Are 78 de ani, dar e deja un campion în maratonul reformelor. I s-a tot spus „adormitul” („sleepy Joe”) și uite că arată deodată că-i pe cale de-a deveni cel mai mare inovator economic și social din SUA de la Roosevelt (Franklin Delano) cu al său New Deal încoace.
Mulți, în Europa de est, printre cei care au crescut învățând catehismul pieței care chipurile se auto-reglementează ca un mecanism perfect se arată acum total debusolați de Joe Biden. Est-europenii au învățat că nu trebuie să-ți ajuți aproapele, că asta ar însemna „socialism”, că fiecare e pentru sine, rotiță în marele angrenaj al Pieței. Și iată guvernul SUA le trimite cecuri nerambursabile oamenilor, se gândește la săraci și anunță fonduri astronomice, greu de imaginat, pentru relansarea economiei și repararea țesutului social sfâșiat de atâtea decenii de neoliberalism.
Ba chiar, lucru nemaiauzit de la căderea comunismului încoace, Biden vrea să-i taxeze pe bogați și a pus ochii pe multinaționalele care nu plătesc suficiente taxe și impozite, de parcă ar fi un emul al socialistul François Hollande, președintele francez care, vrând să-i pună la plată pe cei cu bogăția vizibilă, l-a făcut pe bietul actor Gérard Depardieu să se exileze acasă la Putin și la Ramzan Kadîrov (unde a fost imediat răsplătit cu cetățenia rusă și un apartament în Groznîi).
Așa se face că în atmosfera de neoliberalism religios din România (o adevărată sectă în cazul unora dintre ideologii „mâinii nevăzute”), nu se prea comentează faptul că Joe Biden va ridica impozitul pe profit al firmelor de la 21% la 28% și că el a propus asta chiar la nivel mondial, pentru multinaționalele care se pitesc și nu plătesc.
În doar 100 de zile, iată-l cum jonglează cu miile de miliarde de dolari pentru a relansa factorul uman, iar nu bancherii de pe Wall Street. Ba chiar vrea să mai risipească banii și pe repararea climei și salvarea planetei.
„Piketty boys”, noii econoclaști
Atmosfera, printre democrați, mergea însă de multă vreme în direcția reparării solidarității sociale. De pildă, în SUA best-sellerul cel mai recent în domeniul economiei e cartea a doi cercetători francezi de la Berkeley, California, Emmanuel Saez și Gabriel Zucman, porecliți “Piketty boys” (aluzie la faimoșii Chicago boys, discipolii economistului Milton Friedman care au făcut experiențe in vivo pe economia din Chile în vremea lui Pinochet). Lui Saez și Zucman li se spune “Piketty boys” pentru că sunt discipoli ai “econoclastului” francez Thomas Piketty. Acesta a întâlnit un așa mare succes în SUA, încât cartea Capitalul în sec. XX lui se vinde până și în chioșcurile de ziare de la aeroport.
Cartea celor doi francezi de la Berkeley, Triumful nedreptății, publicată în octombrie 2019 în SUA, a găsit un mare ecou în tabăra democrată. Autorii deplâng starea culturii economice peste tot: s-ar crede că o carte despre economie n-ar putea fi un mare succes de librărie, însă ei încearcă să dovedească, printr-o masă de date verificabile, așa cum o face și Piketty, că sistemul american al taxelor din ultimele decenii duce la mari inegalități.
Asta i-a făcut pe cei doi să fie consultați în mod regulat de Bernie Sanders și de Elisabeth Warren pentru a pune la punct taxa pe avere dorită de aceștia, care au lansat și un site web: TaxJusticeNow.org. Mottoul acelui site: „Pentru prima oară de un secol încoace, miliardarii plătesc taxe mai mici decât secretarele lor.”
Când ArcelorMittal nu plătește taxe
Nu pot decât să le dau dreptate. ArcelorMittal, trustul mondial al oțelului, al acelui miliardar indian, Mittal, a plătit acum vreo câțiva ani impozit în Belgia, unde posedă un combinat mai mare decât cel de la Galați... 500 (cinci sute) euro impozite!... Adică mai puțin decât mine.
În cartea lor, Emmanuel Saez și Gabriel Zucman fac o istorie a fiscului american, de la primii coloni, care au impus o taxă pe avere, trecând prin sec. XIX, când impozitele au fost considerate neconstituționale și până la președinția lui Theodore Roosevelt, care a impus o taxă pe avere între 20 și până la 70%! “SUA s-au apropiat atunci, mai mult decât orice altă țară din lume, de ideea unui venit maxim legal”, scriu autorii (atenție: venit maxim legal! iar nu venit minim).
Abia cu Reagan s-a coborât la un impozit pe avere de 28%, cel mai coborât din întreaga lume occidentală. “Reagan”, spun autorii, “a creat un climat în care a nu plăti impozite a devenit un gest patriotic.”
La München, Zuckerberg a propus taxe mai mar
Dar iată, până și Mark Zuckerberg, la conferința de securitate de la München, din februarie 2020, a propus ca giganții internetului precum Facebook sau Google să plătească taxe mai mari, asta fiind un subiect de tensiuni permanente între SUA și UE. Ba chiar, fondatorul Facebook a dat de înțeles că ar fi de acord cu crearea unui regim fiscal digital mondial.
Cum rămâne însă cu cecurile trimise de guvernul SUA fiecărei familii americane? Cum se vede oare asta din România, unde ideologii pieței prezentau ca pe o evidență că „asistații” își merită soarta și că n-au decât să se descurce? Ce face Biden ăsta, până la urmă? Abandonează „capitalismul”? Mai rămâne puțin și acuș vedem că propune și venitul universal. Lumea pe dos...
Numai că Biden nu e câtuși de puțin pornit pe demolarea capitalismului. Pragmatic, el vrea doar să repare clasa de mijloc. Crește impozitele pentru bogați, însă ele rămân totuși mai mici acolo decât în Europa. Iar în SUA, „bogat” înseamnă altceva decât aici. „Bogații” câștigă de la un milion de dolari pe an în sus.
Prin comparație, în anumite părți ale Europei „a fi bogat” înseamnă că atunci când plătești cu cardul nu mai tremuri dacă mai e ceva pe el sau nu.
Pentru a reveni la Biden și a încheia cu el, ei bine, o fi el adormit, cum s-a tot zis, dar iată că mâna nu-i tremură când caută banul în buzunarele în care-i strâns discret dar cărpănos.
