Istoricul Mariana Țăranu: memoria celui de al Doilea Război Mondial ar trebui să unească lumea
Ziua Victoriei, 9 mai la Chișinău, 2018
În R. Moldova, persistă „disputa” între 8 și 9 mai, Ziua Victoriei și/ sau Ziua Europei.
An de an, de la independență, moldovenii se regăsesc în fața dilemei: 8 sau 9 mai, Ziua Victorie și/ sau Ziua Europei?
Radio Europe Liberă organizează astăzi, miercuri, 8 mai, o dezbatere cu tema: „Învingători - învinși? Al Doilea Război Mondial și câteva mituri și întrebări”. Dezbaterea are loc la Feștelița, Ştefan Vodă, cu participarea istoricului Mihai Țurcanu și a jurnalistului Oleg Panfilov.
Europa Liberă a stat de vorbă și cu istoricul Mariana Țăranu despre politizarea excesivă a discursului despre 8 și 9 mai.
Europa Liberă: La 9 mai, o parte din populația Republicii Moldova sărbătorește ziua în care s-a sfârșit cel de-al Doilea Război Mondial, 9 mai 1945, și comemorează pe toți cei care și-au pierdut viața în acest conflict, în timp ce pentru o altă parte a populației ziua de 9 mai este sărbătorită drept Ziua Europei. Ca istoric, ce ne puteți spune despre acest caracter dual al zilei de 9 mai care împarte societatea moldavă?
Mariana Țăranu: „9 mai este o zi cu o semnificație deosebită și este o zi grea pentru noi toți, grea, pentru că, practic, fiecare locuitor al Republicii Moldova are bunei, străbunei care au participat, fără voia lor, la cea de-a doua conflagrație mondială, fie că au fost mobilizați în Armata Sovietică, fie că au fost mobilizați în Armata Română. Or, pe soldat nimeni nu îl întreabă. Probabil că fiecare al doilea dintre noi are pe cineva mort în această conflagrație și este normal, și este firesc ca o durere să apropie oamenii. Dar, dacă vorbim despre Republica Moldova, această durere, această tragedie scindează societatea.”
Fotograful uitat al Armatei Roșii
1/14Cuplu dun ghetto-ul evreiesc al Budapestei, curând după ce Armata Roșie i-a gonit pe naziști din capitala ungară. Khaldei îți amintește într-un interviu că a salutat perechea în ebraică înainte de a le smulge stelele galbene ale lui David de pe piept.
A făcut fotografia definitorie a victoriei URSS asupra Germaniei naziste, dar multe din pozele sale au fost editate și regizate masiv din rațiuni propagandistice. În loc de laude de la autoritățile comuniste, Evgeni Khaldei, născut în martie 1917, a fost mereu obligat să-și găsească o slujbă din cauza antisemitismului care a măturat Uniunea Sovietică.
2/14Murmansk, după ce forțele naziste au distrus acest oraș din nordvestul Rusiei cu bombe incendiare în 1942. Khaldei își amintește că femeia l-a admonestat spunîndu-i „De ce nu te duci la Berlin să fotografiezi cum îl bombardează piloțiii noștri!?”. Tînărul fotograf i-a promis că dacă va ajunge vreodată în Germania va face exact asta.
A făcut fotografia definitorie a victoriei URSS asupra Germaniei naziste, dar multe din pozele sale au fost editate și regizate masiv din rațiuni propagandistice. În loc de laude de la autoritățile comuniste, Evgeni Khaldei, născut în martie 1917, a fost mereu obligat să-și găsească o slujbă din cauza antisemitismului care a măturat Uniunea Sovietică.
3/14Un soldat al Armatei Roșii arborează steagul sovietic pe clădirea Reischstag-ului de la Berlin
în 2 mai 1945. Fotografia avea să devină imaginea definitorie a victoriei Armatei Roșii asupra Germaniei naziste, dar și un exemplu al înșelăciunilor de care era în stare propaganda sovietică.
A făcut fotografia definitorie a victoriei URSS asupra Germaniei naziste, dar multe din pozele sale au fost editate și regizate masiv din rațiuni propagandistice. În loc de laude de la autoritățile comuniste, Evgeni Khaldei, născut în martie 1917, a fost mereu obligat să-și găsească o slujbă din cauza antisemitismului care a măturat Uniunea Sovietică.
4/14Un alt instantaneu al aceleiași scene arată un soldat cu un ceas la ambele mâini - o dovadă a jafurilor comise de Armata Roșie. Khaldei a spus că șeful lui de la agenția sovietică de știri TASS l-a chemat la el în birou să-i arate detaliul incriminant, spunîndu-i : „Un adevărat soldat al Armatei Roșii nu jefuiește... aranjeaz-o repede, dă asta jos de pe negativ”. Fotograful de 28 de ani a folosit o pioneză ca să zgîrie al doilea ceas de mână de pe film.
A făcut fotografia definitorie a victoriei URSS asupra Germaniei naziste, dar multe din pozele sale au fost editate și regizate masiv din rațiuni propagandistice. În loc de laude de la autoritățile comuniste, Evgeni Khaldei, născut în martie 1917, a fost mereu obligat să-și găsească o slujbă din cauza antisemitismului care a măturat Uniunea Sovietică.
5/14Patrulă a Armatei Rușii la Viena. Un coleg își reamintește că cele prin care a trecut Khaldei în viața sa sînt reflectate în stilul fotografiilor sale. „Ăsta e cel mai important lucru pentru un fotograf documenatarist”.
A făcut fotografia definitorie a victoriei URSS asupra Germaniei naziste, dar multe din pozele sale au fost editate și regizate masiv din rațiuni propagandistice. În loc de laude de la autoritățile comuniste, Evgeni Khaldei, născut în martie 1917, a fost mereu obligat să-și găsească o slujbă din cauza antisemitismului care a măturat Uniunea Sovietică.
6/14Scena a ceea ce Khaldei spune că a fost o sinucidere în masă la Viena, fotografiată când Armata Roșie intra în capitala Austriei. În timp ce aliații înaintau pe teritoriul nazist, sinuciderile în masă au devenit ceva obișnuit.
A făcut fotografia definitorie a victoriei URSS asupra Germaniei naziste, dar multe din pozele sale au fost editate și regizate masiv din rațiuni propagandistice. În loc de laude de la autoritățile comuniste, Evgeni Khaldei, născut în martie 1917, a fost mereu obligat să-și găsească o slujbă din cauza antisemitismului care a măturat Uniunea Sovietică.
7/14Soldați ai Armatei Roșii mărșăluiesc spre Berlin. Khaldei a lucrat cu o cameră Leica cu lentile de 35 de mm pe liniile frontului în al doilea război mondial.
A făcut fotografia definitorie a victoriei URSS asupra Germaniei naziste, dar multe din pozele sale au fost editate și regizate masiv din rațiuni propagandistice. În loc de laude de la autoritățile comuniste, Evgeni Khaldei, născut în martie 1917, a fost mereu obligat să-și găsească o slujbă din cauza antisemitismului care a măturat Uniunea Sovietică.
8/14Clădirea Reichstag-ului fotografiată în 1945. Unele din fotografiile lui Khaldei au fost editate masiv și multe din ele chiar regizate din rațiuni propagandistice. Dar, între montaje și propagandă, arhiva Khaldei e plină de exemple excepționale de fotojurnalism.
A făcut fotografia definitorie a victoriei URSS asupra Germaniei naziste, dar multe din pozele sale au fost editate și regizate masiv din rațiuni propagandistice. În loc de laude de la autoritățile comuniste, Evgeni Khaldei, născut în martie 1917, a fost mereu obligat să-și găsească o slujbă din cauza antisemitismului care a măturat Uniunea Sovietică.
9/14Un bărbat orb (dreapta) cu însoțitorul său pe o stradă în ruine din Berlin în 1945. Khaldei își amintește că i-a întrebat pe cei doi în germană de unde vin. Orbul a răspuns: „Nici nu mai știm. Nu știm de unde venim, și nici unde mergem”.
A făcut fotografia definitorie a victoriei URSS asupra Germaniei naziste, dar multe din pozele sale au fost editate și regizate masiv din rațiuni propagandistice. În loc de laude de la autoritățile comuniste, Evgeni Khaldei, născut în martie 1917, a fost mereu obligat să-și găsească o slujbă din cauza antisemitismului care a măturat Uniunea Sovietică.
10/14Un avion nazist prăbușit într-un bloc de apartamente din Budapesta în 1945.
A făcut fotografia definitorie a victoriei URSS asupra Germaniei naziste, dar multe din pozele sale au fost editate și regizate masiv din rațiuni propagandistice. În loc de laude de la autoritățile comuniste, Evgeni Khaldei, născut în martie 1917, a fost mereu obligat să-și găsească o slujbă din cauza antisemitismului care a măturat Uniunea Sovietică.
11/14Soldat al Armatei Roșii la Budapesta în 1945.
A făcut fotografia definitorie a victoriei URSS asupra Germaniei naziste, dar multe din pozele sale au fost editate și regizate masiv din rațiuni propagandistice. În loc de laude de la autoritățile comuniste, Evgeni Khaldei, născut în martie 1917, a fost mereu obligat să-și găsească o slujbă din cauza antisemitismului care a măturat Uniunea Sovietică.
12/14Fondatorul Gestapo-ului și fostul comandant al Luftwaffe Hermann Goering în proces la Nuremburg în 1946.
A făcut fotografia definitorie a victoriei URSS asupra Germaniei naziste, dar multe din pozele sale au fost editate și regizate masiv din rațiuni propagandistice. În loc de laude de la autoritățile comuniste, Evgeni Khaldei, născut în martie 1917, a fost mereu obligat să-și găsească o slujbă din cauza antisemitismului care a măturat Uniunea Sovietică.
13/14Stindarde naziste prezentate la un marș al victoriei în Piața Roșie de la Moscova. După paradă, stindardele au fost aruncate într-un morman în fața lui Iosif Stalin. Curînd după victoria Aliaților împotriva Germaniei naziste, paranoicul dictator sovietic a dezlănțuit propriul său antisemitism asupra populației sovietice.
A făcut fotografia definitorie a victoriei URSS asupra Germaniei naziste, dar multe din pozele sale au fost editate și regizate masiv din rațiuni propagandistice. În loc de laude de la autoritățile comuniste, Evgeni Khaldei, născut în martie 1917, a fost mereu obligat să-și găsească o slujbă din cauza antisemitismului care a măturat Uniunea Sovietică.
14/14Monumentul celui de-al doilea război mondial de la Murmansk, fotografiat de Khaldei mai tîrziu în cariera sa. A fost angajat de ziarul propagandei sovietice „Pravda”, dar avea să fie concediat din nou în 1976. Și-a sfîrșit zilele într-un mic apartament dintr-o suburbie a Moscovei. A murit în 1997.
A făcut fotografia definitorie a victoriei URSS asupra Germaniei naziste, dar multe din pozele sale au fost editate și regizate masiv din rațiuni propagandistice. În loc de laude de la autoritățile comuniste, Evgeni Khaldei, născut în martie 1917, a fost mereu obligat să-și găsească o slujbă din cauza antisemitismului care a măturat Uniunea Sovietică.
Secvența anterioară
Secvența următoare
Europa Liberă: Și totuși, există politicieni în Republica Moldova care încearcă să împace cele două tabere, prezentând ziua aceasta de 9 mai din ambele perspective, spunând că se marchează concomitent Ziua victoriei asupra fascismului și Ziua Europei.
Mariana Țăranu: „Este adevărat, există politicieni, dar sunt foarte puțini numeric și vocea lor nu prea este auzită. Or ceea ce se întâmplă la Chișinău astăzi, în anul 2019, de fapt, este o dramă, o dramă a tuturor celor care sunt pe un segment, segmentul care sărbătorește Ziua Victoriei și celor care consideră, pe bună dreptate, că 9 mai este Ziua Europei și ar trebui să ne consolideze pe fiecare și o dată în plus să ne facă să ne gândim unde este locul nostru. Deci urmărești cu durere când vezi că un artist care reprezintă un alt stat, care este declarat persona non grata în statele care și-au determinat vectorul politicii externe, cântă acolo unde a stat lumea în genunchi și a cerut libertate, alfabet, de fapt, va cânta pe locul unde a fost omorât în bătăi Valeriu Boboc, care a murit pentru ceea ce avem noi astăzi. Spun cu foarte mare regret acest lucru, deci noi, pe de o parte, declarăm în campanii electorale și nu doar – depinde de auditoriu – că vectorul politicii externe este cel european, dar de facto atât Președinția, cât și Guvernul, că din altă parte nu putea să vină, promovează totalmente altceva. Și atunci apare întrebarea: încotro ne ducem?”
Europa Liberă: Păi dar unii asta se și întreabă: De ce în ziua de 9 mai Chișinăul îmbracă o haină sovietică? De ce pe străzi pot fi văzute steaguri cu seceră și ciocan, panglici negru-oranj, merg tineri și bătrâni în uniforma Armatei Roșii?
Mariana Țăranu: „Este dureros. De fapt, segmentul de dreapta, segmentul proeuropean nu există reprezentat de personalități, de oameni cu verticalitate, care știu, de fapt, ce vor și sunt responsabilizați de încrederea pe care le-a acordat-o cetățeanul acum, în luna februarie. Segmentul de dreapta nu se vede, se creează impresia că stau în umbră și așteaptă ca să fie cât mai rău, cât mai multe gafe să fie comise, ca ulterior să apară ca fiind mari promotori ai valorilor europene...”
Europa Liberă: Cine trebuie să le răspundă celor care se întreabă de ce Chișinăul îmbracă această haină sovietică?
Mariana Țăranu: „Clasa politică și personalitățile care cu orice ocazie se declară europene, inclusiv ONG-urile care trăiesc pe bani europeni, inclusiv intelectualii care scriu monografii, scriu cărți, merg la conferințe în Europa, se complac trăind pe bani europeni, dar când este vorba să facă ceva dispar...”
Jurnalistă, realizatoarea emisiunii „La sfârșit de săptămână cu Europa Liberă” , cunoscută pentru relatările din Moldova „profundă” dar și pentru interviurile politice. Produce și emisiunile speciale electorale ale Europei Libere. Autoarea volumului „Râul de sânge” despre conflictul de pe Nistru, din 1992. A fost desemnată de cinci ori câștigătorul Topului „Jurnaliștii Anului”.
