Lumea e tare supărată. Și spune că nesimțirea este trăsătura definitorie a politicianului din Republica Moldova! Sigur, ar mai fi câteva caracteristici, pe care politicianul le-a dezvoltat în timp, la fel ca și poporul din care se trage: politicianul e necinstit, e hoț, e superficial, e total iresponsabil, nu își ține aproape niciodată promisiunile, e arogant. Și lista rămâne deschisă! Vocile localnicilor de la Ocnița le ascultăm la acest sfârșit de săptămână.
Întrebarea care rămâne fără răspuns: de ce oare trebuie de schimbat sistemul electoral acum, în 2017, înainte de alegerile parlamentare din toamna anului viitor? De ce nu se poate de discutat despre această schimbare după scrutinul din 2018? De ce această problemă a devenit brusc prioritară – pe când adevăratele probleme rămân corupția și delapidarea banului public - pentru asta poate ar fi mai de folos adunarea a sute de mii de semnături. Câți parlamentari vor fi din stânga Nistrului și câți din diasporă? Cum și când vor fi create circumscripțiile? Câte circumscripții uninominale vor fi în țară, câte peste hotare, câte vor fi pentru teritoriul necontrolat? Și încă multe alte întrebări care deocamdată rămân fără răspuns. Dar agenda cetățeanului e diferită de cea a politicianului. Preocupările locuitorilor din nordul Moldovei le-am reținut de la mai mulți trecători cu care am discutat la Ocnița.
- - „Peștele de unde se strică? De la cap. Acolo, dacă ar fi regulă, ar fi și peste tot, dar așa…”
Europa Liberă: Dumneavoastră alegeți politicienii. Pentru ce vă dați votul, atunci când îi alegeți?
- „Noi dăm votul pentru unul, dar se-alege altul. Poporul alege ziua, noaptea se trece și dimineața de-acum ne sculăm cu alte legi.”
Europa Liberă: Aici, la Ocnița, deseori discutați cine merită votul dumneavoastră?
- „De multe ori am dat voturile. De pildă, iată cum a fost cu comuniștii, cred că a fost mai bine. Dar acum toți se cumpără.”
Europa Liberă: Cine e stăpânul Moldovei?
- „Cred că nu-i Dodon. Acolo sunt oameni mai de sus.”
Europa Liberă: Cine sunt mai sus?
- „Domnul Plahotniuc.”
- „E disperată lumea pentru că nici Parlament, nici Guvern nu avem de-acela de care trebuie.”
Europa Liberă: Păi, nu l-ați votat pe acela care trebuie?
- „Eu l-am votat pe cel care trebuie. El vrea să se rupă înainte, dar vedeți că ăștia nu-i dau voie?”
Europa Liberă: Cui? Domnului Dodon?
- „Da, lui domnu Dodon. Îl apăsa, dacă a apucat tot Plahotniuc, cu banii lui și face ce vrea el.”
Europa Liberă: Vine 2018, o să trebuiască să mergeți iar să alegeți.
- „Va trebui să mergem iar să alegem și nu știu ce-om alege noi atunci.”
Europa Liberă: Vă este clar în baza cărui sistem electoral o să trimiteți deputați în Parlament?
- „Până când nu-i nimic încă clar.”
Europa Liberă: Dar de ce nu vă e clar? S-a votat în Parlament sistemul mixt.
- „Nu, n-o să fie nici mixt.”
Europa Liberă: Păi, dar domnul Dodon, împreună cu socialiștii și democrații, au zis că votul mixt ar putea să fie unul salvator.
- „Îi legat de-acum acolo ceva, dacă merge Dodon împreună cu Plahotniuc la un loc.”
Europa Liberă: Și de la Ocnița, de-aici, aveți pentru cine să votați?
- „N-am pentru cine să votez. De-acum nu mă mai duc la votare, nici nicăieri.”
- „Ei fac tot numai pentru dânșii. Trebuie să fie așa cum au fost alegeri: partid…”
Europa Liberă: Dar dumneavoastră alegeți partidul, liderul, omul, liderul, programul partidului, ce-alegeți?
- „Vedem ce program va fi, dar, desigur, nu pentru Ghimpu. Nici pentru Plahotniuc. Plahotniuc a învățat cu fetița mea la institut, dar pe urmă s-a făcut „farțofscik”, s-a ocupat cu ceea nu trebuie.”
Europa Liberă: Cine vă insuflă încredere dintre cei care conduc Republica Moldova?
- „Dodon. Fiindcă el e pentru popor. Din ce trăiesc acum oamenii? Din ceea ce se aduce din alte țări, din Rusia în mare parte, și de ce împotriva Rusiei trebuie să fim? Eu am trăit în Uniunea Sovietică, pe atunci era comunism, pâinea era 16 kopeici, cea mai scumpă pâine, de 40 de kopeici, era mare că mâncai o săptămână, cârnațul era ieftin, 3 lei și 80…”
Europa Liberă: Dar Moldova cum se împarte, cu Rusia și cu Uniunea Europeană, sau cum e?
- „Lasă să fie și cu Rusia, dar lasă să fie și cu Uniunea Europeană, că mulți moldoveni sunt și în Europa.”
Europa Liberă: Domnul Dodon ce poate face de unul singur?
- „Că îi pune bețe-n roate…”
Europa Liberă: Cine-i pune bețe-n roate?
- „Cine-i pune? Plahotniuc și ăștilalți, care acum sunt la conducere. Dodon nu s-a uni cu Plahotniuc, Doamne ferește, nu!”
Europa Liberă: Ce viitor are Ocnița și Republica Moldova?
- „Trebuie, așa cum face Dodon, tot pentru popor să fie, el a fost ales de popor. Nu pentru ăștia bogați care au miliarde. De unde au luat ei miliarde? Eu toată viața am fost învățătoare, eu am șase nepoți, trei strănepoți. Eu n-am miliarde, iată cumpăr o pâinică, cumpăr pătlăgele. Dar ei de unde au? Fură, au distrus țara.”
- „Ce-o fost de lucru, tot au închis.”
Europa Liberă: Și unde pleacă lumea?
- „Care-n Rusia, care-n Italia, care-n Portugalia. Eu în Rusia mă duc.”
Europa Liberă: De ce alegeți Rusia?
- „Pentru că știu limba rusă.”
Europa Liberă: La alegerile din 2018 o să participați, o să mergeți să votați?
- „Dar cum, dar cum, dar cum? Sigur.”
Europa Liberă: Și pentru cine?
- „Pentru ai noștri.”
Europa Liberă: Dar cine sunt „ai noștri”?
- „Ap om vedea cine o fi, am vedea…”
Europa Liberă: Cine merită votul dumneavoastră?
- „Dodon, e băiat de treabă.”
Europa Liberă: Prin ce v-a câștigat încrederea?
- „Pentru că rezultate sunt câteva.”
Europa Liberă: Care?
- „Parcă a mai scos niște chestii din astea.”
- „S-a dezamăgit toată lumea. Au lucrat „ștampovocinîe”, au lucrat brutăriile. Noi trăim în Ocnița, noi aducem pâine de la Drochia și de la Edineț, la noi zavoadele s-au închis, tot, nu erau brațe de muncă. Acum cine stă acasă? Bătrânii, ăștilalți trebuie să întrețină familiile.”
Europa Liberă: Și această plecare lasă pustie și Ocnița, și Republica Moldova.
- „ Exact, da, da. Lasă, dapăi ce-i de făcut, dacă n-ai cu ce trăi? Am șapte cunoscute care au închis magazinele. De ce? Iată că s-au început controalele și mai bine decât să lucrezi pe degeaba, cuiva, mai bine du-te și-ți fă banul tău și n-ai cu nimeni nimic.”
Europa Liberă: Cât e de prețios este votul atunci când mergi să-l dai pentru cei care trebuie să fie adevărații conducători ai acestui stat?
- „Parcă toți promit, promit, dar nimeni nu face. Chiar și acum la televizoarele astea le arată. Ei iară milioanele astea de euro le iau. Pentru ce? Cine o să le plătească, nu tot copiii noștri? Ei vor ca pătura de jos, adică noi, să lepădăm țara și să ne ducem ca să le rămână lor. Asta-i țelul lor.”
Europa Liberă: Și atunci de ce populația nu face invers, să rămână aici, să-i treacă prin sită și să-i aducă pe cei buni?
- „Dar cum? Și? Și cu cine să lupți? Asta nu a fost și nu o să fie. Ei acum s-o unit toți, au fost ba Ghimpu, ba Lupu, ba Candu, ba, cum îl cheamă, Pavelul ista, Filipu ista. Și el numai știe a lua banii din țările celea, dar de ce nu se gândește cum o să-i dea înapoi?”
Europa Liberă: Care e politicianul de încredere?
- „Nu știu, Dodon, după spus ce aud la televizor, nu-i dă voie să facă, președintele ista.”
Europa Liberă: Cum?
- „Că este Plahotniuc-ul acela.”
Europa Liberă: Credeți că ei sunt adversari sau au și unele înțelegeri?
- „Ca să fie Dodon și Plahotniuc împreună? Poate să fie, dar nu știu. Poate ceva e ascuns, poate ceva… Dar noi aici, pe la cluburile astea, toți au fost pe rând, toate partidele au fost, care cu concerte, care cu aceea, cu aceea, și ce-o făcut? Le-o dat 200 de lei și cu un miting, nu știu ce, tot i-au sculat, i-au sculat Plahotniuc. Au fost în Ocnița, i-au luat și s-au dus. De-acum în cine să crezi? Numai în Dumnezeu.”
Europa Liberă: Viitorul Moldovei, cum trebuie să arate?
- „Să arate cum în Europa, dar la noi nu se vede repede. Peste o sută de ani om vede. Trebuie să trăim o sută de ani, să vedem.”
Europa Liberă: Vreți să fie ca în Europa, dar ziceți că-i mai bine cu Rusia.
- „Dap îi bine și acolo, și acolo, fie unde om fi, numai să fie bine.”
- „Iată acum dacă noi am vota ai noștri deputați, o să avem întrebări.”
Europa Liberă: Când ziceți „ai noștri” deputați, ai dumneavoastră care vor fi?
- „Care o să-i votăm acum, cu votul direct.”
Europa Liberă: Despre sistemul acesta electoral ce ați înțeles?
- „Prostie completă. Dacă votăm partidele, încă putem să câștigăm ceva, dar dacă votăm deputați aparte… E bine cu deputați aparte, dar numai nu la noi, în Moldova noastră proastă, proastă…”
- „La moment nu mai contează ce metodă alegi, important cine numără voturile. Nu observați? Se duc acolo, de partea comuniștilor, îi cumpără, și devin iarăși democrați. La ziua de astăzi, țara este condusă de cine vor ei.”
Europa Liberă: Dumneavoastră sunteți stăpân, pentru că aveți buletin de vot.
- „Și ce folos de mine, oameni buni? Lumea de azi nu are cu ce trăi, lumea fuge din țară!”
Europa Liberă: Și viitorul Moldovei?
- „E la fundul mării! Niciodată noi nu vom fi nici cu Europa, nici cu rușii! Noi nu trebuim la nimeni! De noi își aduc aminte numai atunci când vin alegerile!”
- „ Deci, lumea se-ncepe a se trezi cu greu, că l-au votat pe Dodon, dar Dodon, împreună cu Plahotniuc, ne aduce și mai tare la sapă de lemn, cu toate că suntem demult la sapă de lemn.”
Europa Liberă: De ce credeți că Moldova se duce înspre rău?
- „Dar uite matale cum trăiește poporul, uite matale cum ne conduce Guvernul făcut noaptea, uite matale cum ne conduce Plahotniuc și s-a făcut coordonator al statului. Cine l-a înaintat pe dânsul? Și suferă poporul, n-au ce mânca, pier satele!”
Europa Liberă: Aici la Ocnița, ia ziceți, cum descrieți situația?
- „Toată lumea pleacă și, uitați-vă, prin Ocnița, aici se vinde, dincolo se vinde (casele – n.red.), n-avem populație, fuge din țară, nu fac locuri de muncă, deschid undă verde ca să poată să muncească în Rusia. De ce nu fac aici să aibă locuri de muncă?”
Europa Liberă: Dar aici, la Ocnița, votul e geopolitic, încotro Moldova – cu Estul, cu Vestul?
- „Aici au nostalgii față de puterea sovietică. S-a terminat cu puterea sovietică! Nostalgia ne duce la sapă de lemn și îl votează pe Dodon, iar unii din ei s-au convins că Dodon e un trădător de neam.”
Europa Liberă: Dar de ce ziceți că e trădător?
- „Dar de ce face politică cu Rusia? Scoate „flagul” european de pe clădirea lui, limba de stat nu-i place, ce treabă are el? Oamenii de știință au ajuns la concluzia care-i limba de stat.”
Europa Liberă: În zece ani cum va arăta Moldova?
- „ Dacă o să mergem cu pașii iștia și cu poporul care a rămas în țară, care nu citesc, șed cu capul în rachiu și-n vin, noi nu vedem perspectivă.”
Europa Liberă: Sunt capabili cetățenii să-și ia soarta în mâinile lor?
- „Trebuie să ne unim toți, să dăm bandiții jos și un lucru. Și un lucru este principal – cei care pleacă de la putere să dea dare de seamă unde au cheltuit banii poporului. Și de luat, de confiscat toți banii care au fost furați de la popor și de pus la pușcărie, că altă ieșire n-avem.”
- „Șed acolo ani și ani și ei își fac interesele lor, dar nu interesele poporului.”
Europa Liberă: Cât de mult o să meditați, o să cântăriți atunci când o să aruncați buletinul de vot în urnă?
- „Oi vede încă cum o fi care o fi, dar eu de-acum m-am dezamăgit.”
Europa Liberă: Dar la vot trebuie de mers, ce ziceți?
- „Trebuie, trebuie: C-apoi acel buletin are chip tot acolo să nimerească și să pună ei pe cine vor. Trebuie de dus la vot și dacă nu vrei să votezi cu nimeni măcar să anulezi buletinul, ca să meargă acolo, în urnă.”
Europa Liberă: V-a părut rău vreodată pentru cine ați votat?
- „Da, da, desigur.”
Europa Liberă: Are preț votul cetățeanului?
- „Trebuie să aibă preț, dar preț mare nu prea are. Toți făgăduiesc, dar cine și ce face așa tare… Iată aici o bucățică de drum au făcut. Au venit și ne-au ademenit și cu-atâta am rămas.”
Europa Liberă: Dar în cinci ani cum va arăta Ocnița și Republica Moldova?
- „Nu văd mari schimbări. Eu nu știu îndeobște la ce o să ieșim până la urmă. Lumea pleacă pe-un cap, pleacă tineretul chiar, îndeobște, lucrul nu-i.”
Europa Liberă: Dumneavoastră cum vă câștigați bucata de pâine?
- „Da păi, ia te uită, stăm cu niște pătrunjel, cu niște verdeață, cu niște flori, ce putem. Dar cu pensia aceea de 800 de lei azi, ce, poți să trăiești?”
Europa Liberă: Și Moldova încotro?
- „Nici nu pot să spun. Cu așa pași mai departe, cu așa președinți și cu toate astea în mlăștină stăm și ne-om duce-n mlaștină.”
- „Tot e scump, pensia e mică. Ne chinuim ce putem din grădină să scoatem și să vindem, să facem o kopeică. Iată am dat 500 de lei pe medicamente – au să ajute sau nu au să ajute, nu știu. Degrabă trebuie altele să iau, că amuș luna trece.”
Europa Liberă: Dumneavoastră, că să nu trăiți cu necazuri, cu suferințe, îi trimiteți acolo, în Parlament, în vârful puterii, pe cei mai buni dintre cei mai buni ca să încerce să rezolve aceste probleme.
- „Daaa, ei tare rezolvă! Cine se uită la noi?”
Europa Liberă: Dar dumneavoastră votați! În timpul alegerilor, mergeți în secția de votare…
- „Dar nu mai ajută nici o votare, nimic! Se aleg ei pe ei cum vreau ei.”
Europa Liberă: Cum se aleg ei, dacă dumneavoastră, alegătorii, aruncați buletinele?
- „La noi, alegătorii, nu se uită. Ei sunt aleși demult.”
Europa Liberă: Cum sunt aleși demult, dacă dumneavoastră îi votați?
- „Noi îi votăm iaca pe acela și pe acela, dar ei, oricum se votează care au vrut ei. Așa că pe noi nu ne ascultă”
Europa Liberă: Dacă ați fi dumneavoastră acolo, în Parlament, ați fi deputat, ce ați face?
- „Aș face oleacă ordine, să fie oleacă pensia mai mare, lumea să aibă de lucru și să nu se chinuie la piață. Eu, bătrână de 73 de ani, să vin la piață, să vând buruiene și să fac o kopeică, să-mi iau medicamente. Și medicamentele sunt tare scumpe. Și încă sunt false, n-ajută la nimic.”
Europa Liberă: Dar sunt oameni care v-ar insufla încredere și i-ați trimite la Chișinău ca să conducă statul ăsta așa cum credeți că ar fi bine?
- „Ascultă, din Parlament oleacă schimbați trebuie, că tare s-au încleștat acolo și tare bine trăiesc, dar noi – vai de capul nostru!”
Europa Liberă: Și cine să vină în locul celor pe care vreți să-i măturați?
- „O să fie mai puțini oleacă. Ei primesc milioane, dar noi nimic. Eu de-acum sunt bătrână, azi sunt, mâine nu-s. Dar tineretul nostru, nepoții, copiii noștri nu au de lucru. Ce să facă ei fără bani?”
Europa Liberă: Și ce fac aici la Ocnița dacă nu au unde munci? Cu ce se ocupă?
- „Care s-o dus după graniță, care-s la Moscova, toți sunt peste hotare ca să trăiască, să facă o nuntă, să facă o cumătrie, să facă o casă, că aici nu faci nimic.”
Europa Liberă: Ce salariu ar trebui să aibă un cetățean al țării ca să fie mulțumit?
- „Să aibă și zece mii, că nu ajunge. Aici tot e scump.”
- „Parlamentul e vinovat. ”
Europa Liberă: Dar dumneavoastră ia-ți trimis acolo în Legislativ.
- „Dar ce folos dintr-asta? Noi am știut pe cine-alegem? Noi am crezut că o să fie ordine ca în Europa, dar acum ce-au făcut ei?”
Europa Liberă: Când ați aruncat buletinul de vot, pentru ce l-ați aruncat?
- „Pentru ca democrație să fie în țară, să fie ordine în țară, să fie bine ca în alte țări. Dar ce au făcut? Au făcut un „bardak” întreg.”
Europa Liberă: Dar acum știți cum o să alegeți deputații în viitorul Parlament?
- „Nu știu. Nici nu mă duc la alegeri. Nu știu, om vede atunci, m-oi orienta, dar nici cum vor ei s-alegem – fiecare deputatul lui – nu! În nici un caz! Asta e o prostie mare!”
Europa Liberă: Păi, votul dumneavoastră – deputatul dumneavoastră!
- „Și ce dacă? N-o să fie nimic! Tot dumnealor vor fi!”
Europa Liberă: Cine „dumnealor”?
- „Cei de la conducere: Plahotniuc, Lupu, Ghimpu, care-s acolo. Tot ei o să înainteze pe cine o să dorească, pe cine o să aibă plăcere dumnealor.”
Europa Liberă: Unde au greșit politicienii că cetățenii au pierdut încrederea în ei?
- „Bani mulți au luat oligarhii ăștia și făceau, iaca, business cu norodul.”
- „Cu miliardul ăsta când s-a furat… Parlamentul doar știe, că la un loc toți au fost când s-a furat ei doar au știut schema asta prin bancă. Norodul a rămas cu pensia mizeră, totul e mizer, prețul se ridică la tot.”
- „Eu sunt calică și sunt nevoită la piață să stau. Pentru ce? Să fi avut o pensie ca lumea, dar așa - 720 de lei, eu cum să trăiesc?”
Europa Liberă: Domnul Dodon a fost votat de cetățeni…
- „Este, dar lui îi pun bețe-n roate!”
Europa Liberă: Cine îi pune bețe-n roate?
- „Candu, aiștia care acum conduc Parlamentul.”
Europa Liberă: Cine e adevăratul stăpân al Moldovei azi?
- „Dodon nu are nicio putere.”
Europa Liberă: Cine e adevăratul stăpân?
- „Nu-i nici un stăpân, ce vreau – aceea fac.”
Europa Liberă: Moldova are viitor?
- „Cât mai trăiesc eu, că de-acum sunt în vârstă, nu cred.”
Europa Liberă: Dar cine trebuie să facă ziua de mâine a statului?
- „Oamenii care să aibă cap de conducere, să fie un gospodari, dar nu știu…”
- „Unire cu România. Altă ieșire nu mai este pentru Moldova.”
Europa Liberă: Moldovenii nu se pot autoguverna, nu-și pot administra treburile țării?
- „Nu, nu, nu. Niciodată, care sunt mai hâtri – au plecat și a rămas prostimea, printre care și eu sunt prostime, fiindcă ne socot de prostime.”
Europa Liberă: Dar, totuși, puneți speranțe că alegerile din 2018 vor aduce schimbare?
- „Da.”
Europa Liberă: Prin schimbarea acestui sistem electoral?
- „Nu, nu. Prin acest sistem nu va veni nici o schimbare, nimic.”
Europa Liberă: Dar cum aduceți schimbarea?
- „Dar stați. Poate vom lupta la demonstrații. Acest sistem e foarte bun, dar n-o să aducă, fiindcă ei sunt cu banii, ei ar să plătească milionul la unul, la altul. Ce-i pentru dânsul 50 de milioane?”
Europa Liberă: De ce se trăiește greu în Moldova?
- „Fiindcă așa e conducerea.”
Europa Liberă: Conducerea este aleasă de cetățenii acestui stat și ce trebuie de făcut ca să nu mai vedeți răul, dar să vină binele?
- „Schimbați cu totul, în primul rând – Parlamentul.”
Europa Liberă: În 2018 vor fi alegeri, veți merge, veți vota…
- „Să dea Domnul!”
Europa Liberă: Cine merită să ajungă acolo, în forul legislativ?
- „Din Parlament nu-i niciunul, eu aș zice.”
Europa Liberă: Ce oameni, ce persoane, ce calități să aibă?
- „Pentru popor, pentru țară Republica Moldova de păstrat.”
Europa Liberă: De ce ziceți „de păstrat”? E pericol să nu mai existe?
- „Da cum, da cum! Dacă caută unire și așa mai departe! De ce să nu fim noi în Republica Moldova și să fim moldoveni!”
Europa Liberă: Se pot conduce? Își pot administra treburile moldovenii?
- „Numaidecât. Da cum?”
Europa Liberă: Păi, parcă nu aveți încredere în politicieni?
- „Ăștia nu-s politicieni. Ăștia-s bandiți și tâlhari care vor să treacă la români.”
Europa Liberă: Dacă v-ar alege pe dumneavoastră deputat, ce ați face?
- „În primul rând, să unim țara și copiii noștri să vină acasă.”
Europa Liberă: Toți promit asta! Dar unde vă sunt copiii?
- „Sunt toți duși, peste hotare.”
Europa Liberă: Unde muncesc?
- „Care-n Rusia, care în alte părți.”
- „Toți se duc în țări străine și, iaca, și eu mă duc chiar, la Moscova mă duc. N-am ce ședea aici. Nu-i de lucru, nu-i, iaca, vedeți…”
- „Am zis că nu ne-or face deport, dar acum încă mai multe deporturi se pun de când el a fost la Moscova.”
Europa Liberă: Domnul Dodon, în calitate de președinte, a zis că a soluționat o parte din problemele cu care se confruntă cetățenii care trăiesc în Rusia.
- „Nu o mai regulat nimic. Chiar acum o prietenă de-a mea a trecut și pe zece ani i-o pus deport.”
- „Nu știu. Eu mă duc acum, vom vedea. Ne ducem în Rusia dacă aici n-avem de lucru.”
- „Trist, trist… Cu totul e trist.”
Europa Liberă: Și cine poartă vină? Cine se face vinovat?
- „Tăcem și nu știm nimic. Că dacă grăim ceva mai mult, singuri vinovați rămânem.”
- „Eu știu că înainte așa era: când spunea „prezidentul” sau altcineva – era lege, se făcea! Dar acum nimic, ca racul, broasca și știuca.”
Europa Liberă: De ce e racul, broasca și știuca și nu este o idee care să-i unească pe toți?
- „Apă iacă, nu-i idee.”
Europa Liberă: Cum vă explicați, de ce nu e unire?
- „Nu-i unire. Fiecare are politica lui. Ei singuri pe dânșii nu se înțeleg. Cine știe ce-o fi, dar măcar, eu zic așa, măcar pace să fie … pace să fie.”
Europa Liberă: Vă este frică de o instabilitate?
- „Dar ce vă pare? Dacă ei n-ar ajunge la ceva, ar putea fi instabilitate. Dacă ei se țin fiecare de scaunul lui…”
- „Țara-i plină de bandiți. Toți fură-n toate părțile și numai țăranul muncește și rămâne numai cu munca, mai mult cu nimic. Vin milioane! De atunci fiecare moldovean trebuia să fie milionar la noi, la câte milioane au primit ajutor. Dar ei toți fură, se-mbogățesc, dar țăranul rămâne numai cu bătutul brumei și cu omăt căzut și cu bani de nicăieri.”
Europa Liberă: Statul acesta are instituții? Ce fac instituțiile statului?
- „Lucrează pentru dânșii, pentru oameni – nu.”
Europa Liberă: Pentru „dânșii” – pentru cine?
- „Pentru parlamentari. Dar pentru țară nu-și dă nimeni interes.”
Europa Liberă: Dumneavoastră sunteți cu buletinul de vot în mână, dumneavoastră îi alegeți.
- „Ei așa promit, dar ei pe noi ne folosesc numai ca să-i votăm și în rest – un picior din urmă și ne-au dat la o parte.”
Europa Liberă: Dumneavoastră de ce nu le spuneți că vreți să fiți de folos, dar nu folosiți.
- „Ei ne folosesc pe noi numai cum spune rusul „promokașka”, sugativă, numai s-au șters așa și ne-au aruncat și gata! Noi rămânem numai cu asta, dar ei cu banii și cu promisiunile.”
Europa Liberă: Și în 2018 cum veți vota?
- „Să ajungem până atunci, dar n-ai încredere în nimeni. Trebuie să aibă grijă Parlamentul de oameni, să le dea front de lucru și să aibă unde munci, să nu lepede satul și să plângă părinții că nu-s copiii și se distrug familiile!”
Europa Liberă: Păi, trimiteți în Parlament pe cei care să insufle încredere! Cetățenii sunt capabili să trimită legiuitori buni acolo, în Parlament, ca să rezolve situația?
- „Sunt, sunt, dar eu nu văd nimic bun. Trebuie ori pe Lukașenko să-l aducă aici să facă poreadcă, ori, pe Stalin, să-i împuște pe toți, și din leagăn să-i începem din nou a-i educa.”
Europa Liberă: Dar cine e adevăratul stăpân al Moldovei azi?
- „Stăpânul Moldovei? L-am ales noi pe Dodon atuncia, dar văd că el tot șede și-i pupă mâna lui Putin. Eu nu știu cine și cum…”
Europa Liberă: Credeți în viitorul Moldovei?
- „Nu știu cum să vă spun, dar înspre bine nu cred nimic că o să fie. Nici să nu murim, nici să nu trăim.”
***
Sărăcia, lipsa locurilor de muncă, pensiile de subzistență, familiile despărțite în urma exodului masiv, lipsa justiției eficiente – sunt necazurile despre care vorbește tot mai multă lume din Moldova. Mulți dintre cetățeni consideră că ţara se îndreaptă într-o direcţie greşită din cauza corupţiei și consideră că instituţia publică unde fenomenul este cel mai răspândit ar fi Parlamentul. Opinii despre calitatea și eficiența guvernării Moldovei de la Alexandru Jolondcovschi, dr. în filosofie, conferențiar universitar.
Europa Liberă: După 25 de ani constatarea cea mai tristă este că Republica Moldova merge pe o cale greșită. De ce această percepție a cetățeanului?
Alexandru Jolondcovshi: „Eu bănuiesc că nu a fost interesul de a dezvolta țara asta. Deci, cei care au purtat drapelul conducerii din primul an până astăzi nu au înțeles rostul acestui stat, dacă zicem „stat”, nu au înțeles cum s-o facă, pe de o parte, nu au vrut s-o facă unii. Mai mult ca atât, nimeni nu a adaptat o idee națională spre care să tindă toți. Ba mai mult, au provocat niște contradicții, niște neînțelegeri și oamenii chiar au părăsit țara.”
Europa Liberă: S-a ajuns și la o divizare a societății, pornind de la „Cu cine ești: cu dreapta sau cu stânga?” și terminând cu „Cu cine votezi: cu Estul sau cu Vestul?”.
Alexandru Jolondcovschi: „Asta este tragedie mare pentru noi, pentru poporul cel care a mai rămas pe acest meleag, pentru că ei s-au buimăcit deja, nu mai știu cu cine și cum să țină, fiindcă i-au amăgit și unii, și alții.
Eu am rămas plăcut surprins de unele comune în sate de-ale noastre care s-au dezmorțit din acea adormire pe care o crease cineva pentru ei. Dar astăzi unii invers au făcut: eu am văzut că au votat sută la sută sate, comune, cu pro-Estul și alții, puțini de tot, dar au votat cu pro-Vestul. Deci, e o chestie de neînțeles.
Eu, dacă aș fi astăzi undeva pe acolo, ca să am niște pârghii ale conducerii, eu aș face un calcul: aș trage o linie, măcar azi, cât mai avem cu cine lucra…”
Europa Liberă: Credeți că încă nu e târziu, măcar în al doisprezecelea ceas?
Alexandru Jolondcovschi: „Nu e târziu niciodată, dacă vrei ceva. Eu aș trage o linie, mi-aș pune întrebarea, în primul rând: „Încotro?”.
Europa Liberă: Și răspunsul dumneavoastră care ar fi, dacă sondajele arată că o parte din populație se uită la Est, altă parte se uită la Vest, unii își văd viitorul doar alături de Rusia, alții cred că salvarea Moldovei este integrarea europeană?
Alexandru Jolondcovschi: „Eu cred că, în cazul acesta, puțin se vorbește despre acele efecte care ar avea loc dacă ai fi acolo și dacă ai fi dincolo. Se pune pe masă niște lucruri făcute: ce ne-a dat partea de Vest până acum și ce ne-a dat partea de Est. Dar aș mai pune în centru și una: ce mai facem și noi aici ca să trăim bine?
Dacă luăm numerar în bani, da, aceștia din Vest ne-au dat mulți bani, chiar foarte mulți bani. Eu am avut marea onoare să lucrez cu fonduri, când am fost director de proiect la Banca Mondială, finanțat de Fondul Global de Mediu și administrat de Banca Mondială, și am înțeles că se poate face ceva cu fondurile acestea dacă nu au alte interese și alte scopuri.”
Europa Liberă: Cetățenii știți ce gânduri au? Ținând cont că atâta asistență financiare au venit din partea Occidentului, ei cred că ar fi trebuit să aibă un trai decent comparabil chiar cu cel al statelor din imediata apropiere a Moldovei.
Alexandru Jolondcovschi: „Chiar să ne ducem în România, să ne uităm cum trăiesc românii și ce avantaje au din ceea ce primesc din Vest, și cum lucrează și așa mai departe. Puteam analiza pentru că e transparent tot. Dar, doamna Valentina, noi nu putem numai să așteptăm să ne dea cineva. Cum muncim noi aici, mai muncește cineva oare?
Europa Liberă: Și de ce s-a pierdut interesul pentru muncă?
Alexandru Jolondcovschi: Haideți să facem o comparație: din câte cunoaștem noi, astăzi noi controlăm și activăm în spațiul a două milioane hectare de teren arabil. Ce efect avem noi de la această activitate în aceste două milioane de hectare? Ce impozit, cine controlează culturile, cât se cultivă, cât se arată, cât se indică, cât se ascunde? Eu nu știu dacă există așa un organ de stat, o instituție care să cunoască, cum nu cunosc nici eu.
Și eu chiar mă întrebam odată, când îi spuneam unui mare demnitar: „De ce nu includeți voi un impozit unic la hectar? O mie de lei la hectar arat”. Am avea din start 20 de miliarde de lei. Ceea ce primim noi astăzi, remitențele de peste hotare, plus 20 de miliarde, iată de-acum sunt 40 de miliarde, dacă nu chiar și mai mult.”
Europa Liberă: Și dacă ele s-ar investi judicios, s-ar crea locuri de muncă, s-ar obține și un salariu decent, ca lumea să nu plece…
Alexandru Jolondcovschi: „Eu odată vorbeam cu un așa-numit lider și îmi spunea: „Domnule Alexandru, eu trăiesc ca-n rai!”. El a fost președinte de colhoz. ”Și eu deodată am devenit moșierul satului, cu două mii de hectare de teren, cu tot satul la cheremul meu. Eu vreau – le dau, cât vreau le dau, cât vreau am, cât vreau n-am. Deci, nu mă întreabă nimeni. Deci, mie nu îmi vine a crede că asta poate dura mult timp”. Deci, un om a recunoscut în fața mea…”
Europa Liberă: …că e un adevărat haos în economie!
Alexandru Jolondcovschi: „Un absolut haos! Iată, când acest haos și când cei din conducerea țării nu vor ține și ei câte cinci, câte zece mii de hectare de teren și vor fi interesați ca statul să aibă ceva. Plus sunt și cei care cultivă culturi economic avantajoase, cum ar fi culturi de nucifere, vița-de-vie, livezi și altele – acelea ar trebui să aibă alt impozit. Deci, înțelegeți, noi altă bogăție nu avem.”
Europa Liberă: …pământul și oamenii…
Alexandru Jolondcovschi: „Pământul și oamenii. Am deschis universități în stânga și în dreapta. Ieri vorbeam cu o domniță de la o benzinărie, drăguță, am servit o cafea acolo și o întreb: „Ce studii ai?”, ea zice: „Am terminat politologia la universitate.” Și-i zic: „Pentru asta tu trebuie să dai tichete la benzină?” Zice ea: „Dacă și așa cu greu am aranjat la lucru”.
Păi, asta este cauza noastră astăzi – să înmulțim cu zecile de mii acești șomeri?”
Europa Liberă: Păi, vă întreb pe dumneavoastră: care sunt preocupările guvernanților, ale celor care administrează treburile acestui stat? Ei promit că fac reforme, că elaborează politici de stat, că schimbă în bine situația, iar pe de altă parte, cetățenii deplâng și mai mult situația în care s-au pomenit și, în general, au zis că au pierdut încrederea în clasa politică și astăzi nu-i mai interesează actorii care vor să cerșească voturile cetățenilor. Ce se întâmplă?
Alexandru Jolondcovschi: „Păi, ce se întâmplă? E același haos în politică ca și în economie. Fiindcă eu am activat, de exemplu, în instituție de stat până în anul 2000. Am fost cel care am condus activitatea unui departament, fiindcă am susținut unul dintre primii teza de doctor pe domeniul de mediu, de ecologie – încă nici nu se vorbea prin ’83 de domeniul acesta. Îmi plăcea ce fac şi făceam cu drag.
Eu aş întreba, din cei care îi cunoaşteţi dumneavoastră astăzi, sunt miniştri care nu au fost măcar şefi de brigadă? Nu-i şcoală de a pregăti administrarea. Avem o academie nu ştiu unde pe acolo – asta este o diplomă a doua a cuiva ca să aibă mai multe diplome. Deci, trebuie să existe acest interes profesional, sau selectare profesională și atunci vom avea oameni în capul unor instituții care vor crea politici profesionale. Că ministerele sau departamentele sau agențiile nici n-au dreptul să se implice în activitatea economică.”
Europa Liberă: Cât de des vă gândiți dumneavoastră la ziua de mâine a acestei palme de pământ?
Alexandru Jolondcovschi: „Iată vă zic o chestie. Eu, la moment, m-am alipit de un grup de oameni de afaceri din România și prezint interesul acestui grup de oameni de afaceri din România care încearcă să ajute Republica Moldova. Deci, ei au înregistrat o instituție, un parc agro-industrial în România, pe teritoriul României și încearcă să colaboreze cu agenții economici din Moldova care doresc să-și extindă afacerea sau pe lângă cea pe care o au în Moldova să-și mai inițieze una pe teritoriul României, în cadrul Uniunii Europene, ca să acceseze și fonduri europene pentru dezvoltarea lor. Și eu prezint acest grup și vreau să vă spun că interesul celor din Moldova este destul de mare.
Le-am amintit celor din România un proverb: „Dacă nu vine Mohamed la munte, vine muntele la Mohamed”. În cazul acesta, dacă românii nu au venit cu investiții încoace și, cu părere de rău, o fac și nu vin, ne ducem noi spre ei. Și oamenii încearcă să dea o valoare adăugată produselor lor de aici, fie materie primă sau fie semi-produs, aducându-le în România și adăugându-le o valoare europeană care se extinde piața europeană.”
Europa Liberă: Domnule Jolondconvschi, eu când discut cu lumea din Moldova profundă, așa spun eu oamenilor de la firul ierbii pe care-i întâlnesc în provincii, în localitățile țării, ei spun că au pierdut încrederea în stat și ei nu cred că în zece ani statul va rămâne viabil. Pentru că, dacă e să credem statisticilor, patru persoane pe oră părăsesc Republica Moldova. Satele rămân pustii.
Alexandru Jolondcovschi: „Asta chiar e chiar îngrozitor. Păi, eu mă duc nu mai departe de satul meu din raionul Edineț, Bădragii Vechi – 60 de case părăsite și sunt cele mai gospodărești.”
Europa Liberă: Am revenit la Ocnița, unde fiecare a treia casă era scoasă la vânzare.
Alexandru Jolondcovschi: „Valentina, hai să facem așa un calcul: ce să facă oamenii aceia în sat? Cine se preocupă de ei? Deci, a fost cândva un colhoz – o formă de organizare economică care dimineața îi mobiliza și, iartă-mi comparația, ca pe vite îi ridica în mașină și îi ducea pe deal cu sapa, seara îi aducea înapoi. Cineva se interesa de ei. Astăzi în sat nimeni nu-și bate capul de om. Patru, cinci, șase baruri, alcool adus, prefăcut, refăcut, nu știu de unde, țigări, grabnic acum înaintează narcomania în sate, copiii fug.”
Europa Liberă: Și această degradare morală nu duce la concluzia că Moldova nu are viitor?
Alexandru Jolondcovschi: „Iată, eu m-aș adresa acum celor care conduc țara asta. Sunt băieți tineri, sunt și foarte profesioniști, buni profesioniști sunt. Măi, oameni buni, treziți-vă de pe scaunele voastre, acele jilțuri, acele pompoase și moi, bineînțeles, coborâți-vă puțin, mai dați câte o târcoală prin satul în care v-ați născut voi, vorbiți cu oamenii și întrebați-i cei doare pe oamenii aceștia. Voi nu lucrați pentru Chișinău, că azi poți vorbi despre Moldova și Chișinău, două lumi paralele. Mai duceți-vă acolo, pentru că voi numai când aveți alegeri vă duceți acolo și le dați câte o căldare, câte un borcan de suc, eu știu ce le dați voi acolo, și-i amăgiți, așa, îi aburiți cu diferite promisiuni și viață frumoasă și după aceia uitați de ei patru ani de zile.
Veniți aici în Chișinău, vă așezați în jilțurile voastre și vă faceți interesele, altceva nimic nu vă faceți. Împărțiți legile care vă sunt vouă în interes. Doar nu suntem chiar noi toți proști în Moldova asta, mai pricepem ceva, mai vedem ceva. Uite, aceștia care sunteți azi, nu sunteți chiar de tot răi, sunteți și foarte buni unii. Coborâți-vă și voi, măi băieți, jos!”
Europa Liberă: Dar cine-i împiedică? Ce-i împiedică să iasă să discute cu lumea?
Alexandru Jolondcovschi: „Nu au timp, fiindcă ei au timp foarte scurt. Uitați-vă câte guverne sau schimbat până acum. Uitați-vă ce se face în Parlament, ce migrație! Niciodată nu m-am așteptat la așa…”
Europa Liberă: …traseismul acesta politic și, mai ales, percepția, iarăși, în rândul oamenilor este că se cumpără mandatul, se cumpără deputatul, se cumpără interesul, totul e de vânzare în Moldova!
Alexandru Jolondcovschi: „Uitați-vă cât traseism, ați spus corect, dar și cât interes este aici, că nimic nu s-a făcut pe gratis, totul s-a rezolvat, cumva, pe undeva, ceva. Ce lumea nu vede? Eu ascult deseori emisiunile Dvs. și știu că tratați într-un fel special această formulă de alegeri în Parlament. Eu nu știu ce ar fi mai bun: alegeri pe listă sau alegeri pe liste de partid uninominal sau mixt, cum astăzi. Fiindcă dacă eu aș ști că eu votez pentru Vasile Prepeliță, de exemplu, aș ști că eu aș cere de la el. Dar azi, când îmi pune o listă în spate, formula în care o fac ei astăzi nu e bună. Însă ceea ce ar putea fi făcut corect, conform legii, ar fi normal. Fiindcă nu poți, înțelegeți, să nu știi pentru cine ai votat: votezi banul cuiva pentru a susține alegerile sau votezi omul pe care nu-l cunoști, nici nu l-ai văzut în ochi. De la cine să ceri, doamna Valentina? Iată asta e situația. Deci, într-adevăr, oamenii s-au dezorientat total.”
Europa Liberă: Cine face schimbarea? Cum se face schimbarea? Care sunt garanțiile că o schimbare ar aduce rezultate mai bune decât s-a promis și s-a rămas doar cu făgăduința?
Alexandru Jolondovschi: „Doamna Valentina, nu o s-o facă nici Moscova, nici Bruxellesul schimbarea asta, cât de tare am dori noi sau nu ne-am dori noi lucrul acesta. Schimbarea tot ar trebui s-o facem noi. Noi, cei de-aici, de-acasă, să ne gândim cum pornim. De dimineață să ne pornim la lucru, nu să ne pornim cu gândul cum să mințim, să facem ceva, o șarlatanie, o șmecherie, să facem bani mai mulți. Eu vorbeam cu cineva și el zice: „Eu am vândut 200 tone de grâu de trei ori.”. Iată bietul producător la ce a ajuns: el dă cuiva, din cuiva în mâna altcuiva și așa mai departe.”
Europa Liberă: Îl jecmănesc și intermediarii, îl jecmănesc și politicienii și oricine.
Alexandru Jolondovschi: „Țara asta e plină de interes, dar nu interes de progres, dar interes de amăgeală unul pe altul, și de regres, bineînțeles.
Europa Liberă: Cine trezește conștiința cetățeanului?
Alexandru Jolondovschi: „Păi, hai s-o luăm de la școală: noi n-avem școli deja, noi n-avem profesori. Pentru că nimeni nu vrea să se ducă într-un sat părăsit. Ce să facă, doamna Valentina? Să crească capra și vaca? A venit ca profesor în sat.
Eu îmi amintesc când m-am dus eu în ’68 profesor la școala din Mereni, după școala pedagogică din Lipcani, eu m-am dus cu mândrie, eu eram foarte bucuros că m-am dus. Astăzi nici cu silă nu-l trimiți.
Ce se-ntâmplă în instituțiile noastre de învățământ superior? Fără bani, practic, nu se face nimic astăzi. Deci, îmi spunea cineva, o domnișoară cu care-am stat de vorbă, că la dânșii în grupa de masterat nici nu vin la lecții. Numai vin și iau diploma. Și ce, conducerea de azi, Ministerul Educației, Parlamentul țării, comisiile care sunt, ce, ei nu știu de lucrul acesta? Toți au copii, toți au nepoți, toți învață pe undeva.”
Europa Liberă: Cum se explică, totuși, faptul că nu se găseasc politicieni care ar trăi cu interesul acestei națiuni?
Alexandru Jolondovschi: „Dar i-a solicitat cineva?”
Europa Liberă: Cum va arăta Republica Moldova în cinci sau zece ani?
Alexandru Jolondovschi: „Nici n-o să murim, dar nici n-o să trăim. Deci, vom fi, așa, un fel de balast pe care o să ne poarte. Poate fi altfel doar dacă băieții care vor să conducă țara, sau care conduc țara și vor s-o conducă mai departe nu vor trage o linie și nu vor spune „Stop!” și să o ia de la început!. Dacă nu facem lucrul acesta, o să fim ceea ce suntem astăzi: dezinteres, nu vreau să zic depresie că ar fi prea urât din partea mea. Dar când discut cu oamenii care au muncit și au depus inimă oamenilor nu le vine a crede că au ajuns aici…”
Europa Liberă: Cu ce asemănați Moldova?
Alexandru Jolondovschi: „Cu un stat rătăcit și, rătăcint fiind, el se poate regăsi, dacă vom avea acei oameni care îl merită,. Valentina, noi avem o țară extraordinar de frumoasă și bogată. În filozofie era așa o frază: „Filozofii nu apar ca ciupercile după ploaie, ei sunt produsul timpului său, a vremii sale”.”
Europa Liberă: Așa și guvernanții.
Alexandru Jolondovschi: „Așa și guvernanții. Deci, avem o conducere pe care o merită cetățenii Republicii Moldova. Dar, vă spun încă odată, eu cunosc politicieni care merită să conducă țara, eu cunosc oameni care sunt responsabili de ceea ce fac. Dar sunt și din aceștia care au apărut, așa, ca după ploaie, și atunci avem ce-avem.”
