Născut la 16 iulie 1991 în Cahul. Are studii liceale incomplete și activează în domeniul logisticii în calitate de șofer pe camion. De 13 ani munceşte în străinătate, ultimii nouă în Belgia.
Luni
Trezindu-mă la ora 5:30, încerc să rasfoiesc prin cartea lui Denis Roșca „Cartea de Aur a Basarabiei și Republicii Moldova”, este un motiv de a continua să lupt pentru ceea ce mi-am pus ca scop cu cinci ani jumătate în urmă.
Unul dintre prietenii de la Chișinău îmi trimite un link în care apare investigația făcută de echipa „Cutiei Negre+” prezentată de Mariana Rață în care apare alte noi detalii despre renumitul caz „Furtul Miliardului”, în care jurnaliștii de investigație constată că omul care se presupunea că s-ar fi sinucis, de fapt este viu și nevătămat și își desfășoară activitatea într-o companie bine-mersi. Concluzia fiind una foarte simplă: „Moldova-Țara Minunilor”
Dar cumva îmi liniștesc conștiința cu următorul gând: tot ce se face, se face spre bine. Până la urmă, din toate aceste cazuri noi cu toții avem doar de învățat niște lecții de viață.
Toata ziua am muncit cu spor. Foarte rapid se face ora serii și mă îndrept spre casă. În drum sun prietenii foarte apropiați pentru a mă asigura că ei sunt bine.
Îmi deschid laptop-ul și încerc să studiez lecțiile gratuite oferite de compania IBM despre inteligența artificială, mizând pe faptul că pe aceste cunoștințe se va pune bazele omenirii în viitorul apropiat, iar politicul la nivel mondial pur și simplu se modelează după mințile luminate.
Înainte de culcare îmi pun muzică clasică pentru a-mi odihni creierul care și astăzi a făcut un efort de a învăța câte ceva.
Marți
Cu buna dimineață trezit la 4:25, mă îndemn să merg la alergat, dar fiind prea epuizat de ziua de ieri, am decis să mai savurez o oră de somn și totuși să mă trezesc la fel ca luni.
Fac puțină gimnastică și încerc să-mi întind puțin mușchii pentru a-mi pregăti corpul pentru miercuri la alergarea de dimineață.
Ajuns la muncă constat că azi voi avea o zi mai specială, dar repejor merg în birou și îmi modific agenda exact așa cum mi-o doresc eu.
În pauza de masă urmăresc în reluare emisiunea „Cutia Neagră” prezentată de Mariana Rață, invitat fiind Mihai Ghimpu, înțeleg cât îi de mare „rânza moldovenească”. Trist. Sper foarte mult ca țara care m-a făcut om nu-și va mai permite astfel de greșeli pe viitor.
În drum spre casă, hotărăsc să trec pe la tata pentru a mai discuta și de lua sfaturi pentru viitor. Repejor prind unele idei și mă gândesc la noi oportunități.
Ajuns aproape de casă, hotărăsc să intru la un magazin alimentar pentru a cumpara „Ryajinka” ca să nu uit de copilărie.
Stând confortabil și privind emisiunea Nataliei Morari îl zăresc ca invitat pe V. Platon. Raiderul Nr.1 în fosta URSS. Iar între timp, la Budești un nou atac raider la o fabrică de conserve cu mascați tare dubioși (pază de securitate). Vasile Costiuc încearcă să arate printr-un live pe Facebook la peste 8000 de vizitatori, iar polițiștii care au venit la chemarea proprietarilor acestei fabrici de conserve, stau și se fac că acționează precum spune „legea”, ascunzându-se în mașina lor de serviciu. Urmăresc și înțeleg cât de impotente au ajuns instituțiile statului pe care le-a lăsat ca moștenire Vladimir Nicolaevici, iar criminalii își fac justiție la emisiunea Nataliei Morari. Am o întrebare: de unde Platon a avut toți acești bani despre care-i povestește Nataliei Morari că i-ar fi investit la compania de asigurări MOLDASIG. Domnule Stoianoglo, cu tot respectul față de profesionalismul despre care am auzit doar de la politicieni, vă invit să clarificați cum este posibil ca Raider-ul Nr.1 pe tot URSS-ul continuă să acționeze exact cum a acționat până a fi întemnițat de regimul lui Plahotniuc. Tare mă tem ca peste ceva ani, cetățenii noștri vor plânge dupa proxenetul Vlad Plahotniuc. Dar din nou înțeleg că toate astea ne sunt prezentate pentru a învăța ceva lecții de viață. Ce am învățat eu, privind din nou o nedreptate la mine în țară.
Unica șansă care ne poate schimba ziua de mâine, iar unicul lucru care ne mai poate salva ca națiune și ca popor este să investim în noile generații, și anume în calitatea învățământului și nu în cantitate.
Miercuri
O nouă zi, o nouă provocare pentru mine. Astăzi am o zi mai încărcată. Trebuie să merg să-l ajut pe un conațional de-al nostru care a emigrat cu doar două luni în urmă în comunitatea noastră din Bruxelles. Am vorbit și cu patronul meu pentru a împrumuta pe câteva ore camionul pe diseară. În drum spre Gent (orașul în care îmi desfășor activitatea zilnică de livrări de mai bine de trei ani) îmi vine în gând o idee de proiect pe care îl pot materializa doar cu noua generație. Pun la cale două scenarii după care să acționez. Și uite așa la un moment dat realizez că deja-i ora 13:30 și ajung la ultimul client căruia am să-i livrez șase paleți cu cărți noi.
Intuind că vine din zona estică a Europei, îl întreb ce limbi cunoaște în afară de limba neerlandeză(olandeză), iar el îmi răspunde: engleză, rusă și puțină spaniolă. Imediat încep să-i zâmbesc și inițiez dialogul în rusă spunându-i că am să-i livrez șase paleți cu cărți noi. El îmi mulțumește, iar între timp îmi îndrept privirea spre dispozitivul cu care lucrăm(Scanner) că pe domn îl cheamă Pavel Romanov. Mirat și plăcut surprins în același timp realizez că-mi este foarte cunoscută această familie, și încep a-mi aminti de familia țarului Nicolai l. Mă întreabă de unde cunosc limba rusă și de unde am venit în Belgia? I-am răspuns mândru că vin din Moldova și la noi limba rusă e a doua limbă care o folosim aproape zilnic. Și încercam să-i ofer un exemplu similar cu realitățile din Belgia, unde oficial se vorbește două limbi(franceza și neerlandeza). El, cu un zâmbet binevoitor exclamă, te înțeleg ce vrei să spui. Imediat în gând îmi vine ideea să-l întreb de unde este totuși...
Iar el îmi raspunde că din Sankt-Peterburg și se află în Regatul Belgian de mai bine de 25 ani. Între timp, deschide poarta depozitului din spatele casei, iar acolo se afla un cosmos de cărți, priveam acel depozit precum priveam cerul înstelat. El îmi arată unde să-i aranjez paleții greoi, la care eu îmi suflec mâinicile și mă apuc de treabă. După ce descarc paleții grei, îmi urează o zi cât mai bună și urcând la volan, deja îmi planific să mă pun în pauză pentru a vedea în reluare ceea ce a mai declarat V. Platon în emisiunea „Politica” a Nataliei Morari. Pe la minutul 24, înțeleg că nu mai înțeleg nimic ce vrea Morari de la Platon, iar Platon începe o altă strategie de denunțuri care de fapt din nou încearcă să folosească tehnici de manipulare, și anume victimizarea, dezgustător…
Și astfel ajung la o concluzie, încă trebuie să ne dezvoltăm multe calități care nu au reușit părinții noștri să ni le explice la timpul potrivit. Înțeleg că suntem o țară tânără, înțeleg și faptul că țara mea a trecut printr-un sistem în care frica și minciuna erau la baza sistemului sovietic. Și mai înțeleg că generația noastră este acea șansă care mai poate schimba ceva în Moldova.
Între timp se face seara, iar eu trebuie să merg să-mi ajut noul meu prieten. Ajung acasă, obosit, dar înainte de culcare înțeleg că de fapt tot ce se face, se face spre bine, iar noi cu toții ne aflăm acolo unde trebuie să fim.
Joi
Este 4:50. Mă trezesc liniștit și mă pregătesc pentru un nou început de provocări. Fac patruzeci de flotări și îmi întind mușchii brațelor.
Deschid cartea „1984” și încerc să găsesc un răspuns logic, și anume unde greșește omenirea atunci când iese pe ușa casei?
După ce am găsit un răspuns logic, încep să-mi pregătesc laptop-ul în geantă pentru ca în pauza de masă să continui cursurile gratuite oferite de IBM și să încerc să înțeleg formuli elementare de programare.
Pornit spre serviciu, intru pe Facebook și observ o postare a unui prieten scriind că Republica Moldova bate din nou recordul la infectări. 1691 cetățeni infectați cu Covid-19.
Îndurerat și pus pe gânduri la ce se întâmplă la mine în țară, încerc să înțeleg unde anume au greșit părinții și bunicii noștri sau chiar eu, de astăzi avem în funcții cu răspundere înaltă oameni într-atât de incompetenți, care pe lângă faptul că sunt iresponsabili mai sunt și impotenți.
Și dintr-o dată începe să-mi treacă prin amintiri copilăria din Moldova, mersul la școală, mersul la bunici, sărbătorile în sânul familiei, mersul cu tata de mânuță cutreierând tot sudul Moldovei și totuși nu înțeleg unde am greșit cu toții, deoarece în anii când eram copil, eu priveam matur și înțelegeam foarte bine realitățile din acea perioadă, deși fizic păream un copil. Poate cineva îmi dă un răspuns!?
Deseori atunci când îmi pun întrebări, eu am capriciul și ambiția de a găsi un răspuns, indiferent cât de naiv și copilărească ar părea întrebarea, eu sunt în căutare răspunsului, iar ca rezultat, astăzi sunt acolo unde merit să fiu într-adevăr. Mă mândresc cu asta? Desigur, deoarece toate pe care le-am făcut, au fost făcute cu intenții bune și cu conștiința împăcată. E posibil oameni buni.
Ajuns la muncă, îmi salut colegii și încerc să-mi concentrez atenția la volumul de lucru care trebuie să-l îndeplinesc.
Între timp, mă sună un foarte bun prieten care mă întreabă cum sunt și dacă sunt bine. Uneori aceste apeluri sunt ca apa cristalină băută dintr-un început de râu. Îmi pun căștile în urechi și ascult Hans Zimmer. Nici nu observ, că deja a trecut o oră jumate și aproape sunt pregătit să plec la livrări.
Îmi salut colegii și le urez o zi cât mai liniștită și pornesc la drum și, ca de obicei, deschid știrile din țară.
Cu o bună dispoziție îmi finalizez toate comenzile și merg la pauză și din deprindere pun știrile din R.Moldova. Aflu că, după intervențiile lui Platon în public, lumea nu mai înțelege cine este procurorul general, iar imediat următoarea știre aflu că domnul Stoianoglo este chemat la audieri în Parlament referitor la frauda bancară iar dumnealui declară că nu le va da „muniție” și vor duce investigația până la capăt. Interesant, când și cine va fi tras la răspundere pentru crimele comise împotriva poporului moldovean și nu numai.
Tot din știri mai aflu că în Parlament astăzi au aprobat că „Judecătorii și procurorii din cauza cărora Republica Moldova a fost condamnată la CtEDO vor fi trași la răspundere” citat încheiat.
Din nou mă întreb, cum va fi aplicată legea de către autoritățile statului în raport cu adevărații inculpați care se fac vinovați pentru deciziile luate arbitrar? Din cele trei știri mi-au apărut și mai multe întrebări și încetez să le mai citesc.
Și din nou ajung la concluzia că totul pornește de la ce am văzut acasă. Știu, e prea simplu felul cum încerc să-mi găsesc singur răspunsurile, dar deseori găsesc și argumentul potrivit. Și eu sunt sigur că o bună parte din voi înțelegeți ce vreau să spun.
Seara ajung acasă și îmi fac un ceai călduț din ierburi strânse din Moldova și miere de albini de la Chișinău, eu astfel încerc să nu pierd contactul cu țara mea dragă.
Vineri
Mă trezesc obosit la 6:00 și înțeleg că nu mai reușesc azi să am grijă de corpul meu. Mă pornesc la drum și între timp îmi aduc aminte să-l sun pe tata ca să-l întreb de sănătate...chiar dacă locuim separat la o distanță de cinci kilometri.
Simt pe glasul lui că totul este bine și cumva îmi îmbărbătez un pic starea pentru a fi și astăzi într-o formă bună la serviciu, deoarece datoria înseamnă în primul rând responsabilitate.
De îndată ce am ajuns la serviciu cu trenul, intru în birou pentru a-mi planifica ziua de lucru și dintr-o dată mă gândesc la cât de bine s-ar putea aplica modelul companiei DHL în țara mea, dar imediat înțeleg că trebuie să am răbdare și într-o zi voi ajunge să-mi folosesc acasă cunoștințele care le acumulez la această companie de top la nivel mondial și imi contiunui să-mi îndeplinesc datoria.
Foarte rapid cumva îmi încarc marfa și plec la drum, iar între timp mă sună un prieten din SUA și după câteva replici începe să-mi povestească viziunea lui despre situația din R. Moldova, el fiind cetățean român născut în România. Întodeauna am ascultat cu mare atenție ceea ce spune acest prieten, deoarece are o capacitate de analiză care mă surprinde plăcut.
Vorbește clar, argumentat și foarte explicit despre fiecare concluzie și scenariu. Înțeleg că din nou are dreptate și că tot ceea ce citesc prin presa moldovenească este doar un show pentru a spăla ochii și urechile cetățenilor. Și din nou încep să înțeleg că, de fapt, toate aceste jocuri se fac doar pentru că poporul nostru încă nu are capacitatea educațională și intelectuală pentru a deconspira toate aceste strategii care se fac în spatele cortinei...dar poate nici nu trebuie, doar că de la toate astea impactul împotriva poporului sunt devastatoare din punct de vedere social, intelectual și vizionar.
Și din nou încep să mă întreb, care sunt următoarele scenarii și cum putem stopa metodele acestor măscărici?
E simplu, dar în același timp și complicat, răbdare și conștiință, multă muncă și investirea timpului și resurselor în noile generații. Tinerii sunt salvarea țării.
Încă nu am găsit o soluție prin care să oprim migrația din Moldova, dar am impresia că deja liderii mondiali au găsit soluția. Și o aplică foarte dur, chiar tăind în carne vie. Toate aceste noi restricții la nivel mondial care de la țară la țară sunt foarte diferite. Și toate acestea pentru a stopa migrația, o problemă pe care țările civizilate nu o mai puteau ține sub control, acest flux imens de emigranți. Călătorind mult, mi-am făcut cunoștințe din diferite domenii, cu profesioniști foarte iscusiți și foarte bine căliți la realitățile pe care le trăim cu toții astăzi.
Mulțumesc Belgia pentru că m-ai acceptat așa cum sunt.
Vă îmbrățișez oameni dragi. Aveți grijă de voi.