Au trecut vremurile cînd mergeai la aeroport doar ca să prinzi avionul. Cine ajunge pe aeroport, de pildă, la București sau Chișinău, are parte, azi, de imagini și întîmplări care nu se pot uita.
Lumea multă, de tot felul. Iată o femeie în vîrstă, îmbrăcată sărăcăcios după felul oamenilor de la țară. Poate e prima oară pe un aeroport. E dezorientată de indicatoare și aglomerație. Dar nu e numai ea. Duce de mînă un tînăr, nesigur și uimit de zarvă, un băiat îndoit de temeri. Poate n-a împlinit 18 ani. După încetineală și zîmbet, se vede că s-a născut cu vreo boală care îl ține în afara lumii normale.
Și mai departe? Mai departe lucrează gînduri felurite. E probabil o mamă sau vreo mătușă care a prins un noroc și își duce fiul sau nepotul la doctori buni, prin străinătăți. Cu ce șanse? Nu știi, dar speri și te gîndești că o fi o dreptate pe lumea asta.
Pleci mai departe spre poarta de îmbarcare, știind că n-o să afli niciodată ce s-a întîmplat cu ei.
