Fostul premier moldovean, Ion Sturza, crede că președintele kazah Tokaiev a comis o greșeală, invitând militarii ruși să intervină pentru aplanarea revoltei. Sturza, care cunoaște bine Kazahstan-ul în calitatea sa de fost director general la Rompetrol, explică cum vede el protestele economice care s-au transformat în unele politice și face pronosticuri pentru deznodământul lor.
Europa Liberă: Aș vrea să încep cu întrebarea: „După părerea Dvs., cât de justificate sunt nemulțumirile economice sau cât cântăresc mai mult cele economice față de cele politice, pentru că la un moment dat la bază au stat niște nemulțumiri economice, s-a relatat despre acea dublare a prețurilor la carburanți într-o țară care este unul dintre cei mai importanți producători de petrol din Asia”?
Ion Sturza: „Da, Kazahstanul este recunoscut ca un mare furnizor de resurse energetice și, în genere, de resurse naturale. Din exportul lor de aproximativ 50 de miliarde de dolari pe an, cam 25-27 de miliarde sunt din resursele energetice, întrucât ei au rezerve mari nu numai de țiței, dar și de gaz natural.
Acest protest sau mărirea aceasta de preț, dublarea, deși trebuie să înțelegem dublarea de la ce, de la 20 de cenți la 40 de cenți, a gazului lichefiat a fost doar o scânteie care a aprins o făclie foarte mare și care este consecința multiplelor probleme politice și sociale pe care le are Kazahstanul, chiar dacă este, aparent, o țară bogată în resurse. Deci, eu cred că este un exemplu clasic de „blestem al petrolului”, o țară bogată în petrol de care beneficiază doar elita și foarte puțin beneficiază oamenii de rând. Și a doua, să spunem așa, capcană serioasă a Kazahstanului este așa-numitul venit mediu per capita din PIB, 25-26 de mii de dolari care pare mare, dar care se redistribuie foarte inegal la cetățeni. Pe de o parte, avem o elită extrem, exorbitant, aș spune, fiindcă o cunosc, de bogată, care nu se rușinează să epateze cu avioane private, palate, case în Dubai, case în Europa.
Cei care sunt cei mai mari cumpărători de real estate în Europa, în Elveția, în Franța, la Londra sunt kazahii.
Pe de altă parte, o foarte mare parte a populației, din cele 19 milioane cred că o treime sunt la limita sărăciei.
Ca să vă dați seama, salariul minim în Kazahstan este de 100 de dolari, adică ar fi aproximativ 1.500 de lei, deci la coada clasamentului, există această inegalitate foarte mare între elită și oamenii simpli. Și, bineînțeles, regimul. Regimul care nu s-a democratizat, nu au fost făcute niciun fel de reforme politice, s-a compresat și, respectiv, a fost nevoie doar de o scânteie, pentru ca aceste cerințe economice să se transforme în cerințe politice.
Ei nu au un proces democratic de alegeri, nu au alegeri la nivel local, la nivel regional, în condițiile în care au o altă elită decât cea economică, o elită intelectuală, culturală foarte educată.”
Europa Liberă: Iată, în contextul acesta, Dvs. sugerați pe o rețea de socializare celor care sunt tentați să facă paralele între Kazahstan și Moldova să nu se grăbească, chiar dacă, nemulțumiți sau revoltați de scumpirea gazului natural și a produselor petroliere, poate că ar vrea să vă contrazică, totuși regimurile diferă. Care ar mai fi alte argumente ale Dvs.?
Ion Sturza: „Atenție! A fost această creștere doar la un segment relativ mic al produselor petroliere, toate celelalte produse petroliere sunt în continuare subvenționate la greu de către stat. Kazahii n-au simțit creșterea prețului la gaz de câteva ori sau a energiei electrice. Problema nu este până la urmă doar această inconveniență economică, este una de ordin politic, nu putem să comparăm sub nicio formă, cum am și spus-o, acest regim cu față sovietică, un pic fardat, dar destul de opresiv, pe alocuri chiar dictatorial cu procesul democratic, cu un regim popular la Chișinău, cu transparență decizională, deci este total diferit.
Kazahii relativ rapid au schimbat și sloganele, dacă ați observat, în protestul lor, de la „Pleacă, bătrâne!”, referindu-se la Nazarbaiev, și terminând cu schimbarea regimului politic. Și este o speculație foarte tristă pentru mine, pentru că ea vine din zona dreptei politice de la Chișinău, care, apropo, are și o experiență de proteste și care ar trebui să înțeleagă care este diferența dintre Kazahstan și Republica Moldova.”
Europa Liberă: Poate că ei se gândesc și la majorarea destul de semnificativă a prețului gazelor sau majorarea în trepte a prețului la produsele petroliere, care văd că nu contenesc? Asta poate că invocă ei, cei care vor să compare situațiile?
Ion Sturza: „Știți, Republica Moldova – cu toată simpatia sau antipatia față de guvernare – este o victimă colaterală, dar directă, într-un sens, oricât de absurd ar suna această afirmație, a unei crize pe care o importăm, a crizei energetice care s-a declanșat la nivel european și acum la nivel global. Nu avem acea rentă naturală, nu avem producția naturală a noastră internă, ca să putem compensa creșterea aceasta de prețuri și cumva trebuie să ocupăm din resursele noastre financiare interne. Și se pare că nu-i un fenomen temporar, așa a fost și cu pandemia, credeam că o să treacă în 3-4 luni, ei, vedeți, cu gazul și problemele energetice durează aproape un an.
E o problemă, cel puțin, de timp mediu și va trebui să realocăm o parte din resursele noastre pentru a ne plăti facturile la gaz, nu există soluții miraculoase, că cineva, un prieten ne va da gaz la alte prețuri, nu există nicio soluție miraculoasă că va veni din Federația Rusă.
Costul indirect al unei înțelegeri mai soft, să zic așa, cu Federația Rusă ar însemna pierderea suveranității Republicii Moldova, dacă doar se dorește așa ceva. Deci, lucrurile acestea trebuie înțelese și trebuia, invers, să consolidăm societatea, să ne mobilizăm, să redistribuim puținele resurse către oamenii vulnerabili, să avem o politică economică adecvată, cu totul altceva, nu să facem aluzii de acestea transparente, de genul: Ce, moldovenilor, sunteți slabo să ieșiți în stradă, să spargeți vitrinele la magazine pe bd. Ștefan cel Mare?”
Europa Liberă: Armenia, în 2015, a trecut printr-o revoltă aproape similară generată de scumpirea resurselor energetice, mai concret a electricității, întâmplarea face ca acum Pașinian, ridicat dintre acei protestatari să anunțe intervenția forțelor Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), condus de Rusia. Și atunci, și acum unii văd mâna Statelor Unite, care ar dirija din spate. Ce credeți despre aceste insinuări?
Ion Sturza: „Vă spun absolut sincer, din punctul meu de vedere și din analitica pe care o fac, că stau și eu ca și mulți alții pe toate sursele de informație formale și informale, chiar și rușii au recunoscut, cei mai mari apologeți ai lor, că nu există nicio intervenție a Occidentului în Kazahstan, că Occidentul n-are niciun interes să destabilizeze Kazahstanul.
Să nu uităm că Kazahstanul este un mare furnizor de petrol și, în același timp, această industrie în mare măsură este controlată de către americani, și este un element de destabilizare majoră într-o zonă foarte periculoasă. Deci, nu există, nici măcar rușii n-au intervenit de data aceasta și nu pot să intervină, pentru că Kazahstanul a avut în ultimul timp o politică destul de dură față de opoziția pro-rusă în Kazahstan, punându-i la dubă pe bandă rulantă pe pro-ruși.
Deci, este o problemă pur internă în Kazahstan.
Introducerea sau cererea de a interveni cu forțele din ODKB (OTSC - Organizația Tratatului de Securitate Colectivă), sau cum se numește acolo, este cred că o greșeală fatală a lui Tokaiev, kazahii sunt extrem de mândri și extrem de independenți. Eu întotdeauna spuneam că, deși, aparent, ei nu au avut mișcări de independență, așa, mai brutale sau un mesaj mai anti-rus, ei sunt foarte mândri, foarte naționaliști, în sensul bun al cuvântului, și nu-i vor ierta niciodată lui Tokaiev faptul că el a recurs la forțele externe, fie ele și destul de limitate.
Mai mult ca atât, aceasta denotă, din punctul meu de vedere, o slăbiciune a lui Tokaiev și o lipsă de încredere în serviciile speciale și în serviciile de forță din Kazahstan.
Pot să vă spun că eu, așa s-a întâmplat, îl cunosc destul de bine pe Tokaiev, încă în perioada când era ministru de externe am avut mai multe întâlniri cu d-lui, formale și informale, un om extrem de inteligent, un diplomat foarte bun, dar un om foarte-foarte departe de politică și un om care nu are, cred că, curajul și caracterul unui politician, care să-și apere interesele politice sau țara.
Ceea ce s-a întâmplat și introducerea armatelor străine pe teritoriul Kazahstanului, în condițiile când acesta este un conflict sută la sută kazah, este o mare eroare.”
Europa Liberă: Aș vrea cumva să revin la ce se întâmplă în țările astea asiatice și să invoc și cazul Kîrgîzstanului. De ce, revenind la discuția de la început, de ce e nevoie ca aceste popoare asiatice periodic să se revolte, să explodeze în astfel de mișcări de stradă și la fel de brusc să se potolească această revoltă?
Ion Sturza: „Știți, pentru observatorii neavizați, care nu au avut tangență cu regiunile acestea, noi încercăm să-i analizăm după criteriile regiunii noastre sau europene, să spunem așa, sau ale civilizației occidentale. Sunt niște societăți profund marcate de istorie, de structura lor demografică și de structura lor etnică, și de structura de clanuri.
În Kazahstan sunt patru clanuri, majoritatea conducătorilor, inclusiv Nazarbaiev și Tokaiev au fost din clanul majoritar. Protestele care, de obicei, se încep în zona de vest a Kazahstanului, unde este clanul cel mai mic, deci, sunt foarte multe, și în Kîrgîzstan, apropo, sunt foarte multe divizări pe etnie, pe clanuri: nord, sud, est, vest.
Apropo și în timpul sovietic au fost multiple ciocniri de așa gen, nici măcar nu putem să spunem că interetnice în cazul dat, mai degrabă sunt niște ciocniri între clanurile istorice ale familiilor care țin foarte mult la demnitatea lor, la interesele lor.
Să nu uităm că societățile din Asia Centrală, în fostele republici sovietice sunt, demografic vorbind, relativ tinere, în Kazahstan, Kîrgîzstan vârsta medie e de 30 de ani. La noi, în Moldova, cred că, sau nu mai vorbesc de Europa, vârsta medie e de 40+, adică societăți tinere, acești tineri în mare măsură nu sunt încadrați în câmpul muncii sau sunt încadrați pe poziții marginale, sunt îndoctrinați, inclusiv de curentele extremiste islamice, slavă Domnului că în Kazahstan de data asta nu a răbufnit și componenta aceasta, dar ei au avut mari ciocniri pe tema islamică și cu tinerii radicalizați.
Trupele rusești pleacă spre Kazahstan, în timp ce la Almatî soldații au deschis focul asupra manifestanților
E foarte greu să-i stabilizezi atâta timp cât protestatarii care sunt mai violenți, mai sonori, așa, își revendică și-și ating scopul, punându-i pe oamenii lor în funcții, lucrurile revin la o așa-numită normalitate, numai că să știți că schimbarea lui Nazarbaiev cu Tokaiev, lui Tokaiev cu următorul nu schimbă sub nicio formă esența guvernării, alții revin la pupitru, alții revin la controlul resurselor, dar forma de interacțiune și de exploatare, și de marginalizare a populației rămâne la același nivel.”
