Marți, un raport al autorităților australiene a ajuns, după patru sute de pagini, la o concluzie clară: nu știm. După trei ani de căutări, nimeni nu înțelege ce s-a întîmplat cu un avionul malaezian dispărut cu 239 de pasageri la bord în martie 2014.
Trei state au cheltuit 170 de milioane de dolari, au analizat și au sondat oceanul vreme de trei ani, fără să dea de urma avionului. Fragmente de fuselaj au fost aduse de curenți la mal în Africa. Asta e tot. În rest, mister total.
Sute de oameni au dispărut fără urmă, înconjurați de cel mai sofisticat sistem de date, informații și supraveghere. Ceva mai puternic decît știința și tehnologia pe care le venerăm a decis asupra vieții a sute de oameni.
Duminică, la Las Vegas, o persoană bizară și sinistră a ucis 59 de oameni trăgînd cu arme automate în oamenii strînși la un concert. Alt mister, altă decizie fără sens, altă loterie cu victime alese accidental. Nu e clar ce e de înțeles de aici dar pare ceva despre limite, umilință și jocul sorții.
