Între atîtea revoluții, primăveri, răsturnări și lovituri de teatru sau de stat, nimic n-ar fi mai șocant decît un ministru sau un parlamentar care spune nu pot sau nu cred! E limpede că unul și același ministru sau parlamentar trebuie să aibă propriile convingeri și calcule. Cu asta nu sînt de acord sau pentru asta nu sînt bani!
Dar nu! obligația fără excepție a demnitarului e să spună ceva, orice altceva decît ce crede sau poate. Astfel, fraza „Vom analiza doleanțele și vom găsi o soluție” înseamnă, de fapt, nici în ruptul capului. Iar afirmația „Dorim să avem o relație de parteneriat cu patronatul, organizațiile civile, marinarii, minoritățile, fochiștii, fermierii, stînga, dreapta, ONU, Institutul Meteo, Ungaria sau Primarul din Cernăuți” înseamnă, să n-aud de ei.
Încă un detaliu: acest tip de discurs nu e mereu vina politicanului. La rîndul lor, ceilalți, de la fochiști la Budapesta și de la Budapesta la marinari, nu concep să n-aibă dreptate. Evident, revendicările lor și numai ale lor sînt îndreptățite și clare ca lumina zilei. Rezultatul comun e politica pe care n-o mai suportați.
