Cunoscut drept „Regele Umorului” în Republica Moldova, Gheorghe Urschi a devenit celebru datorită spectacolelor umoristice pe care le-a susținut prin satele Moldovei sovietice în anii 1980-1990, dar și datorită emisiunii „Teatrul de miniaturi”.
A lansat, iar acum lasă în urmă, o serie de maxime devenite folclor: de la observațiile că „pentru om este foarte important să știe simțul măsurii”, că nu e bine s-o ții „tăt înainte, tăt înainte”, când drumul o ia spre stânga, sau că degeaba mai aștepta unul mintea cea de pe urmă - ea tocmai plecase - și până la socoteala electorală că, „dacă i-am schimba în tot anul, poate ajunge rândul şi la noi”.
„Este clar că omul necăjit este cel mai aproape de fericire pentru că el o măsoară cu o şchioapă mică, concretă”, spunea Urschi într-un interviu cu Europa Liberă în 2010, când Republica Moldova urcase pe neașteptate într-un clasament mondial al fericirii.
În 2011, Urschi a suferit un atac cerebral, care l-a ținut de atunci departe de scenă, iar pe 9 aprilie 2026, fiica artistului, Liliana Urschi, a anunțat, tot pe Facebook, că tatăl său se află în stare critică, după ce a fost supus unei intervenții chirurgicale în luna martie.
Născut în 1948, în Cotiujenii Mari, raionul Șoldănești, a învățat actorie la Moscova, apoi a devenit actor la Teatrul „Luceafărul” din Chișinău. A jucat în piese de teatru și a regizat zeci de spectacole.
Piesa sa, „Testamentul”, a fost montată la Teatrul „Luceafărul” pentru prima dată în anul 1992 și se joacă și astăzi, fiind printre cele mai longevive spectacole din R. Moldova, se arată într-o biografie publicată tot de fiica artistului.
În cele peste patru decenii pe scenă, Urschi a scris cărți și piese de teatru, a realizat numeroase emisiuni și concerte. Este autorul pieselor „Mezinul” (1979), „Vom trăi și vom vedea” (1986), „Testamentul” (1992), „Testamentul – 2” (2001), „Doi cocori, două viori” (2003), „Și iar Chirița!” (2006) și o duzină de piese pentru copii.
Noi cu îndărătnicie rămânem optimişti orice ni s-ar întâmpla.Gheorghe Urschi
Gheorghe Urschi a lăsat în urma sa și trei filme: „Văleu, văleu, nu turna”, „Cine arvonește, acela plătește” și „Fenta”, fiind scenaristul și regizorul acestora.
În emisiunile și concertele sale umoristice, care l-au consacrat ca artist, ironiza metehne precum lenea, rusismele, lenea, îngâmfarea, beția sau corupția.
În scenetele și concertele sale, a evoluat pe scenă împreună cu soția sa, actrița Maria Urschi, și împreună cu actorii Gheorghe Pârlea, Vitalie Rusu, Pavel Bechet și alții.
Pe lângă teatru și film , Urschi a scris și câteva volume de nuvele: „Dealul fetelor”, „Insula adolescenței”, „Cazuri și necazuri” sau „Eu sar de pe fix”.
A scris versuri și muzică pentru mai multe cântece, inclusiv versurile pentru piesa „Baladă familială”, a cuplului Doina și Ion Aldea Teodorovici, care i-au fost prieteni apropiați.
Pentru activitatea sa artistică, în 2008, a primit distincția „Cavaler al Ordinului Republicii”. În 2012, președintele Nicolae Timofti i-a conferit titlul de „Artist al poporului” pentru succese în activitatea de creație și merite în dezvoltarea genului satirico-artistic.
Pe 18 ianuarie 2014, de ziua sa de naștere, Gheorghe Urschi a devenit cetățean de onoare al municipiului Chișinău, iar în 2019 a fost laureat al Premiului Național.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
