Cristina Băetrău: Născută la 19 februarie 2002 în orașul Orhei, de 10 ani locuiesc în orașul Ungheni. Am absolvit Liceul Teoretic ,,Ion Creangă”. Sunt viitoare studenta a facultății de litere în cadrul Universității de Stat a Moldovei.
Luni
Dimineața a început împreună cu sunetul alarmei, era ora 6:00. Preconizam să fie o zi lungă. Cu ochii închiși încă neadaptați la lumina zilei am început să mă pregătesc de ieșire, la ora 7:20 aveam rutieră spre Bălți, eram programați la depunerea actelor pentru programare la jurământ. Deja de ceva timp tot așteptam această ocazie, deodată aud cum în cameră alăturată foșnesc o mulțime de foi, era mama care reverifica dacă toate actele sunt la locul lor. Era foarte agitată deoarece data trecută când fusesem la Consulat uitasem acasă un document foarte important din cauza căruia fusesem nevoite să revenim astăzi. Drumul ne-a luat două ore și douăzeci de minute însă nu am avut timp să ne plictisim, priveliștile uluitoare ale lanurilor bogate de floare soarelui ne-au umplut cu energie. Ajungând la Consulat a durat ceva timp până am intrat, însă într-un final toate actele erau întocmite și nu ne-a rămas decât să așteptăm data când vom putea depune jurământul. În drum spre casă o mulțime de gânduri îmi invadau conștientul, mai exact mă gândeam dacă aveam pregătite toate actele necesare pentru admitere, căci mâine urmează să fac un pas important pentru un viitor prosper.
Marți
Mirosul de cafea proaspăt fiartă mi-a invadat dormitorul fapt care m-a făcut să mă trezesc înaintea declanșării alarmei. Sunt foarte entuziasmată căci astăzi merg să depun actele pentru admiterea la universitate la facultatea de Litere. La ora 7:00 eram deja în drum spre capitală, nu simțeam oboseală sau somnolență, unicul sentiment ce mă domina era nerăbdarea. Universitatea este sediul cunoștințelor, aici are loc ultima etapă de formare a personalității individuale a fiecăruia, aici conștientizezi cu adevărat că anii copilăriei au trecut și că odată ce ai făcut primul pas în incinta universității poți spune ca ai pornit pe calea maturității și a independenței. Ajungând în curtea universități am observat că mama era foarte emoționată pot spune cu certitudine că era mult mai îngrijorată decât mine, în ochi i se citea neliniștea. Pe măsură ce mă apropiam de comisia de admitere emoțiile mă copleșeau „Ce fac dacă spun ceva greșit ? ” sau „Am luat oare toate actele cu mine ? ”, aceste întrebări au dispărut îndată ce am început discuția. Totul a decurs foarte bine, la final aveam dorința de a repeta această experiență minunată. Evenimentele nu s-au încheiat aici, ceva mai târziu m-am întâlnit cu un prieten cu care nu ne văzusem mai bine de 3 ani, de curând se întorsese pentru câteva săptămâni din Suedia. Am petrecut o zi extrem de interesantă vorbind despre cum petrecusem acești ani. Uneori distanța și timpul sunt acei factori care influențează la slăbirea relațiilor de prietenie însă alteori tot ele întăresc această relație.
Miercuri
Ador melodia picăturilor de ploaie, însă în această noapte se pare că mama natura era cam supărată căci părea că cerul plânge iar tunetele reprezentau disperarea lui. Întreaga zi cerul era căptușit de nouri întunecați. Eu mi-am petrecut ziua la muncă, comunicând cu o mulțime de oameni noi. Ajungând la o anumită vârstă conștientizăm că este timpul să ne asumăm unele responsabilități, ca de exemplu asigurarea parțială a propriilor cheltuieli. Jobul part time oferă această posibilitate, de asemenea lucrând în diferite domenii avem oportunitatea de-a conștientiza cu ce vrem cu adevărat să ne ocupăm în viitor. Prin intermediul jobului temporar înțelegem dacă dorim să avem o profesie ce presupune comunicarea zilnică cu oamenii noi sau poate o meserie mai retrasă ar fi ceva mai potrivit firmei noastre. Chiar dacă azi a fost o zi puțin mai sumbră oamenii și-au continuat activitățile zilnice. Zi de zi o mulțime de obstacole ne împiedică să ne realizam planul stabilit, indiferent fie o mică ploiță sau o furtună teribilă programul stabilite trebuie realizate căci astfel învățăm cum sa devenim o personalitate bine organizată și cât de simplu este să-ți atingi scopul.
Joi
Un aer rece mi-a făcut pielea de găină iar mirosul proaspăt de ploaie m-a convins să-mi deschid ochii. Întreaga zi am petrecut-o la muncă, astăzi toți doreau să-și achiziționeze rochii pentru nunți și cumătrii. Seara am hotărât să fac o plimbare pe străzile primitoare ale micului nostru oraș. Părea că toți au decis să se refugieze în micile sale căsuțe căci drumurile erau practic pustii, doar o adiere de vânt mai dădea târcoale de colo colo. La ora 21:00 fondul pentru tinere a organizat un movie night în aer liber cu scop caritabil, am decis că este o modalitate minunată de-a petrece tipul, de asemenea banii colectați vor merge în ajutorul unei familii nevoiașe. Acest eveniment demonstrează cât de greu dar în același timp cât de ușor este să faci un bine. Pentru noi acești bani au însemnat o seară bine petrecută, iar pentru acea familie reprezintă șansa de-a asigura copiilor săi toate cele necesare pentru un început de an școlar cât mai reușit. Faptele neînsemnate pentru noi pot avea o importanță majoră în viața alt cuiva, astăzi m-am convins încă o dată, nu este necesar să fii extrem de asigurat financiar pentru a-i putea ajuta pe cei nevoiași, este suficient să ai dorința și un suflet curat.
Vineri
Ceasul deșteptătorului m-a anunțat că e vremea de trezire, cu toate că somnul practic domina asupra conștientului meu mi-am impus toată silința în a mă ridica din pat. Alături sora mea dormea atât de dulce încât îmi venea să mă culc și eu înapoi, însă instantaneu am conștientizat că-mi este foarte foame fapt care m-a stimulat să mă pregătesc cât mai repede și să merg la micul dejun. Mama era deja la bucătărie, mirosul proaspăt de blinele prăjite căptușise toată încăperea. Nimic nu-ți poate aduce atâta fericire cât mâncarea pregătită cu dragoste de către mama. În drum spre serviciu am trecut pe lângă bibliotecă, locul care-mi încântă sufletul de fiecare dată când îl vizitez, cărțile reprezentând o nouă lume ce merita descoperită. De ceva timp nu am mai citit nimic pentru suflet, ceea ce nu-mi prea place. Indiferent de ocupațiile pe care le avem și insuficiența timpului liber, mereu trebuie să găsim timp pentru delectarea sufletului cu ceea ce ne face fericiți.