Linkuri accesibilitate

Iuliana Cantaragiu: Visul meu e să văd o Moldovă cu ape curate, cu multe păduri, cu cetățeni responsabili față de mediu


Iuliana Cantaragiu

Născută la 2 iulie, 1975, în orașul Soroca, într-o familie de profesori. În 1990 pleacă la studii în România, unde inițial absolvă Liceul Teoretic din Zalău și apoi face facultatea de Relații Economice Internaționale la Academia de Studii Economice din București. În 1998 se întoarce în Moldova și începe activitatea în cadrul Centrului Regional de Mediu Moldova, o organizație non-profit, cu statut internațional, care avea scopul să dezvolte societatea civilă din domeniul protecției mediului din Moldova. În 2010 fondează, împreună cu câțiva colegi, asociația obștească Centrul Național de Mediu, de pe platforma căreia promovează idealurile protecției mediului în Moldova. Din august până în noiembrie 2019 a fost Secretară de Stat la Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului în Guvernul condus de Maia Sandu. Iar în 2020 a început un masterat în Managementul Riscurilor și Economie Circulară la Universitatea de Științe Aplicate din Tampere, Finlanda. Este cunoscută ca și activist civic și expert în domeniul protecției mediului, pasionată de mediu și promotoarea unei atitudini responsabile față de mediu.

Luni

Dimineața aceasta începe la 7.30. Încă mai simt oboseala după campania electorală, dar nu prea este loc în agendă pentru o minivacanță, că sunt multe de recuperat, puse pe pauză în aceste luni. Cel puțin, toate eforturile depuse de atâția ani și de atâția oameni din societatea civilă, din politic, din mass media, din sectorul de afaceri, din activismul civic, pentru a aduce în această țară mai multă democrație, mai multă transparență, mai multă decență și condiții mai bune de viață, încep să prindă rădăcini. Visul meu e să văd o Moldovă cu ape curate, cu multe păduri, cu agenți economici și cetățeni responsabili față de mediu, așa cum am văzut în Finlanda și în alte țări europene. Știu că e cam romantic, dar acest vis mă motivează în fiecare zi să-mi adun forțele ca să împing carul din loc într-o societate unde autoritățile se simt confortabile că apele uzate de la Soroca curg direct în Nistru sau că deșeurile din Chișinău se duc laolaltă la Țînțăreni fără nici o jenă.

Gânduri de dimineață. Investițiile în domeniul mediului necesită bani. Și bani enormi. Și aceste investiții sunt o necesitate, că asta înseamnă nu doar sănătatea noastră, dar și existența noastră. Dar câți din noi înțeleg acest lucru? Sau, și mai rău, din cei care înțeleg, câți sunt gata să investească banii acumulați în lucruri utile pentru noi și nu să ne „cumpere” cu tot felul de „distracții”?

La ora 10.00 am planificată o ședință cu cei de la Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului anume pe tema banilor pentru domeniul mediului și trebuie să mă grăbesc.

La capitolul de alocări bugetare stăm tare prost

Ani în șir Ministerul Mediului, ulterior Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, argumentează lipsa de progrese în domeniu cu alocările bugetare scunde plafonate de Ministerul Finanțelor. Și din acest motiv, tot timpul am trăit cu sentimentul că poate nu se acumulează suficiente surse financiare din taxele de mediu. Respectiv, în acest an, împreună cu colegii de la Expert-Grup am analizat ce se întâmplă sub aspect fiscal-bugetar în domeniul mediului, comparativ cu alte țări europene, și am constatat că, de facto situația la capitolul acumulări suntem la media țărilor europene, vorbind în puncte procentuale din PIB-ul nostru, doar că la capitolul de alocări bugetare stăm tare prost. Nu mai vorbesc de faptul că țările europene sunt mult mai avansate la capitolul calitatea mediului comparativ cu ceea ce se întâmplă în Moldova. Respectiv, acest studiu ar fi un instrument bun pentru MADRM de a negocia cu Ministerul Finanțelor alocările bugetare pentru domeniu, doar important e să aibă cine să o facă și să înțeleagă pentru ce o face.

În drum spre serviciu mă sună colegul de la Expert-Grup, Dumitru Pîntea, și-mi zice că ședința a fost amânată de către MARDM. Motivul, presupun eu, că-i schimbarea recentă a Secretarului de Stat responsabil pe domeniul mediului.

Mda... Citisem în presa de săptămâna trecută că la MADRM a fost demis din funcția de Secretar de Stat pe domeniul mediului dl Maxim Popov și în locul lui numit dl. Ghenadie Iurco. Ne întrebam cu toții cine este, dacă are studii sau experiență în domeniul protecției mediului. Pentru noi asta este important, ca să estimăm dacă iarăși vom pierde timp, care demult nu mai este, până persoana va învăța și va înțelege cum funcționează lucrurile în natură sau dintr-o dată ne apucăm de lucru. Mda. În concluzie, aceeași poveste – o altă persoană. Dodon își aranjează consilierii pe unde poate și cum poate, care în scurt timp vor rămâne fără locuri de muncă. Deja dacă-i pe competențe sau nu, pentru el nu contează. Și nici nu-l interesează dacă pentru noi, cetățenii, contează. Cu amărăciune, îmi vine un singur gând: mai rău să nu facă.

Ajung la servici și revizuiesc conținutul ghidului privind implementarea legislației de mediu în activitatea autorităților publice locale. Sper să fie un material util pentru ei, că tare multe probleme sunt în teritoriu, în mod special în localitățile rurale, și cam nu prea sunt oameni care să îndrume și să ajute primăriile să le rezolve. Mă bucur că cel puțin, după atâția ani de bătut alarma despre absența stațiilor de epurare, despre gunoiștile care ne invadează localitățile, râurile și pădurile, aceștia singuri au început să ceară acest lucru, doar că banii în Fondul Ecologic Național sunt puțini și aceia sunt repartizați pe culori politice, netransparent și segmentat, că nu prea sunt proiecte duse până la capăt. Și din nou m-am întors la lipsa banilor pentru domeniu.

Marți

Azi, mai mult e despre plantări.

Ziua începe cu verificarea dacă au fost plasate postările pe facebook despre plantările pe care le-am efectuat săptămâna trecută, grație susținerii programului GEF SGP/UNDP. Toamna asta am reușit să plantăm 21 ha de pădure în satul Rediu Mare din r-nul Dondușeni și 2 ha de fâșie de protecție a râului Răut la Orhei. Activitățile astea cel mai tare bucură sufletul: o pădurice plantată, un izvor amenajat. Pentru astea nu trebuie să te lupți cu morile de vânt, trebuie doar să găsești bani și să organizezi lucru.

Deși cu pandemia asta, plantările nu le-am organizat ca de obicei, cu participarea mai multor voluntari din societatea civilă, din școli, din companii, ci prin contractarea întreprinderilor silvice, dar totuși am reușit să o facem și asta bucură enorm. Pe lângă astea, cu ajutorul partenerilor noștri din Soroca, organizația Eco-Sor, și grație susținerii Agenției de Dezvoltare a Austriei și Agenției de Cooperare a Elveției, au mai fost plantate încă 6 arii de pădurice în satul Șeptelici din raionul Soroca și amenajate 7 izvoare în câteva sate din raion și orașul Soroca. Anul ăsta nu a trecut degeaba. 😊

Observ că vine o generație mult mai sensibilă la aspectele de mediu

Pe parcursul zilei, Marcela Nistor, o tânără producătoare de film foarte talentată, dar și cu un spirit civic activ, îmi aduce aminte să o sun să o consult de unde poate procura sălcii, că vrea să le planteze la Bulboaca, pe malurile râului Bîc. Am sunat-o și i-am povestit unde se pot procura, dar și cum poate să-și facă singură puieți, dacă are timp pentru asta, precum și toate riscurile de care trebuie să țină cont ulterior pentru ca copăceii să nu fie distruși.

De când lucrez cu tinerii, observ că vine o generație mult mai sensibilă la aspectele de mediu și asta bucură. Poate când ei vor mai crește un pic și vor începe să înlocuiască treptat generația actuală de factori de decizie, vor reuși mai multe decât noi acum.

Spre seară avem o ședință de planificare în organizație pe ce avem de făcut în timpul apropiat și cel mai important acum e promovarea aplicației Ecoalert, pe care am elaborat-o anul acesta. Dar despre asta vorbim mâine.

Miercuri

De dimineață tot internetul se amuză pe seama postării în limba rusă a lui Ion Ceban despre faptul că municipiul Chişinău astăzi e al doilea oraș ca populație, după Bucureşti, în spațiul românesc. Așa o revelație matinală de-a primarului socialist, pe care Sorin Ioniță, un cunoscut activist din societatea civilă din România, a comentat-o ironic că-l cam sperie la „câţi dau năvală să ne iubească în ultima vreme: Renato Usatîi, acuma Ceban, etc. Mâine-poimâine ne trezim şi cu Kozak, că ne pune Moldova în braţe”.

Ne-am distrat un pic și pe la 10.00 mă conectez la ședința on-line a Comisiei parlamentare mediu și dezvoltare regională. Astăzi ei fac audieri publice pe subiectul reformei instituționale a organelor administrației publice în domeniul mediului. La raport a venit Ministerul și majoritatea instituțiilor subordonate. Concluzia finală e, că a mai trecut un an și lucrurile sunt tot acolo unde au fost și anterior. Ca să înțelegi cât de greu se mișcă lucrurile în sistem, reforma asta e un exemplu elocvent. O reformă începută cu mare fast și multe promisiuni prin 2017, de către Guvernul Filip, pentru care a fost creată un ditamai Centru de Implementare a Reformelor, condus de Iurie Ciocan până-n 2019 și care a adus mai mult haos în sistem, decât instituții funcționale. Reforma asta a fost și este ca o lovitură sub centură pentru domeniul mediului în Moldova. Ascult următoarea promisiune făcută de Agenția de Mediu despre acreditarea laboratorului de referință. Prima promisiune am auzit-o anul trecut în septembrie. Până când? Întrebare retorică, bineînțeles. Amețesc (figurativ vorbind), când aud mai mult justificări, decât soluții. Ministerul, nici măcar de recomandările Comisiei parlamentare, făcute în luna august al acestui an, cu privire la reforma Fondului Ecologic Național, nu a ținut cont. Despre care eficiență, transparență și responsabilitate putem vorbi în cazul dat? Și asta-i doar într-un singur minister. Iar Dodon se miră că a pierdut alegerile!?

Dincolo de toate astea, noi încercăm să ajutăm instituțiile și oamenii, care sunt cooperanți și vor cumva să miște și ei lucrurile în țara asta. Așa că la inițiativa unui coleg de-al meu, Ion Cozma, am creat o aplicație web și pe telefon, care se numește Ecoalert (ecoalert.md), unde orice cetățean sau organizație poate semnala problemele de mediu, iar acestea ajung imediat la Inspectoratul pentru Protecția Mediului pentru procesare și intervenție. Adevăru-i că am avut o deschidere foarte bună din partea Inspectoratului pentru Protecția Mediului pe parcursul elaborării aplicației și sperăm ca aplicația să dea rezultatele la care am aspirat, atunci când am conceptualizat-o. Acum cel mai important este ca mai mulți oameni să cunoască despre ea și să vrea să o utilizeze. Așa că, după amiază am investit ceva timp în promovarea webinarului despre utilizarea aplicației, pe care colegul meu îl va organiza sâmbătă.

Mai spre seară verific agenda de prezentare a lucrărilor la masterat și văd că mâine trebuie să predau o lucrare despre analiza riscurilor.

Oamenii din diaspora nici nu trebuie să fie plătiți pentru a merge la vot

Da, anul ăsta am intrat și la un masterat de Management al Riscurilor și Economie Circulară la o Universitate de Științe Aplicate din Finlanda. Câțiva ani am tot cochetat cu gândul de a face un masterat în economia mediului sau ceva apropiat și într-un moment de revelație, după demisia Guvernului Sandu și plecarea mea de la MADRM, am aplicat la un masterat mai interesant, decât ce voiam inițial. Când citesc materialele de la masterat, care se bazează pe exemple practice despre cum se gestionează deșeurile, nămolul, apele uzate, etc. în Finlanda și mă gândesc la cum aceleași lucruri se gestionează în Moldova, apoi noi chiar trăim în lumi paralele, vorba deja renumită a ex-Președintelui Dodon. Oamenii din diaspora nici nu trebuie să fie plătiți pentru a merge la vot, așa cum el încearcă să insinueze. Ei pur și simplu vor ca această țară să fie la fel de civilizată, cum sunt acelea în care locuiesc.

Joi

Aproape toată ziua de joi mă ocup de lucrarea pentru masterat, pe care trebuie să o predau până la miezul nopții.

Învățământul de la distanță pentru Finlanda nu a fost un șoc odată cu restricțiile impuse de pandemie. Acolo, sistemul educațional demult are instrumente digitale bine puse la punct și utilizate de studenți și profesori. În general, sistemul educațional finlandez e foarte interesant și progresiv. Îl analizez de câțiva ani. E o țară care investește foarte mult în educație și știință, recunoscând că aceste domenii sunt pilonul dezvoltării societății, iar protecția mediului este pilonul existenței societății. Așa că, atât Ministerul Educației, Culturii și Cercetării din Moldova, cât și Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului pot tare multe învăța și prelua din bunele lor practici. Doar dorință și interes să fie!

Vineri

Dimineața m-am planificat să trec pe la Ambasada României să las plicul cu votul prin corespondență, că așa opțiune am ales eu când m-am înregistrat pe site. E a doua oară când votez prin corespondență pentru scrutinele din România și vreau să zic că e tare comod și repede.

Am văzut că după ultimul scrutin electoral, au început deja și pe la noi să discute despre votul prin corespondență. Ziceam că ar fi o soluție bună pentru cei aflați în diasporă, ca să nu mai stea ore în șir la coadă și la final să nu reușească să-și exprime votul sau pentru cei care locuiesc în țări, unde nici nu există secție de vot. Am doar o singură temere, că la cât de mare e corupția pe la noi, să nu găsească șmecherașii noștri cu stea în frunte, tot felul de metode pentru a abuza de acest instrument pentru a frauda votul final. În orice caz, o analiză profundă a riscurilor e absolut necesară.

După amiază continuă cu o discuție cu câțiva colegi, pe care o începusem anterior, despre necesitatea implementării procesului de sortare a deșeurilor în Chișinău și cum e posibil asta de realizat. Sper să ajung să o văd și pe asta odată și odată.

XS
SM
MD
LG