Născut în 08 septembrie 1987 la Ghidighici, municipiul Chișinău. A lucrat în maI multe domenii. Tâmplar, zugrav, muncitor la sere, vânzător, hamal, profesor de actorie, prezentator radio & tv, textier, PR manager, etc.
Luni
Am avut un început de săptămână plin de evenimente. Dimineața am fost la un casting, unde m-au probat pentru un rol ca după asta să mă întrebe dacă n-aș vrea să joc un altul, scris pentru Andrei Bolocan. Că tot un fel de vblogger performer sunt și eu. N-am fost încântat de propunere, dar vedem cât plătesc. Nu accept figurația sau rolurile secundare decât dacă mă câștigă financiar. Nu e vorba de orgoliu, e vorba de imagine. Deja m-am împăcat cu ideea că în MD nu văd eu roluri bune decât dacă mi le scriu singur, așa că măcar să fac un ban pentru timpul dedicat. Cu anii m-am făcut foarte pragmatic. Și oricum puțin probabil să trec.
După casting am mers la Europa Liberă unde am dat un interviu despre ce cred tinerii că trebuie făcut pentru a schimba ceva în țara asta. Am discutat o utopie și câteva scenarii drăguțe, dar inutile. Tinerii pot face foarte multe, dar n-au timp de asta, trebuie menținut contentul pe rețele de socializare și asta ocupă timp.
Seara am trecut pe la job (sunt în echipa de creație a lui Vali Boghean).
Marți
Azi am filmări în oraș. Lucrăm cu un prieten, Maxim Chisnicean, la un lungmetraj de autor. Numele proiectului este „Memoria”. Regia și logistica lui, scenariu și actoria mea. Îl facem pe cont propriu și întâmpinăm o sumedenie de dificultăți, dar în ciuda a tot ne ținem pe poziții. Ziua a fost destul de productivă. Am filmat scena de care aveam nevoie destul de repede, asta pentru că miercuri vom avea o altă scenă, mult mai complicată. Partea plăcută în actorie e că poți fi altcineva. Toți suntem arhitipuri în care se ascund diferite fațete. Putem fi buni cu unii și răi cu alții, darnici azi și zgârciți mâine, emaptici seara și violenți dimineața. Tot farmecul e să știi când și cum apeși butonul potrivit, cam despre asta e actoria. Am făcut în viață mai bine de 15 meserii diferite, de la văcar la prezentator și actor, dar scrisul (poezia) și actoria mi-s cele mai dragi.
Miercuri
Azi am avut a doua zi de filmare. Așa se face că modific scenariul pe parcurs pentru că lucrăm cu persoane care n-au făcut actoria și nu mi-am pus problema că va fi atât de complicat să învețe replicile, practic jumătate din echipă nu poate memora mai bine de 3 replici la rând, ceea ce complică foarte mult filmările. Dar e prea târziu să dăm înapoi și să mai schimbăm ceva, așa că facem tot posibilul să scoatem maxim calitate din minime resurse. Ori facem o capodoperă, ori ne dăm cu capul de primul stâlp, alte căi nu-s. Poate de aia se numește *Memoria* proiectul, că nimeni n-o are?
Joi
Pentru că am avut filmări până foarte târziu am dormit ziua de joi până după masă. M-am trezit obosit și mahmur ș-am trecut pe la job. Am de scris câteva texte pentru niște piese. Problema nu e în a scrie, mi-am antrenat o parte a mea care uită de artă și artistic și scrie toate tâmpeniile din lume pentru bani, dar trebuie să-i găsesc cheia, atâta tot. Asta și foate toată munca mea, găsirea și rezolvarea unui text pe care acum 10 sau 5 ani în urmă nici nu l-aș fi lăsat să-mi treacă prin cap. Dar maturitatea vine cu responsabilități, facturi, probleme. Viața e despre chestii practice, filosofia și astralul e ok când îți plătesc părinții tot. Treaba cu pop-ul e foarte amuzantă, eu am încercat din răsputeri să aduc ceva cult și fin în toată povestea asta, dar la drept vorbind nimeni n-are nevoie de asta. 80% din populația globului au fost, sunt și vor fi departe de cultură, grija lor e să câștige un ban ca mai apoi să-l cheltuie pe ceva. Foarte simplu.
Vineri
Am dormit la o cunoștință. Am stat până târziu, am mai bârfit, am mai băut și am și gătit paste. S-a mirat să afle că mănânc pastele cu pâine, i-am zis că măncânc tot cu pâine. Absolut tot. Nu pot sta la masă dacă nu-i pâine. Seara merg la colega mea de serviciu și prietena mea de suflet Ioana Isac, să văd și aud cum își lansează cartea de poezie. O broșură de altfel destul de curioasă și chiar o recomand. Ei confundau librăria cu libertatea. Sunt mulți poeți în MD, dar puțini știu de puterea PR-ului, sau cred că contravine idealurilor, poate. Am trecut prin toate taberele posibile și m-am gândit la toate laturile acestei întrebări și am avut și câteva revelații, despre care, poate, vă voi vorbi vrodată. Pentru început pot spune doar: vinde numele.
P.S: Dorm puțin deși în place să dorm mult pentru că îmi place să visez, am în fiecare noapte niște vise prieteni că vi le recomand tuturor. probabil am o imaginație bogată.: „Palatul național. Vali e după culise în spate. Mergem după el până iese în scenă și în față la rampă, privește sala goală. Filmat din spate dintr-un dublu până la final. Text după cadru. În ultimul moment Vali se întoarce spre cameră și zâmbește.”