Ca orice istorie, Crăciunul are un timp și un loc. Azi, amîndouă, trec aproape neobservate sau uitate.
Calendarul spune că sîntem în anul 2017 după Christos, dar multă lume nu mai socotește așa. La fel, cu locul. Nașterea lui Isus în vechiul oraș evreiesc Betleem e un detaliu rareori înțeles. Multă lume nu mai leagă creștinismul de un loc de baștină. Contează? Foarte mult.
Fără rădăcinile evreiești și fără geografia Orientului Mijlociu, creștinismul e o religie fără trecut. Iar asta garantează un prezent indiferent la soarta creștinilor rămași în Orientul Mijlociu.
Copleșiți de Islam, creștini sirieni, libanezi, palestineini, egipteni și irakieni au fost și sînt persecutați pas cu pas sau loviți sălbatic.
Locurile sfinte ale Creștinsimului rămîn fără creștini. Mulți au luat drumul Statelor Unite, Candei, Franței sau României. Un gînd către ei și drama lor continuă ar fi cuvenit măcar în preajma Crăciunului. Ziua miraculoasă a nașterii în Betleem.
