E la modă să urli împotriva salariilor uriașe. Așa de pildă, liderul organizației fotbaliștilor englezi primește trei milioane de euro pe an. Mai rău: un broker de succes în City, centrul financiar britanic, saltă 10-15 milioane. Salariile o pot lua razna.
Dar cine decide cine are dreptul și cine nu are dreptul la un salariu cu 7-8 zerouri? Și pe ce bază? De regulă, adesea, scandalul începe de la cifră. Dar asta spune doar că salariul e mare, nu și dacă e meritat.
În spatele scandalului stau, adesea, invidia sau ura manipulată de adversarii politici ai oamenilor de succes. E de notat că puțini din cei ce fac scandal s-au întrebat dacă ar putea munci 14 ore pe zi, într-o bancă, riscînd pierderi de miliarde, în cîteva secunde.
La fel de interesant, nimeni nu pare furios pe salariul unui fotbalist care e plătit o jumătate de milion de euro pe săptămînă. Banii pot lua mințile celor ce au prea mult, dar și pe ale celor ce n-au deloc.
