Linkuri accesibilitate

La strâmtoare: cum «Canalul Istanbul» îl separă pe Putin de Erdogan


Presa din Germania scrie pe larg despre cele zece plângeri împotriva autocratului lider bielorus Aleksandr Lukașenka înaintate ieri justiției germane.

Germania este o țară care aplică ceea ce se numește principiul «competenței universale». Altfel zis, în cazul în care părțile lezate de presupuse crime împotriva umanității sau alte crime imprescriptibile nu pot depune plângere în țara lor din pricina regimului politic, atunci o pot face în Germania. Cum o precizează Frankfurter Allgemeine Zeitung, cele zece plângeri acuză regimul de la Minsk de “tortură (Folter), răpiri, expulzări arbitrare și dispariții de persoane”.

Avocații au spus că cei zece clienți bieloruși ai lor au descris abuzuri fizice în detenție, privarea de hrană și somn, umilință, insulte și bătăi. Persoanele arestate pentru că manifestau au fost obligate să rămână în genunchi ore în șir, cu mâinile legate, astfel încât să nu poată sprijini capul. Toți reclamanții se plâng de sechele corporale și mentale. "În general, modul în care forțele de ordine i-au tratat pe acești oameni poate fi descris doar ca bestial (bestialisch)", au spus avocații.

Subiectul s-a repercutat de-a lungul nopții în întreaga presă europeană. Le Monde își începe articolul pe această temă: „După Siria, iată și Bielorusia cu represiunea ei «bestială».” Le Monde precizează că plângerile au fost depuse pe lângă parchetul federal din Karlsruhe și că tabloul care se degajă de acolo este unul de «tortură de stat» (« torture d’Etat »).

Precedentul sirian

Germania a mai aplicat principiul «competenței universale» atunci când a anchetat și judecat câțiva membri ai regimului sirian al lui Bashar Al-Assad, acuzați la rândul lor de torturi și de « crime împotriva umanității».

Justiția germană a condamnat pentru prima oară pe 24 februarie la Koblenz un fost membru al serviciilor secrete siriene pentru « complicitate la crime împotriva umanității». Verdictul într-un alt proces, mult mai important, care implică întregul aparat securitar al Siriei, este așteptat la toamnă.

Principiul acesta al « competenței universale » este singurul care poate funcționa în cazul unor crime comise în țări în care justiția nu este independentă, în vreme ce justiția internațională e paralizată.

Tot Le Monde are și un comentariu al editorialistului Alain Frachon, intitulat: Să nu uităm că oameni în Bielorusia merg la închisoare pentru a apăra diferența dintre adevărat și fals.

Comentariul începe: «Bielorusia e țara aceea în care dacă purtați șosete cu roșu și alb [culorile drapelului folosit de protestatari] puteți ajunge la închisoare. Sau dacă filmați arestarea unei femei purtând aceste culori, iarăși ajungeți la închisoare. Ori dacă sunteți prins cântând și dansând în stradă când nu erau prevăzute cântece și dansuri. Cu toate astea, zi după zi, bielorușii protestează.»

Blinken la Kiev: „SUA va răspunde actelor nesăbuite ale Rusiei”

De la Londra, unde a participat luni și marți la reuniunea miniștrilor de externe din Grupul G7, secretarul de stat SUA Antony Blinken a ajuns ieri în Ucraina, în cel de-al doilea turneu european al său în mai puțin de o lună. La Kiev, el va vorbi cu Volodimir Zelenski nu doar despre amenințarea rusească, dar și despre „inamicul intern”, și anume: problemele inextricabile ale Ucrainei cu corupția, oligarhii și disfuncționalitățile funcționale.

Blinken se va mai întâlni cu omologul său ucrainean, șeful diplomației, Dmitro Kuleba, cu membri ai parlamentului ucrainean și cu reprezentanți ai organizațiilor societății civile.

Zelenski a spus că speră la sprijinul Statelor Unite pentru aspirațiile Ucrainei de a adera la NATO. Declarația Departamentul de Stat SUA, publicată deja, despre evoluția parteneriatul strategic dintre Kiev și Washington nu face însă nici o referire la dorința Ucrainei de a adera la NATO, dar spune că Statele Unite continuă să monitorizeze situația tensionată creată de „acțiunile agresive în curs ale Rusiei și de retorica Moscovei la adresa Ucrainei”.

Blinken a spus că: „SUA va răspunde actelor nesăbuite (reckless) sau agresive ale Rusiei”.

(Cf. și blogul pe care îl țin zilnic la Europa Liberă despre criza din Ucraina, de la tulburările de pe Maidan din decembrie 2013 încoace, inclusiv evoluțiile zilnice ale situației pe front în Donbas: Criza din Ucraina. LiveBlog.)

Vizita lui Blinken la Kiev e importantă și din perspectiva rolului jucat de Ucraina în politica americană din ultimii ani. Trump și Biden s-au acuzat reciproc de a fi profitat de situația din Ucraina. Ambii au fost spălați de acuzații: Biden de cea în legătură cu presupusa favorizare a fiului său, Hunter, care a obținut o vreme o poziție bine remunerată la Kiev, pe când Joe Biden era vice-președintele lui Obama; Trump pentru felul în care a fost bănuit că ar fi făcut presiuni asupra ucraineanului Zelenski tocmai pentru a interveni într-o anchetă asupra fiului lui Biden.

La strâmtoare: Bosforul îl desparte pe Erdogan de Putin

La rândul său, Zelenski nu poate decât să continue tendința pro-americană și pro-europeană moștenită de la predecesorul său Poroșenko, dar iată-l că deodată el pare a se bucura și de favorurile lui Recep Tayyip Erdogan. Cum o scrie în Italia Corriere della Sera, „nori negri se adună la orizontul” prieteniei lui Putin cu Erdogan, sau mai degrabă roata norocului pare să se fi întors. „Părea”, scrie Corriere, „că interesele și simpatia erau comune” între Erdogan și Putin. În Siria, de câte ori se ivea o problemă complexă, Ankara și Moscova găseau rapid o soluție.

Dar iată că mai întâi, Erdogan l-a primit în vizită pe Zelenski cu același fast cu care acesta ar fi fost primit la Washington. Dar mai ales după aceea: Erdogan a anunțat că va construi, în cele din urmă, «Canalul Istanbul». Este vorba de un proiect gigantic: săparea unui canal lung de 45 km la vest de Istanbul, canal care ar ocoli orașul și, după principul canalelor de Suez și Panama, ar lega marea Neagră de marea Marmara. Costul inițial al faraonicului proiect este de 15 miliarde de euro. O nebunie, spun mulți experți, dar nu asta e important. Putin s-a repezit de îndată să-i amintească lui Erdogan de existența Convenției de la Montreux, din 1936, care reglementează și limitează tranzitul şi navigarea prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele.

Convenția de la Montreux impune limite severe navelor militare non-riverane. Putin a cerut așadar ca aceleași limitări să fie impuse și tranzitului prin viitorul «Canal Istanbul», dar Erdogan a răspuns că nu vrea să discute despre asta (non se ne parla).

Iar Corriere della Sera încheie: „E de înțeles că explodează acum spaima Rusiei de a vedea într-o zi flotilele NATO, cu cea americană în cap, intrând fără limite în «curtea din spate» care e Marea Neagră. Erdogan, spun criticii lui, vrea doar să câștige bunăvoința lui Biden și să vadă anulate sancțiunile impuse Turciei pentru că a cumpărat rachete S-400 de la ruși. Așa o fi. Dar noul Sultan o fi calculat oare factorul timp, adică anii de muncă pe care îi va cere săparea «Canalului», înainte ca el să treacă în istorie?” (Corriere della Sera)

Navalnîi obține darea în judecată a vocii Kremlinului

Putin are însă nesfârșite motive de a fi nemulțumit. Cum un ghinion nu vine niciodată singur, așa cum o anunță cotidianul rus de opoziție Novaia Gazeta, un tribunal din Moscova a acceptat să judece plângerea pentru calomnie a întemnițatului opozant Aleksei Navalnîi împotriva purtătorului de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov.

„Glasul lui Putin ” Peskov a evocat recent, ca pe o realitate, presupuse și misterioase legături ale lui Navalnîi cu spionajul american. Judecătoria Presnenski a decis miercuri, 5 mai, că Navalnîi, aflat în colonie penitenciară, va putea asista la audierea procesului pentru calomnie intentat de el, dacă o dorește și dacă judecătorul va fi de acord.

Data audierii n-a fost deocamdată stabilită. Plângerea este a doua de acest fel făcută de Navalnîi împotriva lui Peskov pentru apărarea „onoarei, demnității și bunului său renume ca om de afaceri”. Pe când Navalnîi se afla în comă în spitalul din Berlin, Peskov, la Moscova, a spus că întreaga afacere e pusă în scenă («срежиссировано») de către Occident și că în spatele lui Navalnîi se află «specialiști CIA».

În sfârșit, Süddeutsche Zeitung, la München, în încheierea unui articol-reportaj despre felul în care se derulează represiunea împotriva organizației lui Navlnîi în întreaga Rusie, se deplasează într-una din antenele regionale ale organizației, la Murmansk, unde birourile au fost deja închise și unde discută cu responsabila locală, Violeta Grudina, care spune: „Putin se teme de noi, de strategia noastră electorală și de candidații independenți. Cel mai mult însă se teme Putin de proteste, de "oamenii din stradă".”

Fundația lui Navalnîi este calificată acum oficial în Rusia drept „organizație teroristă”, altfel zis: e pusă în aceeași categorie cu Al-Qaeda sau Statul Islamic.

  • 16x9 Image

    Dan Alexe

    Dan Alexe, corespondentul Europei Libere la Bruxelles, poliglot, eseist, romancier și realizator de filme documentare. 

Vezi comentarii (3)

Acest forum a fost închis
Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG