Presa franceză mai ales, astăzi, fiind 14 iulie, ziua națională a Căderii Bastiliei, a Revoluției și ateismului, « Liberté, égalité, fraternité», ceea ce duce în fiecare an la o mare defilare militară pe Champs-Élysées în Paris, pe fundal de fervoare cvasi-religioasă.
De altfel, parte din presa franceză nici nu apare astăzi, având ediții speciale încă de ieri.
În așteptarea discursului lui Emmanuel Macron către națiune, Le Monde, în numărul cu data de astăzi, dar apărut în chioșcuri încă de ieri, se ocupă de straniul război de succesiune din cadrul Parlamentului European (pe care presa franceză îl numește cu încăpățânare doar «Parlamentul de la Strasbourg», deși eurodeputații își petrec cel mai mult timp și organizează cele mai multe ședințe la Bruxelles, Strasbourg fiind reputat pentru starea de plictis și melancolie cosmică pe care o produce asupra celor obligați să petreacă mai multe zile acolo).
Este vorba de succesiunea secretarului general al parlamentului UE, germanul Klaus Welle, care iese la pensie, postul stârnind acum toate poftele, dușmăniile și apetențele politice imaginabile, ca într-un soi de scenariu demn de serialul politic de pe Netflix House of Cards.
Importanța funcției germanului Klaus Welle, care a domnit peste structurile Parlamentului European vreme de 13 ani, se datorează înțelegerii de taină dintre principalele grupuri politice, creștin-democrații (PPE) și socialiștii (S&D).
Candidaturile trebuie depuse până pe 1 august, iar fișa postului, minimalistă, ocupă doar o jumătate de pagină și nu detaliază nicio competență necesară – deși este vorba de a gestiona o administrație de 8.000 de oameni. Tot ce va conta va fi sprijinul principalelor partide.
«Politizare excesivă»
Ceea ce a stârnit furia multora, în special printre ecologiști și partidele de stânga mai mici, este că principalele formațiuni, creștin-democrații și socialiștii, se arată a fi decise să-și păstreze monopolul puterii printr-o alianță cu euroscepticii din ECR, adversarii Europei, precum polonezii lui Kaczynski.
Apoi, scrie Le Monde, fișa postului pare să fi fost concepută pe măsură pentru un prieten apropiat al lui Welle, italianul Alessandro Chiocchetti, în prezent șef de personal al președintei Parlamentului și mare adversară a dreptului la avort, malteza Roberta Metsola. Italianul a beneficiat într-adevăr de o promovare administrativă foarte oportună în luna mai, ceea ce îi permite acum să candideze pentru postul de secretar general. Mai mult, trecutul său de asistent al colaboratorului lui Silvio Berlusconi, Marcello Dell’Utri, condamnat la șapte ani închisoare pentru legăturile sale cu Mafia, nu pledează deloc in favoarea lui.
NATO spionat și jefuit în plin Paris
În așteptarea paradei militare de pe Champs-Élysées, săptămânalul francez de investigație Le Canard enchaîné are în numărul său de astăzi (doar în ediția pe hârtie) o amuzantă anchetă despre un incident care pune Franța în foarte mare încurcătură în fața aliaților din NATO.
Le Canard, publicație centenară, este o instituție franceză unică, una din puținele publicații din lume care trăiesc exclusiv din vânzările la chioșc, pe hârtie, și din abonamente (site-ul lor conține doar îndemnul de a merge la chioșc), dar care, în același timp, e poate publicația cea mai citită din Franța, prin felul în care are acces la informații confidențiale și publică unele din cele mai documentate și mai temute anchete, în special în domeniul militar și al serviciilor secrete.
În ultimul său număr, așadar, Le Canard publică o anchetă despre cum, la o reuniune secretă a NATO care a avut loc recent în Paris, un spion bărbos a furat un laptop cu date ultrasensibile, aparținând unei diplomate din Germania, sustrăgându-l de sub nasul tuturor participanților.
Totul s-a petrecut pe 1 iulie, la un seminar ultrasecret al NATO, ținut în clubul exclusivist Cercle Național des Armées!… Tema era «Apărarea anti-rachetă în domeniul maritim» ceea ce, desigur, nu putea decât să stârnească curiozitatea rușilor, mai ales date fiind toate cele ce se întâmplă în Marea Neagră.
Camerele de supraveghere au înregistrat toată operațiunea, care n-a durat decât 10 min. Cum o rezumă Le Canard, asta se întâmpla exact a doua zi după summitul NATO de la Madrid, la care a fost decisă noua strategie a Alianței pe următorul deceniu.
„Allons enfants de la Patrie”... Merită să ne amintim că, pe lângă ghilotină, tot francezii au inventat si sensul modern al termenului de „Patrie”.
«Poporul rus este astăzi spălat cu totul pe creier»
În sfârșit, apropo de apărarea "patriei", Libération, apărut în această dimineață, are, pe două pagini pline, un interviu cu jurnalistul rus Dmitri Gluhovski, care se arată foarte pesimist in legătură cu viitorul Rusiei și care recunoaște că nu se aștepta ca o majoritate a concetățenilor săi să-l sprijine într-atât pe Putin.
Dat în căutare de Rusia intr-o afacere presupusă de drept penal, Gluhovski trăiește ascuns, in exil, de la începutul războiului din Ucraina. Fin cunoscător al societății ruse, pe care a descris-o scriind cu vitriol în ultimul său roman Texto, el spune: în societatea rusă există circa 10% de șovini și imperialiști, cei care au aclamat războiul împotriva Georgiei în 2008, iar înainte de asta, în Cecenia, ba care chiar nu s-ar da înapoi de la o campanie antisemită… Poate însă că am subestimat acest procent, deoarece ultimul deceniu de propagandă intensă a făcut să crească foarte mult masa acestei populații. Asta a devenit acum mainstream: anti-occidentalismul, disprețuirea valorilor liberale occidentale, care sunt libertatea și toleranța, dar și devalorizarea Ucrainei ca stat independent.
Și încheie Dmitri Gluhovski în Libération: «Războiul, deși se pretinde că e purtat in numele poporului, e condus de fapt de Putin și un mic grup de persoane din anturajul său. E vorba deci de responsabilitatea inițială a unei persoane care a decis să-și transforme fanteziile morbide într-un adevărat război cu vărsare de sânge și pierderi de vieți. Toți ceilalți au fost doar atrași în această poveste. Să extindem acum vinovăția asupra întregului popor rus? Nu. El a a fost spălat complet pe creier, de aproape zece ani încoace, și mai ales din 2014. S-au produs daune cumplite gândirii raționale, reperelor etice, a ceea ce este acceptabil și inacceptabil, s-au încurcat noțiunile de bine și rău... Va trebui să ducem ulterior o muncă îndelungată de educație, de informare, pentru a-i smulge pe acești oameni din blestemul în care au căzut.»
