Linkuri accesibilitate

Larisa Turea: „Filmul lui Porumboiu este deosebit, cu un spirit ludic extraordinar”


Larisa Turea în studioul Europei Libere de la Chișinău

Un interviu cu criticul de film la Chișinău aflată în aceste zile la Festivalul Internațional al Filmului de la Cannes.

Până pe 25 mai, iubitorii de film urmăresc ce se întamplă la Cannes. În competiţia pentru Palme d'Or a fost selecţionată şi pelicula lui Corneliu Porumboiu „La Gomera”. Scopul festivalului este de a promova cea de-a şaptea artă, de a impune filmul, de a-l poziţiona în centrul unei localităţi, a unei ţări, a unui continent, spune de la Cannes criticul de film Larisa Turea.

Despre Festivalul de la Cannes, cu Larisa Turea
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:09:22 0:00
Link direct

Europa Liberă: Sunteți prezentă la Festivalul de Film de la Cannes și la cea de-a 72-ediție. Zic „și la cea”, pentru că mulți ani la rând sunteți prezentă acolo. Mai sunt cinci zile până la încheierea festivalului. Despre atmosferă ce ne puteți spune?

Larisa Turea: „Deși e cam frig, a venit un ciclon peste noi, lucrul acesta nu influențează deloc temperatura din sălile de proiecție și nici atmosfera de pe covorul roșu; continuă să defileze starurile, dar totuși sunt filmele în prim-plan. Sunt filme extraordinare, este o selecție foarte bună în acest an. Ca niciodată, pe linia de start s-au aranjat mari creatori de cinema precum sunt Ken Loach, Quentin Tarantino, foarte mult așteptați; sunt, practic, cei mai mari realizatori de film.

A fost ieri un film copleșitor al lui Terrence Malick despre ce înseamnă să duci o viață cristică, un erou inspirat din viața reală. Este vorba de un cetățean austriac care nu s-a supus apelului de a se înrola în armata lui Hitler. A fost executat și mai apoi a fost beatificat, a devenit sfânt, grație Bisericii Catolice. Un film foarte emoționat, îi spune „O viață secretă, o viață ascunsă”, și foarte frumos realizat. Este vorba de o stilistică extraordinară, de folosirea unor imagini pur și simplu etnografice din muzeele din regiunea Radenburgh din Austria. Am văzut, de fapt, viața noastră din interbelic, viața noastră peste care a venit un război crud, un război care a împărțit lumea. Și acest om care s-a opus războiului ne demonstrează că chiar și un om singur poate realiza ceva, se poate impune prin voința sa, deși toți încercau să-l convingă că luptă în van, că fapta lui nu va fi niciodată cunoscută, că se sacrifică în van, ca și Iisus Hristos, el a rezistat.

Am văzut această Golgotă pe care au urcat și femeile noastre din Basarabia, care au rămas văduve după război...

Un film foarte luminos, un film foarte optimist și mai are și un plan secund aici care vorbește despre frumusețea soției lui, care s-a sacrificat odată cu el. Și am văzut, de fapt, această Golgotă pe care au urcat și femeile noastre din Basarabia, care au rămas văduve după război, care au trebuit să ducă pe umeri tot greul războiului înhămându-se la plug. Acolo este o secvență când cade vaca din plug și cele două femei se înjugă ele; la fel se ascuțea coasa și la noi în interbelic, erau foarte multe lucruri luminoase.”

Europa Liberă: Ați reușit să vizionați și „La Gomera”, un film selectat la Festivalul de Cannes?

Larisa Turea: „Da, bineînțeles!”

Europa Liberă: Am înțeles că au fost aplauze îndelungate sâmbătă seara. M-am uitat, sunt cronici favorabile în presă.

Larisa Turea: „Au fost aplauze... Chiar m-am dus la prima proiecție, la proiecția de presă, este și Corneliu Porumboiu. La conferința de presă m-a salutat, pentru că ne cunoaștem de la primul său film, „A fost sau n-a fost?”, lansat aici, la Cannes, unde apare și Ion Sapdaru într-un rol central. Corneliu Porumboiu este foarte fidel vocației sale de a aduce niște filme altfel. Deci, cum a apărut genericul, a fost aplaudat. Este un film absolut deosebit, cu un spirit ludic extraordinar, este o joacă. El încearcă să depășească aceste limbaje deja osificate nu numai în domeniul filmului.

Aduce o istorie foarte curioasă: e vorba de un polițist corupt, jucat de Vlad Ivanov, căruia i se prevede aici, de fapt, un premiu pentru interpretare. Să dea Domnul să fie chiar așa! Deci, Vlad Ivanov continuă oarecum povestea din celălalt film despre care am vorbit noi la Europa Liberă, „Polițist, adjectiv”. El merge pe o insulă din Tenerife, o insulă unde încearcă să învețe un limbaj, un limbaj fluierat, pentru a comunica cu un mafiot care se află în pușcărie și a obține de la el secretul - unde se află banii. E vorba de o sumă foarte mare, de milioane, situația în scenă se răstoarnă... Filmul va ajunge neapărat la Chișinău, măcar și în aceste zile când se aduc filme de la Cannes la Chișinău. Este un program foarte popular. A fost foarte aplaudat acest film și mă bucur pentru Corneliu Porumboiu, pentru că el încearcă să depășească, să transcendă aceste limite, încearcă să găsească un limbaj ancestral pentru a comunica astăzi când deja cuvintele și-au pierdut sensul. De multe ori cuvintele nu mai spun nimic, noi încercăm să comunicăm altfel, într-un limbaj codificat, precum este și filmul. Filmul este un limbaj codificat.

De multe ori cuvintele nu mai spun nimic. Noi încercăm să comunicăm altfel, într-un limbaj codificat, precum este și filmul...

Alte filme care au paralizat aici audiența - ca să zicem așa - și ne-au adus mari emoții este filmul lui Pedro Almodovar „Glorie și durere”. Un film cu foarte multe secvențe autobiografice, pentru că Almodovar este un familiar la Cannes, a avut aici toate premiile posibile, dar n-a avut numai „Palmierul de Aur” și sperăm că de data asta juriul - care este condus pentru prima oară de un latinoamerican, de Alejandro Gonzalez Inarritu, un regizor foarte interesant, venit dintr-o altă lume, din America de Jos - va fi sensibil acest film cu Antonio Banderas, filmul lui Pedro Almodovar „Glorie și durere”. La conferința de presă, el a fost foarte inspirat, ne-a povestit despre artiștii care transpun, de fapt, această lume a vizibilului și încearcă să ne ducă în lumea invizibilului, despre zbuciumul artiștilor.

Acest film era oarecum în contrapunct cu alt film foarte așteptat, filmul despre Elton John, tot un film biografic, dar totuși filmul lui Pedro Almodovar despre sine însuși a fost cu foarte multă sinceritate și lumea l-a urmărit cu sufletul la gură. Totuși, datorită acestei extraordinare sincerități, este o sinceritate policromă, e foarte multă culoare, foarte multă muzică. Este un film duios, care la fel mi-a amintit de mamele noastre, de bunicile noastre și de peisajul nostru autohton, care se aseamănă foarte mult cu cel din Spania, despre femeile care spală cearșafurile la râu și aceste cearșafuri seamă cu niște aripi enorme de îngeri.”

Europa Liberă: În altă ordine de idei, pentru că a fost dur criticat actorul Alain Delon pentru o serie de declarații controversate, a fost inițiată și o petiție contra decernării unui „Palme d’Or” îndrăgitului actor.

Larisa Turea: „Ieri i s-a decernat într-o sală arhiplină, cu oameni care l-au aplaudat în picioare, i s-a decernat acest „Palmier de Aur Onorific”. Au vorbit foarte frumos Pierre Lescure, președintele, și Thierry Frémaux, directorul artistic al festivalului. S-au scuzat oarecum și la conferința de presă, fiindcă Cannes-ul nu este o comisie de etică, a fost apreciată creația acestui mare actor, o creație care-i rămâne. Alain Delon era vădit emoționat în scenă, a fost proiectat și un film din 1976, „Mr. Klein”, un film extraordinar, care vorbește despre căutarea identității, despre felul cum un om mic este victimă a istoriei care s-a întâmplat la noi; un film care vorbește, de fapt, despre nazism, dar se referă și la comunism... ”

Europa Liberă: Nu i-a fost taxată intoleranța?

Sper că Cinema-ul, ca întotdeauna, își va afirma această vocație umanistică și vor fi premiați cei mai buni...

Larisa Turea: „Nu, nu i-a fost. Nu cred că este intoleranță. El a scăpat și o lacrimă și a zis că „viața mea este așa cum este. Vreau foarte mult să plec dincolo, dar nu pot pleca dincolo fără a vă mulțumi vouă, spectatorilor mei, pentru că cu adevărat publicul face starurile și sunt foarte multe publicuri și puține staruri”. El a zis: „Mă mândresc cu cariera mea, este singurul lucru de care nu-mi este rușine”. Oamenii se schimbă, se schimbă vremurile, se schimbă și opiniile. Alain Delon rămâne un mare actor, cu o carieră fulminantă, un om demn care niciodată nu și-a ascuns opiniile. Cred că s-au spus în context niște fraze care nu-l caracterizează pe Alain Delon, el rămâne actorul pentru eternitate... Să dea cu piatra cei fără păcat...”

Europa Liberă: Mai sunt cinci zile până se sfârșește și aflăm cine sunt cei care se vor învrednici de premii acolo, la acest Festival de la Cannes. Vă așteptăm și cu alte informații.

Larisa Turea: „Eu acum țin pumnii strânși pentru Corneliu Porumboiu și filmul lui, dar sper că Cinema-ul, ca întotdeauna, își va afirma această vocație umanistică și vor fi premiați cei mai buni.”

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG