„În acest an o să mai apară mii de cărţi, dar va fi greu să descoperi una care este atît de impresionantă ca ‚Oxenberg & Bernstein’, scrisă de autorul român Cătălin Mihuleac. Cine a început să citească această carte nu va renunţa la lectura ei. Asta, fiindcă romanul lui Mihuleac poate orice. Cartea îl face pe cititor să rîdă şi să plîngă, să reflecteze şi să dispere.” Cu aceste cuvinte elogioase începe recenzia cărţii lui Cătălin Mihuleac, „Oxenberg & Bernstein” din ziarul austriac „Die Presse”. Romanul lui Mihuleac, a apărut în limba română, în urmă cu trei ani, la Editura Polirom, din Iaşi, sub titlul: „America de peste pogrom“. În urmă cu cîteva săptămîni a apărut şi versiunea germană la editura vieneză Zsolnay, în traducerea lui Ernest Wichner (originar din România, fost membru al Grupului de Acţiune Banat – Aktionsgruppe Banat, care, din 1975, trăieşte ca scriitor la Berlin).
Între timp, Wichner a fost nominalizat pentru premiul de traducere care se decernează la Tîrgul Internaţional de Carte de la Leipzig. La Tîrgul - care se desfăşuară între 15 şi 18 martie - România este anul acesta invitata de onoare. În acest context, vor avea loc zeci de lansări de carte, lecturi publice, dezbateri şi discuţii la masa rotundă, concerte şi un minifestival cinematografic. Numeroase lucrări literare au fost traduse în limba germană, iar romanul lui Mihuleac este doar una dintre ele.
Atenţia care s-a acordat romanului lui Mihuleac de către mass-media de limbă germană are de-a face şi cu un subiect aproape deloc cunoscut. Este vorba despre pogromul pus la cale de către regimul fascist al lui Ion Antonescu în vara anului 1941, la Iaşi. În cursul acestui pogrom, bagatelizat de revizionişti şi negaţioniştii Holocaustului din România, au fost ucişi circa 13.000 de evrei.
(Deseori se evită în România folosirea termenului generic de fascist pentru desemnarea Mişcării Legionare a lui Corneliu Zelea Codreanu sau pentru regimul militar al lui Ion Antonescu. Această atitudine contrară istoriografiei obiectiv-critice se observă chiar şi în decizii editoriale greu de priceput. Un exemplu elocvent este, în acest context, schimbarea titlului unei cărţi a istoricului Oliver Jens Schmitt. Cartea a apărut în anul 2016, la editura Zsolnay, în limba germană, sub titlul „Căpitan Codreanu. Aufstieg und Fall des rumänischen Faschistenführers” - Căpitanul Codreanu. Ascensiunea şi declinul conducătorului fascist român. Versiunea română a studiului a apărut anul acesta la editura Humanitas din Bucureşti, însă, sub titlul modificat: „Corneliu Zelea Codreanu. Ascensiunea şi căderea ‚Căpitanului’”.)
Mihuleac a relatat în mai multe interviuri cum a fost primită cartea sa incomodă în România. Într-o convorbire cu recenzentul postului naţional de radio „Deutschlandfunk”, cît şi într-un interviu acordat directorului editurii Zsolnay, Mihuleac a spus că au existat librării în România care au refuzat să vîndă cartea. Reacţiile virulente de respingere, a mărturisit Mihuleac, l-au „întristat”.
În recenziile publicate se reliefează traducerea excelentă, într-o germană fluidă, a lui Wichner. Acesta a reuşit să aplaneze anumite incoerenţe stilistice ale textului original şi să reducă asperităţile inerente unui roman-colportaj, transformîndu-le, din punct de vedere calitativ, într-un discurs literar omogen. Acest aspect al traducerii transpare şi din recenzia apărută în „Frankfurter Allgemeine Zeitung”. Recenzentul dezvăluie acolo şi ezitările iniţiale ale lui Wichner de a traduce romanul. Abia după ce auzise de reacţiile negative, Wichner s-a decis să-l traducă, pentru a contribui, astfel, la cunoaşterea unui capitol tragic şi sîngeros din istoria României din perioada dictaturii fascist-antonesciene.
