La fiecare generație iese câte un guru care se lamentează că trăim într-o societate nihilistă și fără valori și că Occidentul e în plină decadență.
Cel la modă astăzi este un psiholog canadian care a devenit guru mondial pentru bărbații conservatori cu masculinitatea incertă și care vor să audă că dacă lumea merge rău e pentru că ei nu își afirmă bărbăția, amenințată de doctrinele egalitare.
Jordan Peterson se numește el, iar scriitura lui e îmbâcsită și tristă, o adunătură de platitudini luate dintr-o masă de lecturi superficiale. Că ar fi conservator și că propune, ca soluție pentru toate relele, ordinea, tradițiile și căminul n-ar fi o problemă. Problema este că o exprimă atât de plat și banal și că hoarde de oameni îl urmează în platitudine si banalitate.
Precum cei cărora li se adresează, Jordan Peterson lecturează, nu citește.
Spune el că trăim într-o societate în care nihilismul și lipsa de scop adusă odată cu acesta în ea e focarul de probleme în civilizația occidentală, că oamenii caută azi doar fericire în lucruri de nimic în schimbul unui scop, că dau vina mereu pe alții…
Dar faptul că am trăi într-o societate nihilistă și lipsită de scop e o lamentație pe care o auzim de mai multe secole. Cine nu știe de Nietzsche sau de Spengler? Declinul Occidentului se numea cartea lui Spengler, Untergang des Abendlandes, publicată în 1918, acum exact 100 de ani. Iar spre deosebire de Peterson, Spengler scria bine.
Întreaga „gândire" a acestui anost escroc la modă, Jordan Peterson, lucru care explică și succesul lui la bărbații în criză de masculinitate, este vechiul clișeu al „ordinii naturale". Ca și musulmanii practicanți, sau profeții tuturor religiilor, J. Peterson trădează, în platitudinile lui despre superioritatea bărbatului, o spaimă profundă de incontrolabilul feminin. Reprimarea femeii e de fapt „ordinea naturală” pentru el. E clar că omul a fost lepădat de multe iubite în tinerețe și a păstrat ranchiună.
Spune el că: „Structura primară a societății umane e masculină, așa cum e cu majoritatea animalelor, inclusiv cimpanzeii, care genetic se apropie cel mai mult de noi în termeni de comportament. Asta pentru că bărbații sunt și au fost de-a lungul istoriei făuritorii de cetăți, constructorii și inginerii, zidarii și tăietorii de lemne, dar și mânuitorii de mașini grele.”
J. Peterson confundă (voit) socioculturalul cu biologicul, da. Ca orice ultraconservator. El e de fapt precum acel coach de masculinitate caricaturizat atât de bine în filmul Magnolia al lui Paul Thomas Anderson (rol jucat de Tom Cruise).
Apoi, tot ce citează el e rău mestecat și superficial. Tot ce scrie e compus din banalități și idei furate de la alții, de la început până la sfârșit. De pildă, în Maps of Meaning, cartea lui despre mit și religie, Jordan se laudă că el explică cum marile mituri ale trecutului sunt morale înainte de a fi descriptive.
Istoria religiilor și antropologia nu fac altceva de două secole încoace decât să explice acest truism. Dar Jordan scrie pentru oameni care nu mai citesc și altceva și care n-au auzit de Frazer și Dumézil și Lévi-Strauss sau Joseph Campbell.
Când merge spre regnul animal pentru a explica comportamentul uman și compară oamenii cu homarii prin serotonina produsă în caz de eșec, el se situează dincolo de rizibil:
„Pitulicile și homarii sunt foarte diferiți. Homarii nu zboară, nu cântă și nu se cocoață în copaci. Pitulicile au pene, nu carapace. Pitulicile nu pot să respire sub apă și sunt rareori servite cu unt. Totuși, ambele specii își seamănă în multe feluri. Ambele sunt obsedate cu statutul și poziția în ierarhie, ca multe alte ființe."
(Jordan Peterson, 12 Reguli de viață, Un antidot la haosul din jurul nostru. - „Regula 1: Stai drept și trage umerii înapoi.")
La fel de rizibile sunt toate celelalte „reguli de viață”, noi reținând că gândirea lui se rezumă la aceea că el ne îndeamnă să ne facem patul.
Mai spune el, astfel:
Regula 7: Concentrează-te pe lucrurile cu adevărat importante.
Regula 8: Spune adevărul – sau cel puțin nu minți.
Regula 9: Pornește de la premisa că s-ar putea ca persona pe care o asculți să știe ceva ce tu nu știi.
Regula 10: Fii precis în exprimare.
Aceasta din urmă e una din cele mai comice, venind de la un om prolix, cu proza amorfă, lecturi superficiale și care citează pompos banalități ale culturii occidentale (căci despre celelalte nu are habar).
Ce surprinde, însă, ca fenomen sociocultural, este numărul de bărbați semi-educați, occidentali, europeni și americani, discipoli fanatici care sar în apărarea lui guru, cu gura plină de invective, arătând că e vorba de un spirit de sectă, cum mi s-a întâmplat atunci când am arătat că Thatcher nu știa să gătească și am fost porcăit cu nenumărate argumente fără umor, secta insistând că de fapt Thatcher ȘTIA să gătească, pentru că în universul lor guru nu poate fi întinat și nu poate avea imperfecțiuni.
Mai neagă Jordan Peterson și pericolul încălzirii globale (ba chiar apreciază ca pozitive emisiile de CO2 pentru viața pe planetă), la fel cum propune o dietă compusă doar din carne (aici sclavii sectei lui sar să-l apere argumentând că așa s-ar fi vindecat el de nu știu ce maladie cronică).
Iar când, în cărțulia lui de platitudini despre care am vorbit mai înainte, „12 Reguli de viață, Un antidot la haosul din jurul nostru", descoperi că regula de viață nr. 6 este... „clean your room”, „fă-ți ordine în casă”, nu poți să nu vezi cât de ipocrit e, pentru că sigur nu freacă el geamurile și chiuveta, ci plătește o femeie să o facă.
Dacă ăsta nu e biologism patriarhal din cea mai caricaturală speță a sec. XIX, atunci ce e? Jordan Peterson este oglinda unei societăți care, în absența unui filtru al informațiilor, a ajuns să se identifice cu orice guru ce propune criterii de gratificare personală.
