Am remarcat un detaliu care m-a frapat şi m-a răvăşit, stimaţi ascultători. În fiecare vineri mă trezesc dis-de-dimineaţă ca să moderez emisiunea matinală a Europei Libere. Şi trec pe la ora 6.20 pe lîngă Casa guvernului. E întuneric încă la ora aceea, dar clădirea guvernului are deja mai multe geamuri luminate. Într-o dimineaţă, am numărat 15 geamuri luminate în clădirea conducătorilor, iar într-o fereastră am văzut silueta agitată a unui cinovnic. Omul muncea la ora 06.20!!! Măi să fie! Se pare că funcţionarii noştri lucrează zi şi noapte! Cu asemenea sacrificii, n-ar trebui să fie Republica Moldova o ţară bogată şi frumoasă?
Mai mulţi prieteni mi-au sugerat însă să mă liniştesc. E vorba de personalul de serviciu, cred prietenii, nu pot să vină la ora asta funcţionarii. La 06.20 ei sunt cu Moş Ene pe la gene. Dar omul pe care l-am văzut în geam nu era femeie de serviciu. Era în mod sigur un cinovnic, căci avea cravată şi sacou. Sau poate greseşc? Tare n-aş vrea. Ideea că funcţionarii autohtoni se frămîntă la ora 06.20 în birourile lor mi se pare atît de minunată, atît de încurajatoare! E unul din puţinele lucruri frumoase care mi s-au înfăţişat în ultimii ani. Nu, nu vreau să cred că e vorba de personalul de serviciu.
Ştiu că e greu în Republica Moldova, stimaţi ascultători! Ştiu că e multă corupţie şi sărăcie aici. Dar imaginaţi-vă un cinovnic autohton care se trezeşte la ora 05.00 şi care la 06.20 munceşte deja cu acribie în biroul său! E încîntător, nu? Şi rezultatul muncii lui aproape că nu mai contează.
