Există ceva mai grav decît să te ia gura pe dinainte: să te ia mintea pe dinainte. Acest obicei sprinten e tot mai răspîndit.
Iată, de pildă, cazul flăcăilor lipsiți de aventură care se bat și se omoară pe stadioane sau la colț de stradă, după care se răsfață glorios cu ideea că sînt în război. Mass media preia serviabil ecoul și vorbește, la rîndul ei, de războiul galeriilor sau de războiul urban al cuțitelor.
Nonviolent, dar la fel de nepotrivit, aflăm, apoi, de bătălia pentru buget, de războiul civil liberal sau de bomba din proiectul de lege care a pulverizat majoritatea parlamentară. Aceste fioruri belicoase mărturisesc o insuficiență înduioșătoare.
Mulți oameni mari au rămas mici și se joacă de-a războiul mondial, civil sau patriotic. Din plictis și lipsă de realitate tragică, o sumedenie de oameni își trimit gîndirea la înaintare, fără să fi cercetat locul.
Doritorii pot face o excursie de studii în Ucraina. Sau, poate, într-o zi nenorocită, vor fi înghiți de vreun alt război real. Atunci, eroarea va fi înțeleasă. Aproape sigur, prea tîrziu.
