Născută pe 13 iunie 1995, orașul Chișinău. A studiat la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării (USM). A lucrat la Radio Moldova Tineret și în calitate de prezentatoare și reporter la AGRO TV Moldova. Actualmente este șefa serviciului de presă al Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare
Luni
Săptămâna începe cu un suflu nou. Dimineața cu pași mărunți, dar rapizi, mă îndrept spre aparatul de făcut cafea. În timp ce-mi savurez ceașca cu espresso, îmi trec activitățile planificate în agenda săptămânală. Sunt tentată, ca în fiecare început de săptămână, să-mi planific o duzină de lucruri. Ce păcat că zilele sunt mai scurte decât am vrea noi și de multe ori, din lipsă de timp, transferăm totul de la o zi la alta.
În drum spre serviciu, mă opresc la o tarabă cu flori. Schimb 50 de lei pe un mănunchi de romanițe. Îmi animez astfel biroul cu aer sovietic, dar cu accente de modernism.
După weekend, funcționarii publici își au bateriile pline de energie. La Ministerul Agriculturii ședințele și întâlnirile oficiale sunt în toi. Ne vizitează Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Coreea în Republica Moldova. Partea moldavă și coreeană au discutat despre oportunităţile de investiţie în ţara noastră în domeniul agricol precum şi despre dinamizarea raporturilor comercial-economice cu produse agroalimentare.
Marți
Ora 6:30. Soarele îmi dă semnal că e ora deșteptării. Îmi aranjez părul, îmi pun rochia preferată, îmi iau tocurile în picioare și pornesc la serviciu. Imediat cum ajung, mi se spune că în 20 de minute mergem spre Taraclia, să evaluăm starea culturilor de câmp. Nu mă alarmez prea mult. Nu e pentru prima oară când pe neașteptate deschid dulapul și-mi scot încălțămintea de schimb din cutie. Socoteala de acasă nu coincide mereu cu cea din târg. Asta, de fapt, înseamnă a fi comunicator într-o instituție de stat: puține lucruri se realizează cu precizie, mai multe apar spontan. Nu e de mirare cum de la o inaugurare poți ajunge să vizitezi afacerea unui agricultor, iar de acolo să fugi la o recepție. De asta îmi aleg mereu gențile spațioase, ca pe lângă aparatul de fotografiat, să-mi încapă și alte obiecte în caz de necesitate.
Întreaga zi am petrecut-o pe câmpuri. Am vizitat mii de hectare de grâu, rapiță, floarea-soarelui, orz sau fasole verde. Ochii mi s-au luminat de la atâta frumusețe. Zona de Sud a Moldovei nu a fost afectată de intemperiile din aprilie. Roadă va fi din belșug.
Ne întoarcem la Chișinău la 21:30, cu 600 km parcurși într-o zi.
Miercuri
Mă trezesc mai îndrăzneț și mai devreme. Ocazie perfectă s-o fac pe Mia (câinele meu) mai fericită. Ieșim amândouă la plimbare. La stația din preajma casei observ cum un bătrânel, în timp ce în mâna stângă își ținea torba în carouri și cârja de sprijin, cu mâna dreaptă încerca cu atenție să pună capacul unei cafele Lavazza pe care o cumpărase de la un chioșc. Mă minunez. Pe semne că și bătrânii noștri s-au europenizat. Cu acest gând, ziua mi-a trecut mai vivace.
Spre seară, prietena mă invită în viitorul ei apartament să alegem culoarea pereților pentru fiecare odaie. Procedură deloc ușoară. Așa că, am ales aceeași culoare pentru toată locuința. Un gri deschis.
Joi
Este o zi cu adrenalină. La Ministerul Agriculturii începem primele ședințe de lucru pentru o campanie națională de promovare a produselor autohtone. Câți participanți, atâtea idei. Unele realizabile, iar altele intangibile. Așa sunt începuturile unor noi proiecte: cu provocări, mici neînțelegeri și prea multe aspirații.
La amiază mergem să luăm prânzul în oraș. Mă conving că în Moldova nu poți ține cont de regulile modei care zic că atunci când mergi pe tocuri să privești doar înainte. În Chișinău riști să te trezești cu un picior fracturat. Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt e în reparații de vreme bună, iar drumul e cârpit peste tot. Este un calvar să începi a fi „balerină” fără să-ți fi dorit vreodată.
Seara merg să-mi culeg niște vitamine din grădină. Descopăr zmeura de culoare galbenă. Delicioasă la gust și delicată la aspect. Trebuie mai des să mă plimb prin grădină, poate mai identific alte minunății.
Vineri
Ascult la radio că în weekend se prognozează vreme caniculară. Mi-aș fi dorit să simt căldura la mare, însă acest cod portocaliu mă găsește încă la Chișinău. Mai sunt zile până la concediu.
Facebook îmi amintește de prima întâlnire cu actuala prietenă și viitoarea cumnată. Deși la început a fost mai rece decât un ghețar, treptat am reușit să ne simpatizăm și să punem bazele unei relații armonioase. Ne-a apropiat plăcerea de a savura cafeaua, dragostea pentru animale, pentru teatru, desene animate, filme și multe-multe altele.
După-amiază vizitez o vinărie autohtonă. Plec de acolo cu un vin de calitate. Duminică îl voi consuma cu familia. Am fost învățată că tot ce-i bun, trebuie împărțit cu cei dragi.
La revenire, îmi arunc romanițele din birou, și-au pierdut din mirosul îmbătător și sunt cam „obosite”. E sfârșitul unei săptămâni productive, iar alta stă să înceapă, cu noi provocări, lovituri sau realizări.