Linkuri accesibilitate

11 iulie între Eldorado şi Apocalipsă


Un călăreț al Apocalipsului, Bruges
11 iulie între Eldorado şi Apocalipsă
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:06 0:00

Un politician dornic să devină parlamentar ne prezenta recenta confruntare electorală ca pe o bătălie mitologică între Bine şi Rău. Iar un amic de-al meu mi-a vorbit despre ultima bătălie, dacă acum forţele pro-europene vor pierde, suntem sortiţi pieirii, vine un soi de Apocalipsă, după amicul meu, care părea foarte agitat. „Avem nevoie de o mobilizare totală, Ferească Dumnezeu să piardă acum pro-europenii, vom fi sclavii Rusiei pe vecie”, a conchis sentenţios prietenul tulburat.

Vreau să spun următoarele. Nu mi-am ascuns niciodată dorinţa sinceră ca Republica Moldova să intre în Uniunea Europeană, să fie mai aproape de Europa. Cred că locul firesc al RM-ului e în familia europeană. Dar îmi displac accentele apocaliptice din discursul prietenului meu şi din recentele luări de atitudini ale altor alegători. Sunt câteva detalii pe care vreau să le subliniez.

În primul rând, am mai auzit aici de-a lungul anilor ideea că înfrângerea forţelor „bune” în alegeri e comparabilă cu dezastrul, cu sfârşitul lumii. Ei bine, a existat totuşi viaţă şi după aceste înfrângeri, iar speranţa nu a dispărut. Deci comparaţia cu sfârşitul lumii mi se pare exacerbată şi pe deasupra contraproductivă. Dacă venirea la putere a forţelor care nu ne plac e o Apocalipsă, iese că cetăţenii care au votat aceste forţe ar fi nişte marionete ale Diavolului, nu? Şi nu cred că această atitudine ostilă ne oferă mari avantaje, ea doar amplifică vrajba din societate. Cred că poţi să-ţi aperi punctul de vedere cu mult calm, cu argumente, fără să recurgi la comparaţii stupide şi ofensatoare.

Poate fi oare un partid întruchiparea Binelui, poate fi curat ca lacrima?

În al doilea rând, faptul că mă orientez spre forţele pro-europene nu trebuie să-mi anihileze spiritul critic, nu trebuie să-mi adoarmă vigilenţa. Sunt multe dileme, chestiuni la care pot să reflectez în continuare. De ce anume partidul pro-european X e considerat o locomotivă a progresului, iar partidului pro-european Y nu i se mai dau şanse? Şi oare toţi membrii din partidul X sunt mai valoroşi şi mai profesionişti decât toţi membrii din partidul Y? Şi dacă, Ferească Dumnezeu, văd un ins dubios în locomotiva X, ce fac? Tac mâlc de dragul progresului? Dar poate fi oare un partid întruchiparea Binelui, poate fi curat ca lacrima?

Ideea mea e simplă, votaţi cum vă dictează sufletul, oameni buni. Dar debarasaţi-vă de comparaţiile bizare. Intuiţia îmi spune că după 11 iulie nu va veni peste noi nici Apocalipsa, nici Eldorado.

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG