„Americanii, administrația americană par să aibă un interes special pentru o țară mică precum R. Moldova, amenințată acum de războiul din Ucraina”, spune Jeff Gedmin, redactorul sef al publicației online „American Purpose”, dar „dacă eu aș fi în conducerea de la Chișinău, aș insista ca America să-și dovedească și cu fapte, nu numai declarații, sprijinul pentru Moldova”.
Ca mulți alți analiști politici americani, și Gedmin atrage atenția că în acest moment, opinia publică americană, administrația Biden stau decis în spatele Ucrainei, în confruntarea cu Rusia dar „lucrurile se schimbă rapid în politică”, și acest sprijin s-ar putea evapora în 2024, care este anul alegerilor prezidențiale în Statele Unite. În Uniunea Europeană vor avea loc alegeri pentru Parlament. Așa că este nevoie „de vești bune de pe frontul din Ucraina”, pentru a menține entuziasmul la nivelul actual. „Istoria ne învață că [noi americanii] avem tendința de a promite mai mult decât putem face, putem fi inconsecvenți și schimbători”, mai spune Jeff Gedmin în interviul cu Europa Liberă.
Germanist, Jeff Gedmin a condus Institutul Aspen din Berlin, înainte ca între 2007 – 2011 să preia funcția de președinte al Radio Europa Liberă/Radio Libertatea (RFE/RL) la Praga. Bun cunoscător al realităților est-europene, Gedmin este autorul mai multor cărți, între care „The Hidden Hand: Gorbachev and the Collapse of East Germany /1992 (Mâna din umbră: Gorbaciov și căderea Germaniei de est).
Ideile principale:
- La mai bine de un an de la invazia Rusiei în Ucraina, opinia publică americană, administrația de la Washington continuă să sprijine, aproape fără rezerve, Ucraina, dar „nu este clar cât de stabil este acest sprijin”.
- Anul 2024 este un an electoral în Statele Unite, dacă războiul din Ucraina începe să fie perceput drept un conflict fără sfârșit, entuziasmul pentru Ucraina s-ar putea evapora.
- Administrația Biden trebuie să aibă o viziune clară, pe care să o și articuleze, despre ce înseamnă o victorie în Ucraina.
- Oricare vecin al Ucrainei, începând cu Moldova, ar trebui să se teamă dacă Statele Unite ar susține un plan de pace pentru Ucraina care să implice „un compromis teritorial”.
- Americanii, politicienii americani au o anumită simpatie pentru Moldova, acest „outsider”, care are nevoie de protecție dar poate fi și o neașteptată sursă de inspirație – în parte și datorită președintei Maia Sandu, care se bucură de multă simpatie și respect la Washington.
- Acordând Ucrainei și R. Moldova statutul de țări candidate la aderare, Uniunea Europeană a acționat pentru prima dată strategic, nu numai economic. Este începutul unei „noi Uniuni Europene”.
- Și în Germania, cea mai mare economie din UE, are loc o importantă „schimbare de paradigmă” în politica față de Rusia și de regiunea est-europeană în general.
Europa Liberă: La mai bine de un an de la izbucnirea războiului din Ucraina, provocat de invazia Rusiei, cum apreciați răspunsul Statelor Unite?
Jeff Gedmin: Opinia publică americană, administrația americană rămân hotărâte în spatele Ucrainei, pro-Ucraina dar totuși sunt neliniștit pentru că războaiele schimbă lucrurile atât de repede și extrem de mult depinde de succesele armatei ucrainene pe front.
Dacă opinia publică are impresia că ucrainenii fac progrese, primăvara asta sau la vară, că se configurează ceva ce ar putea fi numit victorie, atunci sprijinul va rămâne foarte puternic.
Dacă ajungem însă la toamnă, și unii comentatori sau politicieni încep să vorbească despre un război de uzură, fără ieșire sau perspective clare, s-ar putea ca unele cercuri populiste din partidul Republican și mediile care le sprijină să înceapă să pună întrebarea „și cât va mai dura, încă un an?”. Nu uitați că 2024 este an electoral în Statele Unite.
Europa Liberă: Ca Ucraina să aibă victoriile care ar alimenta sprijinul opinieI publice americane, are nevoie exact de acest sprijin, tradus mai ales în ajutor militar. Intrăm într-un cerc vicios?
Jeff Gedmin: Ce mi-aș dori, ar fi ca președintele [Joe] Biden să stea de vorbă cu ministrul Apărării, cu ministrul de Externe, cu Șeful Statelor Majore reunite și să le spună: Ucraina trebuie să învingă, o victorie înseamnă că toate forțele de ocupație rusești trebuie să fie împinse în afara granițelor, Ucraina trebui să-și recâștige toată integritatea teritorială și suveranitatea, aștept acum să-mi spuneți de ce arme este nevoie, de ce capacități militare ca să atingem acest țel.
În acest moment am senzația că suntem încă prea preocupați de tactici și strategii, amânăm și ezităm de teama unei escaladări nucleare. Apar două pericole: pe de o parte, în America ar putea să scadă voința politică de a sprijini Ucraina, în timp ce în Europa, unele cercuri s-ar putea radicaliza, cerând să continuăm războiul cu orice preț, „până la ultimul ucrainean”.
Așa că este nevoie de un sprijin militar masiv, pentru a asigura și un sprijin politic robust, de durată.
Europa Liberă: Din punctul de vedere al administrației Biden, cum ar trebui să arate o victorie a Ucrainei?
Jeff Gedmin: Administrația, se relatează, este încă divizată când vine vorba despre definirea noțiunii de victorie, dar până la urmă nu este responsabilitatea membrilor administrației să facă acest lucru, este responsabilitatea președintelui, el este liderul ales, comandantul suprem al forțelor armate. Și am senzația că președintele nu are încă o definiție clară. A spus de mai multe ori că se teme de un al Treilea Război Mondial, de o posibilă confruntare nucleară. Sunt temeri reale și de înțeles, nimeni nu le poate ignora. Dar...dacă nu avem o idee clară despre ce înseamnă o victorie, cum ne dozăm eforturile și cum ajungem la linia de finiș?
Dacă declarăm că partenerul nostru este guvernul ales al Ucrainei, și dacă acest guvern ales, care se bucură acum de sprijinul unei majorități covârșitoare de ucraineni, spune că singurul lucru acceptabil este restaurarea integrității și suveranității în granițele din 1991, cum am putea noi avea alte țeluri? Cum am putea noi defini altfel o victorie?
Apropos, dacă aș fi una din țările vecine cu Ucraina, nici nu aș vrea să aud despre vreo soluție bazată pe trocul „teritorii contra pace” făcut cu Rusia lui Putin! Ar fi un dezastru!
Europa Liberă: Să vorbim despre unul din vecinii Ucrainei, despre R. Moldova. La Varșovia, după vizita surpriză la Kiev pentru a marca un an de la invazia rusă, președintele american Joe Biden a ținut un discurs în care a vorbit si despre situația de securitate precară a R. Moldova. Președinta Maia Sandu a fost prezentă, în primele rânduri. Ce semnificație a avut acest moment?
Jeff Gedmin: Am fost foarte impresionat de acest gest, dar apropos, să nu uităm că și unul din mulții consilieri pentru securitate ai președintelui [Donald] Trump, John Bolton a fost la Chișinău, interesant!
S-ar putea spune că undeva, în inimile și mințile americanilor, este o simpatie pentru Moldova, outsider-ul, o țară mică dar care luptă pentru viitorul mai bun pe care-l merită, există un anumit sentiment de responsabilitate și datorie dar aș spune [că văd în Moldova]și o sursă de inspirație.
În parte asta se datorează și președintei Maia Sandu. Unde ar fi fost Ucraina dacă nu avea un lider pe nume Zelenski, carismatic, hotărât, consecvent, pregătit să insiste și să insiste până își atinge țelul. Sigur, vorbim de președinți diferiți, în circumstanțe diferite, de oameni diferiți. Dar și Maia Sandu este bine văzută la Washington, are personalitate și credibilitate, este insistentă.
Așa ajungem la „momentul Varșovia”, care trebuie salutat.
Europa Liberă: Acest „moment” ar putea fi interpretat și drept un angajament indirect al Statelor Unite că vor sprijini Moldova eventual și militar, sau mai bine zis, că „nu o vor pierde din ochi”?
Mi-aș dori ca administrația să conlucreze foarte strâns cu autoritățile alese ale R. Moldova
Jeff Gedmin: Cum se spune în engleză, cuvintele nu costă. Dacă aș fi în locul conducerii de la Chișinău, aș insista cât se poate pe lângă Statele Unite, ca să aflu ce este în spatele retoricii. Rolul Statelor Unite este extrem de important, dar istoria ne învață că [noi americanii] avem tendința de a promite mai mult decât putem face, putem fi inconsecvenți și schimbători. Nu realizăm că cuvintele trebuie traduse în fapte reale. Nu știu ce este în spatele retoricii președintelui Biden, dar mi-aș dori ca administrația să conlucreze foarte strâns cu autoritățile alese ale R. Moldova, pentru a asigura stabilitatea internă a țării, reducerea influenței maligne a Rusiei. Nu va fi ușor!
Europa Liberă: Ucraina și R. Moldova sunt acum oficial candidate la aderare la UE, Ucraina se mai gândește și la o eventuală aderare la NATO? Aceasta este soluția pe termen scurt, calitatea de candidate le-ar putea oferi un anumit grad de securitate?
Jeff Gedmin: Nu știu dacă există o soluție, lucrurile sunt în continuă schimbare dar mă bucură să observ că pentru prima dată, după foarte mult timp, Uniunea Europeană gândește din nou strategic, nu numai în termeni economici și comerciali. Ideea că aceste două țări trebuie să fie admise în UE este în primul rând strategică. Vechea Uniunea Europeană ar fi pus în balanță ce câștigă și ce pierde, cât costă, financiar. Noua Uniune Europeană, care este în procesul de a se forma, gândește strategic. Iar noua UE înțelege, sper, pericolul imens pe care-l reprezintă zonele gri. Așa că are de ales: ori ajută aceste țări să se integreze, să se modernizeze, să ajungă membre, ori le lasă într-o zonă gri, ceea ce înseamnă zona de influență a Rusiei.
Europa Liberă: Ați călătorit mult în Germania în ultimele luni, v-ați întâlnit cu politicieni și analiști, ați scris despre ceea ce cancelarul Olaf Scholz a numite „Zeitwende”, când a anunțat decizia Germaniei de a sprijini cu arme Ucraina. Cum vedeți strategia Germaniei în raport cu Moldova și Ucraina?
Jeff Gedmin: În Germania are loc o schimbare de paradigme, este un proces care ia timp, cu urcușuri și coborâșuri, prin care trec și partidele de la guvernare dar și conservatorii din opoziției. Schimbarea de paradigmă sau așa-numita „Zeitwende” este desigur legată de cheltuielile militare, de apărare. Dar este legată și de schimbarea de percepție despre Europa de est.
În trecut, Europa de est era numai „acel spațiu” între Berlin și marele partener Rusia. Deseori germanii invocau argumentul că trebuie să ajungă la un compromis cu Moscova pentru că Rusia este „vecinul nostru”. Reacția mea era: aruncați un ochi pe o hartă, nu este vecinul vostru, mai sunt multe țări între.
Asta începe să se schimbe: în primul rând datorită curajului ucrainenilor, care au devenit o sursă de inspirație. Dar și datorită Poloniei, și a relațiilor din ce în ce mai strânse cu Germania. Țările baltice și cele nordice joacă și ele un rol în acest proces. Cred că astăzi, din ce în ce mai mulți germani văd în Europa de est, inclusiv în Moldova, mai mult decât o șansă comercială sau o povară financiară.
Nu se mai întreabă automat: ce vor de la noi, cât ne costă sau invers, ce și cât putem exporta acolo? Germania pare acum să fie inspirată de un sentiment de responsabilitate politică și morală față de țările est-europene. Nu toate partidele, nu toți politicienii se schimbă, dar tonul discuției este cu siguranță diferit față de acum un an.
Europa Liberă: Să nu uităm că Germania, alături de România și Franța a inițiat platforma de sprijin pentru Moldova, pe fundalul războiului din Ucraina...
Jeff Gedmin: Nu numai politicienii, dar întreaga opinie publică germană a fost șocată de invazia neprovocată a Rusiei în Ucraina. Mai mult, de atrocitățile comise de armata rusă, de crimele împotriva civililor, care nu erau un produs colateral al războiului, ci crime comise deliberat și sistematic. Ca urmare, germanii înțeleg și acceptă că au o obligație morală față de țările est-europene, să nu le lase într-o zonă gri, sub amenințarea unei puteri imperialiste care le-ar putea ataca, așa cum a atacat și Ucraina de două ori.
