Linkuri accesibilitate

Gari Kasparov: „Puterea” Rusiei este doar o consecință a „oboselii” Occidentului (VIDEO)


Gari Kasparov

Campionul mondial la șah Gari Kasparov rămâne a fi unul din cei mai duri critici ai Kremlinului. Co-fondatorul Forumului Rusiei Libere crede însă că forța regimului autoritar al lui Vladimir Putin rezidă, de fapt, în slăbiciunea Occidentului. Fragment dintr-un interviu pe care Gari Kasparov l-a acordat jurnalistului Mihail Sokolov de la serviciul rusesc al Radio Europei Libere (Radio Svoboda).

Radio Europa Liberă (Svoboda): Continuați să credeți că principala amenințare pentru Putin este Occidentul și, respectiv, nu trebuie decât să ne așteptăm înfrângerea geopolitică a regimului Putin sau să o apropiem cumva?

Avem de-a face, în esență, cu un stat mafiot...


Gari Kasparov: Părerea mea nu s-a schimbat, ea bazându-se atât pe propria mea experiență, cât și pe trecutul nostru istoric. Acele regimuri dictatoriale care au atins un nivel atât de avansat de dezvoltare (sau, mai bine zis, degradare) socială - cum se întâmplă în cazul regimului putinist - acele regimuri nu se prăbușesc de la sine. Căci [în Rusia] a fost stabilită o ierarhie destul de dură de control asupra vieții socio-politice a țarii, precum și a celei economice. Avem de-a face, în esență, cu un stat mafiot - o structură destul de complexă - în care aproape toate resursele economice sunt controlate de clanuri, care au, așa sau altfel, legătură cu Putin. Vorbim de un model fundamental nou, care este foarte diferit de cel sovietic: în primul rând, din cauza lipsei unei ideologii concrete, iar, în al doilea rând, din cauza legăturii sale cu aceste clanuri semi-feudale.

Gari Kasparov: „Puterea” Rusiei este doar o consecință a „oboselii” Occidentului
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:07:39 0:00


Astăzi, în Rusia, avem de-a face cu mai multe modele de conducere - un soi de simbioză, care a avut rezultate cât se poate de eficiente, capabile să asigure o oarecare stabilitate internă, datorită controlului total și implicării în acest proces economic a unui număr foarte mare de persoane. Astfel spus: orice formă de protest poate fi ușor suprimată, întrucât cei care dețin puterea au în continuare acces la resurse financiare… imense, ca să nu le spunem nelimitate, căci prețurile la petrol rămân în continuare foarte mari.

Dacă ar fi ne uităm ce buget are Rusia, la rezervele sale de aur și de valută, precum și la averile oligarhilor – am putea constata că Putin deține, într-o măsură mai mare sau mai mică, controlul asupra unei sume fantastice de aproximativ un trilion de dolari!

Le spun mereu oamenilor că atunci când zicem: „miliard”, „trilioane”, avem o idee vagă despre ce sumă este vorba, de fapt. Ca să fiu mai explicit, eu am dedus un soi de formulă. Când spun „un miliard”, întreb care este echivalentul unui miliard de secunde? Când realizează că e vorba de 32 de ani, oamenii, evident, reacționează altfel. Un trilion de secunde este egal cu 32 de mii de ani. Adică trebuie să înțelegem ce nivel de îmbogățire a reușit să atingă elita rusească în perioada lui Putin.

Din punctul lor de vedere, Rusia este o colonie, căci „viața” lor are loc în cu totul altă parte...


Prin urmare, despre o amenințare la adresa sistemului putem vorbi doar atunci când această elită a puterii își dă seama că banchetul s-a încheiat. Iar acest banchet se poate încheia doar acolo unde continuă, de fapt. Iar banchetul nu este în Rusia, căci Rusia este chiar mijlocul de îmbogățire.


Radio Europa Liberă (Svoboda): Rusia este, așadar, o „colonie” a elitei?

Gari Kasparov: Exact, o colonie. Din punctul lor de vedere, Rusia este o colonie, căci „Viața” lor are loc în cu totul altă parte: acolo unde sunt copiii lor, unde își păstrează averile, iahturile, casele etc.. Anume acolo se află și locul unde poate fi provocată înfrângerea lor geopolitică, ba chiar poate fi distrusă acea bază care solidifică la ora actuală clanurile oligarhice grupate în jurul lui Putin. De aceea, Putin cheltuiește resurse atât de mari pentru a-și menține imaginea. Din nou, vorbim aici despre un joc pe mai multe planuri. (…) Trebuie să înțelegem întotdeauna că subestimarea inamicului - căci vorbim despre un inamic în acest caz - duce întotdeauna la cele mai negative consecințe.

Operațiunea de corupere a establishment-ului occidental - a comunității politice, financiare și de afaceri - a fost realizată genial. Putin folosește destul de eficient aceste resurse uriașe pentru a-și consolida poziția. Lobbiștii lui Putin, agenții direcția lui Putin, mașina sa de propagandă funcționează cât se poate de eficient.

Radio Europa Liberă (Svoboda): Ați amintit tocmai despre „oboseala” Occidentului, dar care ar fi soluția în aceste condiții? În SUA există politica lui Donald Trump, de neînțeles pentru mulți. Pe altă parte, există poziția Congresului. Care ar fi punctul de orientare în această situație?

Gari Kasparov: Trump este în mare parte o consecință a oboselii Occidentului și folosirea abilă a acestei oboseli, apatii, de către Putin. Trump este în mare parte rezultatul retragerii americane inițiate de Obama, care, bazându-se pe principiile sale ideologice, credea că, dacă Statele Unite se vor retragă și vor începe să-și reducă influența în lume, acest fapt va duce la prosperitate. A dus însă la aceea la ce avertizam noi anterior că ar putea duce, căci vid geopolitic nu poate exista în principiu. Dacă pleci tu, vine altcineva în loc.

Obama a încercat să minimizeze prezența americană, iar Putin a interpretat gestul ca pe o slăbiciune...


Din cauza că SUA s-a retras, practic, din conflictul din Orientul Mijlociu, păstrând doar o prezență aparentă, rolul său a scăzut brusc. Iar asta nu a însemnat faptul că războiul s-a încheiat acolo, ba dimpotrivă, s-a agravat, deoarece Iranul și Rusia au intrat activ acolo. Menținerea lui Assad a provocat un dezechilibru semnificativ nu doar în Orientul Mijlociu, ci și în Europa. Pentru că ascensiunea organizațiilor de extremă dreapta în Europa este rezultatul, în primul rând, al exodului masiv al sirienilor, exod cauzat de folosirea armelor chimice, sub acoperirea asigurată de Putin și bombardarea continuă a orașelor siriene de către avioanele rusești.

A fost ratată oportunitatea de distruge mașina financiare a lui Putin, Gazprom, pentru a asigura furnizarea neîntreruptă a gazului din Qatar către Europa. Assad a fost ultimul obstacol în calea edificării acestei conducte. Evident, Erdogan nu ar mai fi acționat așa cum a făcut-o acum, iar noi am fi avut deja astăzi o sursă alternativă de gaz pentru Europa, în timp ce Putin n-ar mai avut resursele financiare care-i permit să poarte războaiele și să înăsprească dictatura în Rusia. Gazprom ar fi devenit un doar unul dintre furnizorii de gaz pentru Europa. Americanii au ratat această oportunitate.

Obama a încercat să minimizeze prezența americană, pentru a nu arăta ca Bush. Ceea ce a obținut însă nu a fost o îmbunătățire a relațiilor cu Rusia. Dimpotrivă, Putin a interpretat gestul ca pe o slăbiciune și a decis că este timpul să-și aleagă propriul său președinte (american).

Devine evident: lipsa în continuare a vreunei reacții de contracarare față de agresiunea lui Putin va duce la agravarea situației...


În iulie 2016, Obama avea toate informațiile privitor la imixtiunea rusă în alegeri, dar, din nou, nu a dorit să facă nimic. A vrut să plece călare pe cal alb, nu a vrut să-și strice imaginea de pacificator. Credea că Hillary Clinton va câștiga oricum alegerile și el nu va mai trebui să facă nimic. Deși, în principiu, existau destule informații [despre imixtiunea rusă], se vorbea despre asta la televizor. Congresmanul Adam Schiff (...), practic, s-a plâns în septembrie, la televiziunea americană, spunând că trebuie făcut ceva, căci la acel moment devenise foarte clar felul în care acționează producătorii ruși de fake news, fabricile ruse de trolling și cât de eficient au fost folosite toate acestea în SUA.

Astăzi este clar deja cum a funcționat acest model. Echipa lui Trump furniza serviciilor ruse - prin intermediul unor terțe părți – informații despre unde ar trebui direcționate principalele eforturi. Acea activitate de prelucrare a opiniei publice americane s-a desfășurat tocmai în state în care fiecare vot era decisiv. Occidentul a ajuns în punctul în care devine evident: lipsa în continuare a vreunei reacții de contracarare față de agresiunea lui Putin va duce la agravarea situației.

Puterea lui Putin este un mit sau, mai degrabă, o forță care se naște din slăbiciunea Occidentului. În realitate, vestul este mult mai puternic, atât din punct de vedere economic, cât și militar.

XS
SM
MD
LG