădăcinat în Moldova, că e mai spurcată decât lepra.
Am fost și eu candidat în deputați pentru parlamentul Republicii Moldova acum 20 de ani. Atunci simpatizăm Partidul “Jos Mafia” (președinte Veaceslav Untilă) dar nu am văzut în tot județul Cahul atâtea torbe cu"pomeni electorale ".
Ce-i drept scopul domnului Untila a fost să-l lansăm în politică. După alegeri el ne-a părăsit ca pe niște pui de cuc. Astăzi știm unde este și ce afaceri are. Cine nu cunoaște, el conduce ANRE. Poate-i va veni și lui „rândul la apel". Sperăm.
Ies din casă și dau de un scăunel din lemn, vopsit albastru. Are peste 30 de ani. Când îl văd, mi se taie răsuflarea și mi se închid ochii, de parcă m-ar supără lumina zilei. Lacrimile curg siroae. E scăunelul meșterit de mezinul nostru, Radu, la orele de muncă, la școală.
Radu a decedat în toamna lui 2017, aflându-se ultima zi la muncă pe un șantier de construcție. Suntem foarte îndurerați că n-am aflat nici până azi cauza accidentului de muncă. Greu de crezut. Ambasada și ministerul de externe nu s-au implicat să ne ajute în aflarea adevărului.
Ascult radioul, care iarnă și vara stă afară pe pervazul unui geam. E un reportaj cu Valeria, fiica lui Victor Drumi, fostul actor al teatrului „V. Alecsandri", care nu demult a decedat. A fost bunul nostru coleg de facultate. Parcă-l văd și acum, un băiat cu ochii ca măslina și părul negru cârlionțat. Blând, jovial, cu mustăcioară scurtă, umplea firea cu spiritul său mucalit.
Îmi starule în memorie alți colegi din tinerețe și studenție de neuitat, care astăzi nu mai sunt: Victor Cheibas din Satul Nou, Reni, Haralambie Dilion, poetul de Hiliuți, Făleșți. Azi mai am legături strânse cu familia lui Eremia Zbarciog de la Horodiste, Rășcani. Împărtășim aceiași durere. Dânșii l-au pierdut pe fiul Dan la doar 36 de ani, răpus de Covid-19.
Despre alți colegi de care ne-am despărțit în 1971 nu mai cunosc nimic, cu părere de rău. Cine știe, poate mulți nu mai sunt în viață. Cât să uit, o mai am la Zărneșți, Cahul, pe o colegă, Aculina Aparece, care a gustat din amarul deportărilor, o bună profesoară de limba română.
Ca să nu cad pradă amintirilor, aș vrea să finalizez cu o strofă dintr-o poezie a regretatului poet Petru Zadnipru:
Vremea trece și ne trecem
Cum trec toate pe pământ,
Și pe lângă toate trecem,
Observându-le pe rând,
Însă fie spus în treacăt,
Relele ce s-au trecut,
Nici prin cap să nu ne treacă,
Să le trecem la trecut"
Miercuri
Soția Valentina e în febra pregătirilor pentru plecarea în Italia. Acolo o așteaptă nepoțelele Dana Dănuța și Ariana (ambele sunt fiicele răposatului fiu Radu). Am fost programat să plec la oraș pentru a face diverse cumpărături. Pentru familia fiului Dorin, am comandat brânză dulce, ouă, dar o să punem și merinde din gospodăria noastră. Preferăm să ne ducem încărcați la cei dragi aflați peste hotare, că ei duc dorul mâncărurilor de acasă.
Bunicii la toți trimit cu mare dragoste ce pot.Dorin și Tania au 4 copii. Dan-20 ani, Arina-14, Camelia -12 și Teodoru-6 ani.
A nins puțin și frumos, dar vorba omului:„Ninge, plouă-drumul nu stă. Urc în mașină, îmi fac semnul crucii și plec la Cahul. Ajung la banca agricolă,(unde mai depozităm bani când ne fac feciorii cadouri) și prind rând pentru a retrage o sumă pentru a asalta prăvăliile.
Mai întâi intrăm în „Librarius", cumpărăm nepoțicăi Evelina din Belgia cartea „Isadora Moon merge cu cortul” de Haret Muncaster.
Pentru nepoatele din Italia dicționar și alte cărți pentru fetițe, jucării, dulciuri.
Nepotul Nicușor din Belgia face majoratul la 9 februarie și pregătim coletul. Despre surpriză nu știe nimeni...Ne face o mare plăcere să le gătim ce avem la noi în Moldova mai bun.
Dealu-i mare, dealu-i mare - mai coboară-te la vale
Așteptând rândul, respectând distanța, mă salută o prietenă din Crihana Veche, Alexandra Bunghez. N-o văzusem de vreo 15 ani. Cum mai zboară timpul! Mă întreba de sănătate, ca să-mi spună că și ea a suportat două operații la inimă ca și mine, jeluindu-se că tot se sufocă. „Cum am fost, nu vom mai fi "- mă gândeam să-i spun, dar n-am îndrăznit s-o amărăsc.„Dealu-i mare, dealu-i mare - mai coboară-te la vale", vorba cântecului popular.
Pe la amiază poposim la un centru medical în incinta policlinicii Cahul și zăbovim o oră pentru a dobândi soției un test pentru Covid 19 la prețul de 450 lei. Slavă Domnului, nu mai costă 800 lei. Ne-am mai vânzolit în niște centre comerciale și, când facem o evaluare a cheltuielilor, constatăm că din 2500 lei am rămas doar cu mărunțiș, care, cu chiu cu vai, ne-ar ajunge doar să achităm pentru energia electrică -287 lei. La începutul carierei mele pedagogice, în 1971 - 2500 ruble era toată simbria mea pentru un an de muncă.
Venind acasă, găsim soba încă caldă, bună sobă. Am construit-o din teracotă românească, cumpărată de la Roman. Când am adus-o de la Galați, în iulie 1999, la trecerea vamei de la Giurgiulesti, angajații din partea cealaltă a Prutului, mi-au căutat motive că nu se poate de scos din țară asemenea marfă.
După mici dispute, le-am spus celor de la vama răspicat: „Domnilor, pentru limba română și alfabetul latin m-am culcat în fața tancurilor sovietice, lângă spitalul "Toma Ciorbă "din Chișinău în anul 1989. Și acum pentru niște argilă arsă sunteți în stare să mă arestați ". Și ce credeți? Nu mi-au mai luat nici cei 22$ ceruți, ci mi-au urat „drum bun cu sănătate!".
După ce am trecut Prutul cu autobuzul cu marfă procurată, vameșii noștri basarabeni s-au pus pieptiș, cerându-mi 640 ruble, drept plată ca vamă, ceea ce era aproximativ egal cu costul materialelor unei sobe. Am plătit atunci suma cerută și, înjurându-i în suflet, târziu de tot am ajuns acasă. V-am spus povestea cu soba pentru că au trecut 23 de ani, dar ea ne mai încălzește. Ultimii doi ani am lăsat-o să se odihnească, că, da...am dat-o și noi pe gaz, după ce ne-am zbătut în birocrația moștenită de la sovietici timp de 16 ani, până am aprins flacăra albastră în casă noastră. Dar asta e altă poveste. Acum, când costul la gaze s-a ridicat cu nemiluita și nu ne ține buzunarul, ne lipim cu recunoștință de vechea sobă moldo-românească pentru a ne încălzi mădularele bătrâneșți.
Joi
Cine a reaprins lumina în Moldova?
Mă trezesc cu mult până la ziuă. Lumina stradală bate direct în geam. Ce minunăție! Îmi amintesc de articolul scriitorului Ion Druță de acu vreo 30 de ani -„Cine a stins lumina în Moldova?", iar astăzi mă întreb - „Cine a reaprins lumina în Moldova?". Satul se scaldă noaptea în iluminarea stradală. În comună noastră lumina electrică a apărut în 1957. Atunci fiecare gospodărie avea doar câte un bec electric și mama îl instalase la războiul de țesut pe izvodul de unde culegea miraculoasele „ochiuri".
Dimineață am servit cafeaua aromată cu soția și am plecat la Cahul după rezultatul testului Covid 19. Acasă era totul pregătit pentru a pleca la Chișinău, la feciorul Dorin, pentru că peste o zi, adică vineri, soția trebuia să zboare în Italia. Am intrat la "Med -Start", de unde fără întârziere am primit fișa cu rezultatele analizelor (PCR) și, bombă...În test scrie pozitiv. Bilet Avia cumpărat, dispoziție de plecare peste hotare, dar totul s-a ruinat într-o secundă. Ni s-a recomandat că soție să fie izolată pentru 10 zile. Na-ți-o bună. A administrat trei doze de vaccin, nici tu tuse, nici febră, nici rinoree-pe cine și ce să mai crezi? Venind acasă, am găsit „Ziarul de gardă" în cutia poștală, de care foarte mult m-am bucurat. L-am răsfoit din mers, citesc titlurile de pe pagini.
Văd imaginea Nataliei Gavrilița (bravo!), mai jos fotografiile ultimilor 10 procurori generali, dintre care doar unul a domnit 9 ani, Dumitru Postovan, ceilalți au încălzit fotoliul moale de procuror numai câte 3-4 ani. Și vă imaginați, ce mare treabă au făcut. Asta este istoria justiției noastre timp de 30 de ani.
Soția nu s-a descurajat că are testul pozitiv, ea e optimistă și spune că peste 10 zile va reuși să-și vadă nepoatele din Italia.
Prim-ministra Natalia Gavrilița a spus că în eventualitatea în care ar urma să fie majorat tariful la gaze, de la 11 lei în prezent la 15,6 lei, cât a solicitat Moldova-Gaz, guvernul va majora volumul de compensații, astfel încât primii 150 de metri cubi de gaze să rămână la același preț pentru consumatori. Tot ce va depăși această cotă va fi achitat la noul tarif. Această schemă va funcționa pentru lunile februarie și martie, a dat asigurări șefa guvernului. Apreciem eforturile guvernării noastre. Sunt vești bune, pline de încredere și speranță. Mult mai îngrijorător este faptul că 100.000 soldați ruși au fost dislocați în 3 regiuni ale Ucrainei. Sperăm că Bunul Dumnezeu le va da înțelepciune autorităților ruse și le va opri de la escaladări militare. Ce poate fi mai de preț decât pacea? Căci părințîi noștri, când închinau un pahar cu vin spuneau o rugăciune „Dă, Doamne, pace, ploaie și roadă”.
Vineri
Ascult știrile la radio. Știri despre situația social-politică din țară. Mai suntem informați că s-au scumpit benzina, motorina și gazul. Taximetriștii cer majorări de prețuri pentru călătoriile prin oraș. Autoritățile moldovene propun Rusiei (a câta oară) retragerea trupelor militare din stânga Nistrului. Iar Rusia cere garanții de securitate din partea Occidentului în schimbul detensionării situației de la granița cu Ucraina, unde a concentrat peste 100.000 de soldați și echipament militar. Trist de tot.
S-au împlinit 5 ani de la trecerea în eternitate a marelui artist și om de cultură Ion Ungureanu - omul care a ridicat sus detot ideea românismului și a mobilizat moldovenii la lupta pentru eliberarea națională.
În zare aud huruind motoare: oamenii defrișează o plantație de vie, podgorie încă de pe timpul sovietic. Este un prilej bun pentru ca sătenii să se asigure cu lemn pentru foc pentru un an sau chiar doi.
După amiază ne ocupăm în casă cu lucruri de rutină: încălzim soba-prietenă, gătim sarmale și plăcinte. Sperăm la zile frumoase și timpuri mai prielnice. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu.